Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1613/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1613
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta CAMERA JUDEȚEANĂ VETERINARĂ G împotriva sentinței nr.935 din data de 16 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta reclamantă CAMERA JUDEȚEANĂ VETERINARĂ G și consilier juridic, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINAR ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 Cod Procedură Civilă.
S-a arătat că recurenta reclamantă CAMERA JUDEȚEANĂ VETERINARĂ Gas olicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINAR ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR Gad epus întâmpinare.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă CAMERA JUDEȚEANĂ VETERINARĂ G solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea intimatei la plata diferenței de 10% a sporului pentru condiții periculoase și a sporului de 15% din salariul de bază pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite de risc, începând cu data de 01.12.2006, iar în subsidiar acordarea acestor sporuri de la data introducerii acțiunii.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINAR ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G solicită respingerea recursului conform motivelor din întâmpinare.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj la data de 15.03.2008, reclamantul Sindicatul "Camera Județeană Veterinară G" prin liderul de sindicat, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul nominal depus la dosarul cauzei (fila 62 - 64), a chemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G, solicitând obligarea acestei instituții la plata unor sume de bani reprezentând diferența de 10% din sporul lunar la salariul de bază aferent perioadei 01.12.2006 - 31.12.2007, precum și sporul de 15% din salariul de bază începând cu data de 01.12.2006 și în continuare, reprezentând spor pentru condiții de stres sau condiții deosebite cu risc de îmbolnăvire sau accidentare; s- solicitat actualizarea sumelor restante la data plății efective.
În motivarea pretențiilor reclamanta a susținut, în esență, că prin Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar - veterinar, la art. 14 al. 1 lit.a și b s-a prevăzut acordarea unui spor de până la 30% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare și a unui spor de 15% din salariul de bază pentru activități desfășurate în condiții de stres.
S-a susținut că Legea nr. 435/2006 a intrat în vigoare la data de 01.12.2006, astfel încât drepturile li se cuvin de la această dată.
Că, până la data de 31.12.2007 au beneficiat de un spor în cuantum doar de 20% din salariul de bază pentru muncă în condiții periculoase sau vătămătoare, astfel că li se cuvine diferența de 10%, în timp ce sporul de stres în cuantum de 15% nu a fost acordat, deși există toate avizele necesare.
În cauză formulat întâmpinare Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și solicitând, respingerea acțiunii promovată de reclamant ca neîntemeiată.
În notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de 2.04.2008 și denumite "răspuns la întâmpinare" reclamanta a solicitat respingerea excepției calității procesuale pasive, susținând în principal că direcțiile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene sunt unități cu personalitate juridică, că își finanțează cheltuielile curente și de capital din venituri proprii, iar funcționarii publici reprezentați de sindicatul reclamant lucrează în cadrul DSVSA G și nu au raporturi de serviciu directe cu; au fost invocate dispozițiile HG nr. 130/2006 și OG nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare.
De asemenea, pe fondul cauzei, reclamanta invocat că pretențiile bănești derivă din lege, iar actul normativ constitutiv acestor drepturi a intrat în vigoare la data de 01.12.2006 în ce privește sporul de 30% pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
Prin sentința nr. 935 din data de 16 aprilie 2008, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că dispozițiile legale, nu instituie în sarcina instituției publice angajatoare o obligație de plată a sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, respectiv pentru activități desfășurate în condiții de stres sau condiții deosebite, ci o posibilitate pentru această instituție de a acorda asemenea sporuri, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea de salarizare, Legea 435/2006, condiții printre care se înscrie și aceea referitoare la încadrarea în resursele financiare alocate anual.
A mai precizat instanța că, întrucât instituția pârâtă a comunicat faptul că nu au fost alocate fonduri bugetare pentru capitolul de cheltuieli "sporuri salariale", cererea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta CAMERA JUDEȚEANĂ VETERINARĂ.
A precizat că în baza art.14 din Legii 435 /2006, funcționarii publici din cadrul DSVSA sunt în drept să primească sporurile pretinse prin acțiune și că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor legale.
S-a motivat în sensul că dacă s-ar aprecia că prevederile art.14 instituie doar o posibilitate pentru angajator să acorde sporurile respective, ar însemna că dispozițiile legale să fie fără aplicabilitate practică.
S-au mai invocat prevederile art.41 din Constituția României, privind dreptul la protecție socială și principiul priorității dreptului comunitar în raport de dreptul intern.
Astfel s-a arătat că in conformitate cu Carta Europeană a autonomiei locale ratificată de către România prin Legea 199/1997 se acordă funcționarilor publici din administrația publică locală un statut special, iar autoritățile si instituțiile publice din care fac parte au dreptul să stabilească în mod autonom și adecvat sistemul de salarizare, inclusiv sporuri.
S-au mai invocat prevederile Convenției Organizației Internaționale a conform cărora salariile minime vor avea putere de lege si nu vor putea fi scăzute.
Recursul este nefondat.
Salarizarea și acordarea altor drepturi personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar este reglementată de Legea nr.435/2006.
Lege prevede în art.4 că salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii.
Aceeași lege reglementează și sporurile care se pot acorda personalului salarizat potrivit acestei legi.
Astfel în art.9 este reglementat sporul de vechime, în sensul că de acest spor beneficiază personalul salarizat conform legii, sporul respectiv fiind obligatoriu a se acorda tuturor salariaților în raport de vechimea în muncă.
Aceeași normă cu caracter imperativ se regăsește și în art.10 și reglementează acordarea sporurilor pentru activitatea desfășurată în timpul nopții.
Însă, în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a celui de stres legiuitorul a introdus o reglementare permisivă.
Din cuprinsul art.14 al Legii 435/2006 rezultă că pot fi acordate sporurile de mai sus.
Acest text se interpretează prin luarea în considerare și a prevederilor art.4 din lege, în sensul că autoritatea angajatoare poate să acorde aceste sporuri cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii
Caracterul supletiv al normei privind acordarea acestor două sporuri este evident, cu precizarea că atunci când legiuitorul a prevăzut anumite sporuri imperativ, a folosit sintagma "beneficiază de", iar în cazul acestor două sporuri s-a prevăzut că "pot fi acordate."
Motivul de recurs conform căruia dacă acordarea acestor sporuri constituie doar o posibilitate a angajatorului, dispoziția legală ar rămâne fără aplicabilitate practică,este nefondat.
Așa cum s-a arătat angajatorul poate să acorde o serie de sporuri care nu sunt prevăzute imperativ în lege, dar trebuie să țină seama de alocațiile bugetare.
Textul art.14 din lege nu este inaplicabil, ci aplicarea sa rămâne la analiza autorității angajatoare.
În speța de față s-a făcut dovada că nu au fost alocate fonduri care să poată acoperi cele două sporuri pretinse de reclamant.
Curtea mai precizează că invocarea de către recurenta reclamantă a prevederilor Cartei Europene a Autonomiei Locale ratificată de România este fără relevanță în speță, pentru că această Cartă se referă la autoritățile administrației publice locale, care sunt Consiliile Județene, Consiliile Locale și PRIMARII, calitate pe care nu o îndeplinește reclamanta.
De asemenea, sunt lipsite de relevanță în speță și prevederile art.2 din Convenția Organizației Internaționale a privind fixarea salariilor minime, deoarece în cauză nu se pune în discuție nivelul salariilor minime, ci acordarea unor sporuri salariale suplimentare
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de reclamanta CAMERA JUDEȚEANĂ VETERINARĂ G împotriva sentinței nr.935 din data de 16 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj. Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red.
Tehn./2ex/16.07.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Elena Canțăr, Doina Ungureanu
