Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 160/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.160
Ședința publică din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, G, și împotriva sentinței civile nr.1419/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și intimații pârâți Inspectoratul Genera al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.1419/30.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, invocată de acest pârât, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea formulată de reclamanții, domiciliat în, G, și, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor a și împotriva pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, ca nefondată.
În motivare s-a reținut că pronunțându-se mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră,conform dispozițiilor art. 137 al 1.pr.civ. instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, mai puțin, a și, care își exercită drepturile în calitate de moștenitori legali ai defunctului -fost polițist în cadrul C-S, sunt încadrați la. C-S, instituție cu personalitate juridică,conform prevederilor art.12 alin.(4) din nr.OUG104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, în care se arată că "în județele care au ca limită frontiera de stat sau Dunărea interioară se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate județene ale poliției de frontieră".
Potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.621/2001 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile Ministerului Administrației și Internelor: " Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S este ordonator terțiar de credite".
În aceste condiții, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, în calitate de angajator, are obligația de a plăti drepturile salariale ale reclamanților, iar nu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a respinge acțiunea față de acest pârât.
Pe fond, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 78 alin.2 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițiștilor, "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
Așadar, începând cu data de 24.08.2002 (data intrării în vigoare a Legea nr.360/2002) și până la intrarea în vigoare a OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, respectiv până la data de 01.01.2004, polițiștilor le-au fost aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, iar nu dispozițiile privind salarizarea prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 78 (1) din Legea nr. 360/2002 dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile <LLNK 11999 188 10 201 0 18>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Ori, domeniul salarizării polițistului are o reglementare specială, conform, alineatului 2 al aceluiași articol, enunțat anterior, și anume dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar.
Nu este posibil o categorie de personal să cumuleze drepturile salariale prevăzute de dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, cu drepturile salariale ale funcționarul public.
Concluzionând, instanța reține că dispozițiile art. 33 al 2 din Legea nr. 188/1999(varianta în vigoare în perioada 2002-2003), referitoare la prima de concediu acordată funcționarilor publici, nu se aplică în materia salarizării reclamanților, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
În cauză au declarat recurs reclamanții, G, și, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare, recurenții susțin că sentința este nelegală pentru că potrivit Legii nr.360/2002 sunt funcționari publici, astfel că au toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate, adică acea de funcționar public civil cu statut special.
În art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002, privind Statutul Polițistului, legiuitorul a stabilit foarte clar că " dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective u sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
În concluzie, aceste drepturi există și consideră că i se cuvin în temeiul Legii nr.188/1999 art.35 alin.2.
Pârâtul a arătat în întâmpinare că nici cadrele militare nu beneficiază de aceste drepturi, respectiv prima de vacanță pentru ani 2002-2003 nici în prezent, însă polițiștii nu mai sunt cadre militare din 24 iunie 2002 de când a intrat în vigoare Legea nr.360/2002.
De asemenea, art.5 lit.f din Legea nr.188/1999 arată că polițistul deși este funcționar public este și beneficiar al statutului special.
Instanța de fond, a reținut "că nu este posibil o categorie de personal să cumuleze drepturile salariale prevăzute de dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi al personalului militar, cu drepturi al personalului militar, cu drepturile salariale ale funcționarului public". Consideră că dreptul pe care îl revendică în cererea de chemare în judecată nu are natură juridică a unui drept salarial și nu face parte din categoria nici unui element (salariul de bază, sporurile și adaosurile la salariul de bază) component al salariului așa cum este el definit în art.154-157 Codul Muncii.
Recurenții revendică un drept legal prevăzut în Legea nr.188/1999 art.35 alin.2, drept ce izvorăște din calitatea de funcționar public cu statut special, calitate pe care polițistul a dobândit-o în temeiul legii ( art.1 din Legea nr.360/2002).
Art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002 se referă la salarizarea polițiștilor care se completează cu dispozițiile legale privitoare la salarizarea militarilor, aceste dispoziții se referă la salariul de bază, sporurile și adaosurile la salariul de bază, norma de hrană și alte asemenea sporuri specifice militarilor, care se acordă lunar și au caracter de continuitate iar, dreptul pe care îl revendică are un caracter temporar aceste drept fiind acordat o singură dată pe an și nu este un drept salarial.
În acest sens sau pronunțat mai multe instanțe de judecată, printre care și Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarele nr- și nr- (5714/2007), majoritatea instanțelor fiind Curțile de Apel din țară cum ar Curtea de APEL TIMIȘOARA, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Suceava și nu în ultimul rând Curtea de Apel Cluj, instanțe care au aplicat dar mai ales au interpretat corect legea.
Totodată, învederează faptul că mai mulți polițiști de la alte inspectorate din țară au câștigat în instanță aceste drepturi, iar prin pronunțarea unui hotărâri prin care să nu-i fie recunoscut acest drept, l-ar pune într-o poziție discriminatorie față de ceilalți colegi inclusiv față de colegii din cadrul aceluiași Inspectorat Județean al Poliției de Frontieră C-S, Inspectorat cu care este în litigiu, polițiști care câștigat și beneficiat de aceste drepturi, ceea ce ar fi și în contradicție cu prevederile art.2 alin.1 din OG nr.37/2000 modificată și completată, potrivit căruia: "Art.2 - (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă religie, categorie socială, convingeri, gen orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea ori apartenență la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În concluzie, solicită a se constata că polițistul este funcționar public cu toate obligațiile și drepturile ce decurg din această calitate și nici de cum militar, să se aibă în vedere și decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție cu nr.LXXVII(77) din 5.11.2007, pe care a depus-o la dosarul cauzei. Instanța de fond pronunțând o sentință lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea, aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele di oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Acțiunea vizează obligarea pârâților la plata primei de concediu pentru anii 2002 și 2003, cu actualizări corespunzătoare.
În rezolvarea problemei din litigiu trebuie observat că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, - prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamanții solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamanții susțin că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici le sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, "polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamantului îi sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamanților dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamanților pentru perioada 2002-2003, iar dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererilor.
Raportat la considerentele expuse sunt irelevante în cauză motivele de recurs referitoare la dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002, ale art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, la calitatea de funcționar public a reclamanților, care nu se pune în discuție sau la natura dreptului pretins.
Nu este fondată nici critica legată de existența unei discriminări pentru că admiterea unui asemenea punct de vedere ar însemna o încălcare a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2007, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unei drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitarea efectivă.
Sunt nefondate susținerile din recurs referitoare la practica judiciară a altor instanțe din România pentru că aceasta nu este izvor de drept cu excepția soluțiilor pronunțate de în interesul legii sau de Curtea Constituțională, astfel că pronunțarea unor soluții de respingere a acțiunilor având același obiect, nu constituie discriminare cum eronat se susține prin recurs.
Este irelevantă în cauză și invocarea Deciziei nr.LXXVII (77) din 5.XI.2007 pronunțată de Curtea Constituțională pentru că problema care s-a pus în litigiu este perioada de timp pentru care funcționarii publici din cadrul poliției au dreptul la prima de concediu, raportat la dispozițiile legale aplicabile acestei categorii de funcționari publici, în perioada în litigiu.
În concluzie pentru motivele expuse recursurile reclamanților se resping ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamanții, G, și împotriva sentinței civile nr.1419/30.09.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 4.II.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-16.II.2009
Tehnored. /24.02.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
