Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1595/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1595
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.680/22.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții - intimați INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 03.12.2009, respectiv 10.12.2009 potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 16.12.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.12.2006 și precizată la data de 06.02.2007 (fila 144), reclamantul a cerut instanței anularea Dispoziției nr.580/09.10.2006 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului A și comunicată prin Decizia nr.62920/09.10.2006 și a Dispoziției Inspectoratului General al Poliției Române nr.3282/24.10.2006.
Prin Sentința civilă nr.257/06.02.2007 instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea plângerii împotriva Dispoziției nr.3282/24.10.2006 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Prin încheierea din ședința publică din 11.03.2009 (fila 179) au fost respinsă excepția de tardivitate a emiterii Dispoziției nr.580/2006 și excepția lipsei obiectului plângerii.
Prin sentința civilă nr.680/22.04.2009 Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantului.
În motivare, s-a reținut că reclamantul are funcția de șef post la Postul de Poliție, în urma unui control tematic efectuat la data de 29.06.2006 prin care s-a constatat săvârșirea unor abateri disciplinare de către reclamant, Șeful Inspectoratului de Poliție al Județului Aad ispus (fila 24) efectuarea cercetării prealabile a abaterilor conform procedurilor prevăzute de Legea nr.360/2002 și nr.400/2004.
Se arată că cercetarea prealabilă a fost finalizată prin Raportul nr.15002/18.08.2006 (fila 42) și procesul verbal din 06.10.2006 al Consiliului de disciplină (fila 74) constituit prin Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului A nr.573/03.10.2006, pentru reanalizarea abaterilor disciplinare reținute în sarcina reclamantului.
Se menționează că propunerea Consiliului de disciplină (fila 77) de a fi sancționat reclamantul cu sancțiunea constând în amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 1 an prevăzută de art.58 lit. c) din Legea nr.360/2002 modificată și completată a fost însușită de Șeful Inspectoratului de Poliție al Județului A care a emis Dispoziția de sancționare nr.580/09.10.2006.
Instanța a reținut că prin dispoziția menționată în sarcina reclamantului s-a reținut săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art.57 lit. b) din Legea nr.360/2002 respectiv, neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
Se arată că din conținutul actului administrativ de sancționare se reține că reclamantul nu a urmărit înregistrarea unor planuri de acțiune la secret de serviciu nu este destul de ferm atât în ținerea sub control a activității subordonaților și a avut rezultate slabe pe linia infracțiunilor silvice constatate în flagrant, situație care a fost datorată și faptului că soția acestuia desfășoară activități comerciale la societatea cu obiect de activitate tăierea și reîndeluirea lemnului care este acționar, având punct în comuna. S-a mai reținut că nu cunoaște reglementările legale privind soluționare petițiilor. Reclamantul recunoaște că la petiția nr.6/24.05.2006 (fila 53) formulată de cu privire la existența unor bușteni de pe terenul său, nu a emis răspuns petentului că a repartizat lucrarea spre soluționare As., care clasează lucrarea predând bușteni organelor silvice fără a continua cercetările și a înregistra la număr unic penal cu autor necunoscut, reclamantul punând rezoluția în acest sens (filele 36-40, 47, 56-59).
Se învederează de către instanță că prin modul de soluționare a petiției au fost încălcate prevederile art.4 (3) și art.10 din ordinul nr.190/200.
Se arată că reclamantul recunoaște și fapta constând în întocmirea a două planuri de acțiune cu referire la desfășurarea activității pe linia supravegherii societăților comerciale ce au ca obiect activitatea de exploatare și prelucrarea materialului lemnos care nu au fost înregistrate ca și secrete de serviciu, nefiind respectate dispozițiile Ordinului S/389/2003 și necuprinzând toate mențiunile, respectiv rubrica "activități concrete" conform nr.HG585/2002 (filele 36-40, 47, 56-59). Îndeplinirea obligațiilor de mai sus reveneau reclamantului în calitate de șef de post.
Se menționează că faptele săvârșite de reclamant întrunesc elementele abaterii disciplinare prevăzute de art.57 lit. b) din Legea nr.360/2002.
Instanța a reținut în considerentele sentinței că neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu au avut repercursiuni asupra activității privind descoperirea infracțiunilor în domeniul silvic.
Raportat la împrejurările în care au fost săvârșite abaterile disciplinare și la circumstanțele personale ale reclamantului sancțiunea a fost corect individualizată.
Împotriva sentinței menționate a formulat recurs reclamantul considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat, în primul rând că, instanța de fond a rezolvat în mod necorespunzător chestiunea excepției de tardivitate a deciziei de sancționare, așa cum rezultă din actele de la dosar, această decizie fiind adoptată cu încălcarea prevederilor art.59 alin.9 raportat la art.60 alin.1 din Legea nr.360/2002, modificată, instanța nemotivând în nici un fel de ce a considerat că această excepție este neîntemeiată.
În al doilea rând se arată că soluția primei instanțe este greșită întrucât nu s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost învestită, în considerentele hotărârii neregăsindu-se nici un fel de elemente care ar putea să conducă la concluzia că instanța a avut în vedere rezolvarea capătului de cerere subsidiar. Simpla referire la "raportat la împrejurările în care au fost săvârșite abaterile disciplinare și la circumstanțele personale ale reclamantului sancțiunea a fost corect individualizată" nu reprezintă o rezolvare efectivă a capătului de cerere prin care a cerut modificarea sancțiunii.
De asemenea, nu rezultă în nici un fel din hotărârea primei instanțe, la ce anume "circumstanțe personale ale reclamantului" s-a gândit judecătorul cauzei atunci când a tras concluzia că, pe baza analizei lor, se poate conchide că sancțiunea aplicată este de natură să asigure reeducarea sa.
În al treilea rând se arată că hotărârea primei instanțe este greșită și pentru faptul că soluția de respingere a plângerii sale a fost respinsă cu motivarea că faptele imputate prin decizia în litigiu ar întruni elementele abaterii disciplinare și că ar fi "evident că neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu a avut repercursiuni asupra activității privind descoperirea infracțiunilor în domeniul silvic".
Se arată că, prima instanță nu a observat că actele puse la dispoziție de intimată nu sunt în măsură să facă dovada deplini a vinovăției sale și că, toate concluziile anchetei administrative se bazează pe supoziții și presupuneri. Mai exact, nu s-a făcut dovada certă că ar fi lucrat fie cu intenție fie din culpă atunci când a acționat în sensul în care, se spune, ar fi încălcat legea. În lipsa unor probe certe de vinovăție, nu se poate susține că faptele sale ar întruni "elementele abaterii disciplinare".
Menționează cu privire la măsura sancționării sale, confirmată prin soluția primei instanțe, este neîntemeiată și pentru motivul că, prin aplicarea ei, intimata a încălcat și principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi sancționat de două ori pentru una și aceeași faptă. Din verificarea actelor dosarului rezultă că, pe lângă sancțiunea aplicată prin decizia atacată, în anul 2006 mai fost sancționat și cu modificarea calificativului acordat pentru activitatea depusă, din "foarte bine" cum a fost calificat în anii anteriori, în "bun", pentru acel an. Susține că, la scăderea calificativului a fost avut în vedere cu precădere actul încheiat ca urmare a controlului efectuat și soldat cu emiterea deciziei de sancționare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 alin.1 pct.6, 7 - 9 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat arătând că în hotărârea atacată nu se face nicio referire la vreun act emis de, solicitând a se constata că nu are calitate procesuală pasivă.
Se mai arată că, a respins contestația recurentului față de actul administrativ emis de o structură inferioară, în cadrul procedurii prealabile, procedură obligatorie impusă de Legea nr.554/2004, în vederea reverificării motivelor și temeiul sancțiunii, în scopul posibilității rezolvării litigiului pe cale amiabilă.
Astfel, dispoziția emisă de nu poate fi considerată un act administrativ, așa cum prevede art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, deoarece nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; dispoziția emisă în cadrul procedurii prealabile trebuie interpretată din perspectiva art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pârâtul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că reclamantul a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea "amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă un an" pentru motivele arătate în dispoziția atacată, iar sub aspectul temeiniciei, apreciază că sancțiunea aplicată este pe deplin justificată, faptele reținute în sarcina reclamantului fiind dovedite și constituind abateri disciplinare suficient de grave raportat la sancțiunea dispusă.
Se mai arată că, acordarea unui calificativ inferior polițistului nu reprezintă o sancțiune disciplinară, neregăsindu-se la art.57 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului. Așadar, prin aprecierea de serviciu se constată nivelul de pregătire sau implicare al polițistului, fără ca această constatare să lezeze în vreun fel drepturile acestuia.
Din această perspectivă, a aplicării graduale a sancțiunilor disciplinare, așa cum s-a arătat, apreciază că la dispunerea sancțiunii au fost respectate prevederile art.59 alin.8 din Legea nr.360/2002, întrucât s-au avut în vedere caracterul și gravitatea faptelor, gradul de vinovăție stabilit de cercetarea prealabilă, cauzele și împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită.
Examinând recursul de față, prin raportare la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu conform dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În fapt, Curtea constată că reclamantul ocupa funcția de șef post la Postul de Poliție.
Se constată că la data de 29.06.2006 reclamantul-recurent a fost supus unui control tematic, în urma căruia s-a constatat săvârșirea unor abateri disciplinare de către reclamantul-recurent, dispunându-se efectuarea cercetării prealabile a abaterilor conform procedurilor prevăzute de Legea nr.360/2002 și nr.400/2004.
Ca urmare a cercetării dispuse a fost dresat Raportul nr.15002/18.08.2006 (fila 42) și procesul verbal din 06.10.2006 al Consiliului de disciplină (fila 74) constituit prin Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului A nr.573/03.10.2006, pentru reanalizarea abaterilor disciplinare reținute în sarcina reclamantului.
Curtea constată că propunerea Consiliului de disciplină ca recurentul să fie sancționat cu amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 1 an prevăzută de art.58 lit. c) din Legea nr.360/2002 modificată și completată a fost confirmata prin Dispoziția de sancționare nr.580/09.10.2006 emisa de către Șeful Inspectoratului de Poliție al Județului
Curtea constată că prin dispoziția precizată mai sus s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art.57 lit. b) din Legea nr.360/2002 respectiv, neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
În sarcina reclamantului s-a reținut că nu a urmărit înregistrarea unor planuri de acțiune la secret de serviciu, împrejurarea că nu este destul de ferm atât în ținerea sub control a activității subordonaților și faptul ca a avut rezultate slabe pe linia infracțiunilor silvice constatate în flagrant. A mai reținut că nu cunoaște reglementările legale privind soluționare petițiilor.
În ceea ce privește excepția tardivității aplicării sancțiunii invocată de către recurent, precum și excepția lipsei obiectului plângerii în condițiile în care reclamantul a renunțat la judecarea plângerii împotriva Dispoziției nr.3286/2006 dată de Inspectoratul General al Poliției Române, Curtea constată că prima instanță le-a soluționat în mod corect, raportându-se la dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel fiind, în mod corect prima instanță a reținut că a fost respectat termenul de 60 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.
Curtea constată că instanța de judecată sesizată cu analizarea aplicării unei sancțiuni disciplinare are îndatorirea de a verifica îndeplinirea atât a condițiilor de formă, prevăzute de legiuitor pentru valabilitatea actului de sancționare, cât și a condițiilor de fond.
Controlul formal constă în verificarea îndeplinirii procedurii legale de aplicare a sancțiunii disciplinare, adică audierea funcționarului public, efectuarea cercetării faptelor imputate, emiterea actului de sancționare de către organul competent etc.
În ceea ce privește prima condiție, Curtea constată că au fost respectate dispozițiile legale care reglementează procedura de aplicare a sancțiunii, sub aspect procedural.
În ceea ce privește controlul de fond acesta are ca obiect verificarea existentei faptei imputabile funcționarului public, a vinovăției acestuia, a consecințelor faptelor reținute în sarcina sa, a legăturii de cauzalitate între fapta comisă și consecințele produse.
În privința săvârșirii de către recurent a faptelor reținute în sarcina sa, Curtea costată că însuși reclamantul recunoaște că la petiția nr.6/24.05.2006 (fila 53) formulată de cu privire la existența unor bușteni de pe terenul său, nu a emis răspuns petentului precum și că a repartizat lucrarea spre soluționare As., care a clasat lucrarea predând bușteni organelor silvice fără a continua cercetările și a înregistrat la număr unic penal cu autor necunoscut, reclamantul punând rezoluția în acest sens (filele 36-40, 47, 56-59).
Totodată, reclamantul recunoaște și fapta constând în întocmirea a două planuri de acțiune cu referire la desfășurarea activității pe linia supravegherii societăților comerciale ce au ca obiect activitatea de exploatare și prelucrarea materialului lemnos care nu au fost înregistrate ca și secrete de serviciu, nefiind respectate dispozițiile Ordinului S/389/2003 și necuprinzând toate mențiunile, respectiv rubrica "activități concrete" conform nr.HG585/2002 (filele 36-40, 47, 56-59). Îndeplinirea obligațiilor de mai sus reveneau reclamantului în calitate de șef de post.
Însă, în ceea ce privește fapta reținută în sarcina recurentului în sensul că
nu este destul de ferm atât în ținerea sub control a activității subordonaților și faptul ca a avut rezultate slabe pe linia infracțiunilor silvice constatate în flagrant, Curtea constată că aceste împrejurări nu au fost probate îndeajuns si nu s-a demonstrat neglijența acestuia în îndeplinirea acestor atribuții de serviciu.
Afirmația organelor de cercetare în sensul că a avut rezultate slabe pe linia infracțiunilor silvice constatate în flagrant datorită și faptului că soția sa deține o societate comercială a cărei obiect de activitate este tăierea și reîndeluirea lemnului la care este acționar, având punct în comuna nu este de natură să dovedească elementele constitutive ale unei abateri disciplinare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate recurentului, Curtea constată că instanța de fond avea obligația să analizeze toate criteriile impuse de legiuitor in cuprinsul art.59 alin 8 din Legea nr.360/2002, și anume activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
Astfel fiind, din adresa nr.63510/09.04.2009 emisă de A rezultă că recurentul a obținut în anii 2002 - 2005 calificativul foarte bun iar în anul 2006 calificativul bun, ceea ce denotă că și-a desfășurat activitatea în parametrii optimi care au determinat aprecierea sa pozitivă din partea superiorilor.
Totodată, trebuie să avem în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina recurentului, impactul acestora asupra societății precum și atitudinea acestuia raportat la împrejurările reținute în sarcina sa.
Reținând cele expuse, Curtea apreciază ca fata de împrejurările concrete în care au fost săvârșite abaterile reținute în sarcina recurentului, precum și împrejurarea că anumite aspecte reținute de organele de cercetare nu au fost probate suficient de către acestea, astfel cum s-a menționat mai sus, văzând și dispozițiile legale invocate, ca individualizarea sancțiunii nu s-a făcut în mod corect.
Astfel fiind, Curtea constată că recurentului i s-a aplicat sancțiunea prevăzuta la art.58 lit. c) și anume amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani, trecându-se astfel direct la aceasta sancțiune.
În acord cu dispozițiile Legii nr.360/2002 sancțiunile care pot fi aplicate sunt, în ordinea gravitații acestora, mustrare scrisă; diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1 - 3 luni; amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani; trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut;destituirea din poliție.
Reținând cele expuse, văzând si dispozițiile legale invocate, Curtea va admite recursul formulat de reclamant și va modifica sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea și va dispune înlocuirea sancțiunii aplicată reclamantului prin dispoziția nr.580/09.10.2006 emisă de Inspectoratul de Poliție a Județului A cu sancțiunea mustrării, menținând în rest celelalte prevederi ale dispoziției atacate.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.680/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții - intimați Inspectoratul de Poliție al Județului A și Inspectoratul General al Poliției Române.
Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A și Inspectoratul General al Poliției Române și înlocuiește sancțiunea aplicată acestuia prin dispoziția nr.580/09.10.2006 emisă de Inspectoratul de Poliție a Județului A cu sancțiunea mustrării, menținând în rest prevederile dispoziției.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.12.09
TEHNORED:/04.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
