Obligația de a face. Decizia 1597/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1597
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.439/15.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtul - intimat STATUL ROMÂN prin MUNICIPIUL T, având ca obiect obligație de a face.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 03.12.2009, respectiv 10.12.2009 potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 16.12.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 22.09.2009 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Municipiul T, a solicitat obligarea pârâtului prin reprezentanții săi să încheie contractul de vânzare cumpărare al spațiului comercial în cauză, obligarea pârâtului la plata unei penalități de 100 lei/zi de întârziere, de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești, până la îndeplinirea obligației stabilite, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.439/CA/15.04.2009 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată.
În motivare s-a reținut că reclamantul la data de 22.04.2008 a formulat o cerere către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului T, prin care a solicitat încheierea unui contract de vânzare - cumpărare a imobilului situat în T,-, constând într-un spațiu comercial d e cca 31 mp, în temeiul art.5 lit. c) din Legea nr.341/2004.
Se menționează în considerentele sentinței că pârâta i-a adus la cunoștință reclamantului faptul că respectivul spațiu nu a fost aprobat spre a fi atribuit beneficiarilor Legii nr.341/2004 și că la nivel de instituție există o listă de priorități întocmită în baza nr.248/2007, în conformitate cu criteriile stabilite prin nr.27/2007. Astfel potrivit Legii nr.341/2004 beneficiarilor acesteia a următoarelor drepturi:
a) - prioritate în asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu a deținut în proprietate o altă locuință până la data atribuirii ( și nu obligativitatea atribuirii);
b) - cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii;
c) - atribuirea, în limita posibilităților în proprietate și cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp teren extravilan și 500 mp în intravilan, acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ.
Se reține că în evidențele Direcției de Patrimoniu - - Terenuri există 304 solicitări de la beneficiarii Legii nr.341/2004 cu privire la cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii și la atribuirea a 500 mp în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ.
Instanța a reținut că având în vedere Legea nr.550/2002 privind salarizarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, precum și prevederile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în temeiul art. VII din Titlu I al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Direcția Patrimoniu, Biroul - Terenuri nu are în evidență spații disponibile sau terenuri libere din punct de vedere juridic, aprobate de către Consiliul Local al municipiului T spre a fi atribuite beneficiarilor Legii nr.341/2004. Prin nr.248/31.07.2007 s-a aprobat lista cu solicitările beneficiarilor Legii nr.341/2004 întocmită în conformitate cu criteriile stabilite prin nr. 27/2007. Se arată în sentința că prin adresa nr. SJ.2007 - 15650/12.11.2008 Direcția Patrimoniu - Biroul - Terenuri s-a comunicat pârâtei că solicitarea reclamantului figurează în evidențele acesteia la poziția 104 în lista aprobată prin nr.440/28.10.2008, iar în măsura identificării unor spații disponibile sau terenuri libere din punct de vedere juridic, se va propune, Consiliului Local al municipiului T, atribuirea acestora către beneficiarii Legii nr.341/2004, în ordinea stabilită prin nr.440/28.10.2008. Această Hotărâre de Consiliu nu a fost atacată în fața instanțelor de contencios administrativ, astfel că și-a produs efectele juridice chiar și față de reclamantul.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că instanța de fond a reținut faptul că în evidențele Direcției de Patrimoniu există 304 cereri ale beneficiarilor Legii nr.341/200, iar reclamantul figurează la poziția 104 în lista aprobată prin nr.440/2008, iar această hotărâre de consiliul local nu a fost atacată în fața instanțelor de contencios administrativ astfel că își produce efectele și față de reclamant, admițând în acest sens excepția prematurității acțiunii.
Consideră sentința atacată ca neîntemeiată și totodată lipsită de temei legal, întrucât prin cererea din 22.04.2008 a solicitat încheierea contractului de vânzare - cumpărare a spațiului comercial în temeiul legii nr.341/2004, identificând în acest sens spațiul comercial din T,-, în suprafață de 32 mp, liber și disponibil din punct de vedere juridic, în proprietatea Statului Român, astfel că a formulat o nouă cerere în temeiul legii nr.341/2004 și în înțelesul legii nr.544/2004.
Menționează că, raportând textul legal la starea de fapt existentă, consideră evident faptul că modul de apreciere a cererii sale este cel puțin greșit, având în vedere că a identificat un spațiu liber, disponibil, în proprietatea Statului Român (care îndeplinește astfel condițiile legale pentru a fi atribuit), iar reclamantul este beneficiar necontestat al Legii nr.341/2004 care dispune cumpărarea spațiului cu prioritate fără licitație.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Legal citat, pârâtul Statul Român prin Municipiul Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca netemeinici și nelegal, arătând că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul, la data de 22.04.2008 a formulat o cerere adresată Direcției Patrimoniu prin care a solicitat încheierea unui contract de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în T,-, constând într-un spațiu comercial d e cca 31 mp. Mai mult, se arată că i s-a adus la cunoștință reclamantului faptul că spațiul în speță nu a fost aprobat spre a fi atribuit beneficiarilor Legii nr.341/2004 prin adresa nr. -2832/05.05.2008 a Direcției Patrimoniu și că există o listă de priorități întocmită în baza nr.248/2007, în conformitate cu criteriile stabilite prin nr.27/2007.
Se mai arată că în evidențele Direcției Patrimoniu - Biroul - Terenuri există 304 solicitări de la beneficiarii Legii nr.341/2004 cu privire la cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat a unui spațiu comercial sau de prestării servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii și la atribuirea a 500 mp în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ.
Menționează că, spațiile disponibile, libere din punct de vedere juridic, sunt prezentate în Comisia de analiză a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, situate în imobile proprietatea Municipiului T precum și în proprietatea Statului Român, în administrarea Consiliului Local al Municipiului T, înființată prin nr.351/2008, care are în competență:analizarea solicitărilor de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, către beneficiarii Legii nr.341/2004, partide politice, întocmirea listelor de solicitări precum și propunerea către Consiliul Local al Municipiului T, de atribuire a spațiilor.
Se mai arată că reclamantul a beneficiat de atribuirea unui spațiu comercial în baza legii nr.42/1990, având contractul de închiriere nr.2177/26.11.1997, pentru spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în T, B-dul - (actual B-dul regele I) nr.36, iar prin sentința civilă nr.6438/06.05.1999 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, acest contract a fost reziliat dispunându-se evacuarea reclamantului din spațiu, motivat de nerespectarea clauzelor contractuale, din vina exclusivă a chiriașului. De asemenea, se arată că spațiul din litigiu a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001, însă prin Dispoziția Primarului Municipiului T nr.2182/29.10.2003, a fost respinsă notificarea formulată.
În ședința din data de 03.12.2009 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului față de dispozițiile art.8 din Legea nr.540/2002.
Examinând recursul de față, prin raportare la motivele invocate, sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă, analizând și excepția inadmisibilității formulării recursului, față de dispozițiile art.8 din Legea nr.544/2004, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că prin acțiunea introductivă reclamantul-recurent a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului prin reprezentanții săi să încheie contractul de vânzare cumpărare al spațiului comercial reprezentat de imobilul situat în T,-, constând într-un spațiu comercial d e cca 31 mp și obligarea pârâtului la plata unei penalități de 100 lei/zi de întârziere, de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești, până la îndeplinirea obligației stabilite.
Temeiul de drept invocat în susținerea cererii sale a fost Legea nr. 544/2004 și art.5 din Legea nr.341/2004.
În acord cu dispozițiile art.5 lit. c) din actul normativ mai sus menționat persoanele prevăzute la art.3 alin.(1) lit. b), precum și laart. 4alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de o serie de drepturi, printre care cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii.
Legea nr.341/2004 nu reglementează în nici un mod posibilitatea celui nemulțumit de a contesta refuzul de perfectare a contractului de vânzare cumpărare cu autoritatea competenta.
Față de împrejurarea că legea menționată nu cuprinde o dispoziție specială în sensul mai sus menționat, Curtea apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr.540/2002 și anume art.8 din acest act normativ.
de aplicare a acestei legi este menționată în articolul 1, unde se menționează că prezenta lege stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite în continuare spații comerciale sau de prestări de servicii.
În Legea nr.540/2002 se arată că sunt exceptate de la aplicarea prevederilor sale doar spațiile comerciale sau de prestări de servicii reglementate de Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările ulterioare, ceea ce subliniază faptul ca sunt aplicabile in speța de fata prevederile Legii nr.540/2002, dispoziții legale ce au fost invocate in susținerea cererii formulate chiar de către recurent.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.550/2002, Raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate la secția de contencios administrativ a tribunalului, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.
Tot astfel, art.10 alin.2 din Legea nr.550/2002, refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi atacat în justiție în condițiile art. 8 alin. 3.
Acțiunea reclamantului recurent a fost pornită tocmai ca urmare a pretinsului refuz al pârâților Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T de a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru spațiul menționat in cererea de chemare in judecata.
Întrucât dispozițiile art.8 alin. 3 din Legea nr.550/2002 sunt încă în vigoare și întrucât acestea exclud de la calea de atac hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș, Curtea, apreciind întemeiată excepția inadmisibilității recursului de față, urmează aoa dmite, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil.
Totodată, constatând culpa recurentului in declanșarea recursului, fata de prevederile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea recurentului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.439/CA/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Municipiul T ca fiind inadmisibil.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.12.09
TEHNORED:/04.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
