Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1612/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1612
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr.760 din data de 26 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal au lipsit recurenții reclamanțiD., G, și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL Gorj, CURTEA DE APEL CRAIOVA, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 Cod Procedură Civilă.
S-a arătat că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă și că intimatul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI a depus întâmpinare.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CU RTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.760 din 26.03.2008 TRIBUNALUL Gorja respins acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în
În considerentele sentinței s-a reținut că pentru a respecta principiul disponibilității părților în procesul civil, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în această calitate așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, însă acțiunea trebuie respinsă în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât conform dispoz. OG.137/2000, nu are calitate de pârât ci doar calitatea de expert în domeniul nediscriminării și numai în condițiile în care se reclamă încălcarea principiului nediscriminării se poate cita obligatoriu pentru a-și exprima punctul de vedere printr-o hotărâre.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul compartimentului economico financiar și administrativ și au solicitat acordarea sporului de confidențialitate de până la 15%, invocându-se discriminarea în raport de alți funcționari cărora acestora le-a fost acordat conform art. 3 din Legea 444/2006, art. 15 alin.1 din OG.6/2007, art.20 alin.3 din Legea 656/2002 și art.30 din OG.137/2002.
S- constat că într-adevăr prin art.44 din HG.387/2005 "personalul auxiliar de specialitate și din departamentul economico financiar și administrativ este obligat să respecte secretul cu privire la informațiile obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor care nu sunt destinate publicității". Neîndeplinirea acestei obligații constituie abatere disciplinară.
Noțiunea de informații clasificate se regăsește în dispoz.art.15 alin. 1 lit. b din Legea 188/2002 acestea reprezentând "informațiile și documentele de interes pentru securitatea națională care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor ce s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
Conform art.20 alin. 3 din Legea 656/2002 (art.20 alin.3), persoanele care conform acesteia gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate.
În art. 3 din Legea 444/2006 ce a aprobat OG.19/2006 "pentru păstrarea confidențialității, în legătură cu informațiile clasificate, cadrele militare în activitate, funcționarii publici, cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
Conform art.15 alin.1 din OG.6/2007 ce reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % se acordă și funcționarilor din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului și Consiliului Legislativ.
S-a mai reținut că reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, de confidențialitate, în activitatea desfășurată în cadrul raporturilor de serviciu gestionându-se eventual secrete de serviciu și nu informații clasificate în definiția deja arătată.
Din enumerarea textelor invocate în sprijinul acțiunii, tribunalul a concluzionat că nici unul nu face trimitere la acordarea sporului de confidențialitate funcționarilor publici din compartimentul economico financiar și administrativ al tribunalului. Dacă legiuitorul ar fi dorit să acorde și acestora sporul atunci se prevedea într-un mod expres într-un act normativ acordarea acestuia.
În legătură cu pretinsa discriminare invocată de către reclamanți s-a avut în vedere faptul că noțiunile prevăzute în art. OG 137/2000, respectiv art.1 alin.2, care face trimitere la garantarea "exercitării următoarelor drepturi" pentru persoanele aflate în situații comparabile. În art.2 al aceluiași act normativ este redată definiția discriminării, însă tot cu trimitere la "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege", pe oricare din temeiurile prevăzute la art.2 alin. 1.
În speța dedusă judecății s-a constatat că nu există un tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință așa cum deja, s-a arătat reglementarea juridică a atribuțiilor și salarizării personalului la care fac trimitere reclamanții, reprezentând expresia aptitudinii legiuitorului de a reglementa diferit situația drepturilor salariale ale acestora.
Diferența de salarizare (în ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate) nu are caracter discriminatoriu, atâta vreme cât acest spor de confidențialitate este acordat personalului ce gestionează informații clasificate și nu informații ce pot fi apreciate ca secrete de serviciu în opinia reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanții au cerut casarea sentinței și trimiterea cauzei Secției Civile a Tribunalului Gorj competentă material să acorde drepturile pecuniare solicitate.
Au mai susținut că instanța de fond nu a soluționat legal calitățile procesuale ale pârâtelor CNCD și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece primul pârât a fost citat pentru opozabilitate și pentru a-și expune punctele de vedere, iar cel de al doilea ca reprezentant financiar al statului care alocă fondurile necesare în vederea plății sumelor solicitate.
Pe fond, au arătat că se află într-o situație de discriminare care se conturează pe baza OG 137/2000 cu mențiunea că art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice discriminarea.
De asemenea, legiuitorul nu a restricționat printr-o nici o normă aplicarea sporului de confidențialitate doar la categoriile de persoane care manipulează sau gestionează informații clasificate, iar dacă legiuitorul nu distinge nici interpretul nu poate distinge.
Au precizat recurenții că potrivit fișei postului gestionează secrete de serviciu, având obligația legală de confidențialitate aspect care le dă dreptul la acordarea sporului aferent, conform principiului egalității de tratament pentru situații juridice identice sau similare, deoarece o categorie de personal nu poate avea doar obligația de confidențialitate fără drepturile aferente.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat.
Recursul este nefondat.
Recurenții reclamanți sunt funcționari publici în cadrul compartimentului economico-financiar și administrativ din cadrul Tribunalului Gorj.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de confidențialitate, Curtea apreciază că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În cazul funcției publice, deși există un acord de voință între persoana numită și instituția angajatoare, pentru a se acorda anumite sporuri, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca acestea să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
Drepturile decurgând din clauza de confidențialitate, nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea lor.
Dispozițiile OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care s-a făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Se reține astfel că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde acest spor că, mai mult, chiar în situația acordării acestuia pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, sporul este limitat, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Așa cum s-a arătat angajatorul poate să acorde o serie de sporuri care nu sunt prevăzute imperativ în lege, dar trebuie să țină seama de alocațiile bugetare.
Ori, în speță, nu s-a făcut dovada că au fost alocate fonduri care să poată acoperi plata sporului pretins de reclamanți.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi salariale în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea anumitor aspecte care țin de statutul profesional al acestora nu reprezintă o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000, avându-se în vedere și faptul că eventualele neconcordanțe cuprinse într-o lege sau ordonanță de guvern pot fi înlăturate prin invocarea excepției de neconstituționalitate a acestora.
În consecință, cum sporul de confidențialitate nu este reglementat printr-un nici un act normativ pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor,el nu poate face obiectul art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție ratificat de România prin Legea nr. 103/2006 la art. 1 consacră expres că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare", ori în speță sporul nu are o reglementare legală.
În ceea ce privește necompetența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei invocată de recurenții reclamanți, Curtea apreciază că excepția este nefondată, deoarece având în vedere calitatea pe care o au- aceea de funcționari publici- competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți CNCD și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, faptul că primul a fost citat la instanța de fond la cererea reclamanților, iar cel de al doilea în vederea alocării fondurilor necesare pentru plata sporului, iar instanța a constatat că nu au calitate procesuală pasivă, în mod corect s-a reținut acest fapt în raport de dispozițiile OG 137/2000 și de împrejurarea că potrivit art. 53 din Legea nr. 90/2001 fiecare minister are alocat un buget propriu și prin urmare are calitatea de ordonator principal de credite, în speță această calitate revenindu-i Ministerului Justiției.
Astfel, se constată că MFP nu are competențe privind fundamentarea și elaborarea propunerilor de buget ale celorlalte ministere și nici atribuții privind execuția acestor bugete.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod pr. civilă va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr.760 din data de 26 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2008.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
red. Jud. T
Ex.2//26.08.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Elena Canțăr, Doina Ungureanu
