Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1597/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1597
Ședința publică de la 09 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței nr.1214 din 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, intimatul pârât IPJ D, intimatul reclamant și intimata reclamantă fiică moștenitoare a lui -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 CPC și că este scutit de taxa de timbru.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față
Prin acțiunea promovată, reclamantul în calitate de soție supraviețuitoare a numitului, decedat la 23.11.2006 a chemat în judecată pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, B și D, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata primelor de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizată la data plății efective.
În motivarea cererii de chemare în judecată au arătat că prin art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și, în consecință, în baza acestui text, din anul 2004 trebuia să beneficieze de prima de vacanță. Aceste drepturi nu i-au fost acordate întrucât prevederea referitoare la plata primei de vacanță a fost suspendată.
Consideră că această stare de fapt este total în afara legii, întrucât drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții sau limitări, acestea fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Mai susține reclamantul că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, odată câștigat, nu mai poate fi anulat. Deosebit de aceasta, art. 41 alin.2 din Constituție prevede că salariații au dreptul la protecția socială a muncii, măsurile de protecție privind concediul de odihnă care este plătit pentru prestarea muncii în condiții grele precum și în situații specifice.
Or, a admite posibilitatea suspendării aplicării prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului de concediu de concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale.
Apreciază și că, această măsură a suspendării, care în fapt anulează aplicarea unei componențe esențiale a dreptului câștigat, aduce atingere însăși existenței acestui drept, încălcându-se dispozițiile art.53 din Legea Fundamentală.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.41 alin.2 din Constituția României, art.28 lit. e din 360/2002 privind statutul polițistului, precum și art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
La dosar s-au depus acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr. 104 din 28.11.2006.
La data de 23.01.2008 a formulat cerere de intervenție în calitate de fiică moștenitoare a numitului, decedat la 23.11.2006.
La data de 22.02.2008 reclamanta a formulat completare la acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâților și la plata primelor de concediu cuvenite pe anii 2001, 2002 și 2003.
Prin sentința nr. 1214 din data de 08 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a admis acțiunea completată formulată de reclamantul, soție supraviețuitoare a numitului, domiciliată în C, str. -. -,. a 17,.1,.15, jud. D, față de pârâții, B, nr. 1, și D, C,-, jud.
Admite cererea de intervenție formulată de intervenient în calitate de fiică moștenitoare a numitului, cu domiciliul în C, str. -. -,. a 17,.1,.15, jud.
Respinge cererile față de B - la sediul D, C, str. - nr.2, jud.
Obligă pârâții B și D să plătească reclamantului și intervenientei prima de concediu cuvenită autorului acestora, aferentă perioadei anilor 2001-2006, actualizată la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, pârâtul a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul acordării primei de concediu pentru perioada 2001 - 2003.
De altfel, deși în cuprinsul hotărârii instanța de fond a reținut în mod corect că pentru perioada 2004-2006, acordarea primelor de concediu a fost suspendată în baza prevederilor cuprinse în legile bugetare, a dispus totuși, nemotivat, ca intimatei reclamante și intimatei interveniente să le fie plătite primele de concediu cuvenite autorului acestora pentru perioada 2001-2006.
Recursul este fondat.
Așa cum s-a susținut în motivele de recurs, pârâții, atât IPJ D cât și MAI nu au invocat în întâmpinările depuse la instanța de fond, lipsa calității de funcționar public cu statut special a reclamantului.
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale polițistului.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005și prin art 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Dolj, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate, invocat prin întâmpinare nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că obligă pârâții MIRA și IPJ D să plătească reclamantului prima de concediu pentru perioada 2004-2006. S-a respins acțiunea față de MEF.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței numărul 1214 din data de 08 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Modifică sentința, în sensul că obligă pârâții MIRA și IPJ D să plătească reclamantului prima de concediu pentru perioada 2004-2006.
Respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red. SL
Tehn. MI 3 ex/11.07.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
