Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 163/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 163
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței nr. 1372 din 14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, intimatul reclamant și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, MFP B și IPJ M, obligarea acestora să-i plătească sumele de bani constând în drepturi salariale cuvenite și neachitate, ca urmare a reducerii impozitului pe venitul din salariu în procent de 30%, în sumă actualizată cu indicele ratei inflației și a dobânzii legale, calculate de la data nașterii dreptului și până la pronunțarea hotărârii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decretul Prezidențial nr.965 din 26.11.2001 a fost decorat cu Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" pentru 25 ani de activitate și rezultate meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională.
A mai arătat că potrivit art.10 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare "cadrele militare în activitate decorate cu Ordinul "Meritul Militar" clasa I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 50%, și aceste dispoziții se completează cu prevederile art.10 și art.12 din Legea 573/2004.
A susținut reclamantul că acordarea de decorații având ca efect reducerea impozitului pe salarii a fost prevăzut și de art.29 alin.1 și 2 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului.
A precizat că nu a beneficiat de reducerea impozitului pe venit, ca urmare a distincției conferite, pârâții în mod nelegal continuând să aplice dispozițiile OG 73/1999, care a fost respinsă de către Parlamentul României, prin Legea 206/2002.
Reclamantul susține că acordarea de decorații având ca efect reducerea impozitului pe salarii a fost prevăzută și de art. 29 alin. 1 și 2 din Lg. Nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Pârâții Ministerul Administrației și Internelor și B, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin art.86 din OG 73/1999 au fost abrogate mai multe acte normative sau numai prevederi ale actelor normative, inclusiv dispozițiile art.9 lit.C și art.10 din Legea 80/- privind statutul cadrelor militare, care i-au conferit reclamantului dreptul la reducerea impozitului pe venit, chiar dacă această ordonanță a fost respinsă prin Legea 206/2002, întrucât abrogarea dispusă are caracter definitiv. Au invocat și prevederile art.1 alin.3 Cod fiscal.
MAI a formulat și cerere de chemare în garanție a MFP B, pentru ca să dispună virarea de fonduri pentru a fi plătită cererea formulată de către reclamant.
Prin sentința nr.1372 din 14 martie 2007, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții să calculeze și să-i plătească reclamantului drepturile bănești reținute nelegal ca urmare a nereducerii impozitului pe venit din salariul cu procentul corespunzător distincției acordate, începând cu 1.01.2004 până la pronunțării hotărârii, în sumă actualizată cu indicele ratei inflației, calculată de la data nașterii dreptului și până la inclusiv data plății efective.
S-a respins cererea privind acordarea drepturilor bănești pentru viitor ca prematur introdusă.
S-a respins cererea de chemare în garanție a MFP.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul s-a aflat în perioada pentru care solicită diferența de drepturi salariale, în raporturi de serviciu cu pârâții, în calitate de funcționar public cu statut special de polițist.
Prin Decretul nr. 643 din 22.12.1997 reclamantului i s-a acordat Semnul Onorific "În Serviciul Armatei" pentru anii de activitate și rezultatele meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională.
Astfel, instanța de fond a reținut că OG 73/1999, prin care s-a înlăturat dreptul polițiștilor de a beneficia de reducerea impozitului pe venit, ca urmare a distincțiilor primite, a fost abrogată prin Legea 206/2002, dar că această abrogare nu are caracter definitiv.
La adoptarea acestui punct de vedere, tribunalul a reținut ca fiind incidente prevederile art.62 alin.3 din Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, în sensul că nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial, excepție însă fiind ordonanțele guvernului, care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament.
Tribunalul a apreciat că prin respingerea Ordonanței 73/1999 prin Legea 206/2002 au fost repuse în vigoare dispozițiile privind facilitățile fiscale acordate în precedent.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului M, Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivele de recurs formulate s-a arătat că în baza art.86 alin.9 din OG 73/1999, privind impozitul pe venit au fost abrogate reducerile sau scutirile de impozit pe venit, prevăzute în art.10 din legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare.
S-a mai precizat că OG 73/1999 a fost la rândul său abrogată expres de OG 7/2001 și respingerea OG 73/1999 nu produce efecte, întrucât data adoptării legii de respingere este ulterioară abrogării.
S-a invocat că de la data adoptării Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal sunt aplicabile numai prevederile acestuia, întrucât în art.1 alin.3 se prevede că în materie fiscală dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 3155 din 20 iunie 2007 respins recursurile pârâților IPJ M și MAI împotriva sentinței nr. 1372/14.03.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamantul are calitatea de comisar de poliție și prin Brevetul nr.1116/2004 i s-a conferit semnul onorific "În serviciul patriei pentru ofițeri".
Reclamantul a apreciat că poate beneficia de prevederile art. 9 și 10 din Legea 80/1995, în sensul acordării de reduceri sau scutiri la impozitul pe venit, întrucât OG 73/1999, care a abrogat beneficiul drepturilor cuprinse în textele de mai sus, a fost respinsă prin Legea 206/2002.
Potrivit art.86 liniuța a noua din OG 73/1999 s-au abrogat prevederile art.9 lit.c și art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare.
Textul abrogat se referea la acordarea de scutiri sau reduceri la impozit pe venit, pentru cadrele cuprinse în sfera de reglementare a Legii 80/1995.
OG 73/1999 a fost abrogată expres prin OG 7/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatorul IPJ M, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate invocând dispoz. art. 318 Cod pr civilă, susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la consecințele art. 1 și 3 din Legea 571/2003.
Curtea de Apel Craiova prin decizia 8125 din 22.11.2007 a admis contestația în anulare formulată de contestatorul IPJ împotriva deciziei nr. 3155/20.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
A anulat decizia și a fixat termen pentru rejudecarea recursului la 17.01.2008.
Potrivit art.318 Cod pr. civilă "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare."
Din considerentele deciziei contestate rezultă că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs referitor la consecințele art.1 și 3 din Legea nr.571/2003, neanalizarea acestuia făcând aplicabile dispozițiile art.318 alin.1 teza a doua Cod pr. civilă.
În rejudecare, Curtea a constatat că recursurile sunt fondate.
Reclamantul are calitatea de agent șef de poliție și prin Brevetul nr.839/2004 i s-a conferit Semnul onorific în Serviciul patriei,
Reclamantul a apreciat că poate beneficia de prevederile art. 9 și 10 din Legea 80/1995, în sensul acordării de reduceri sau scutiri la impozitul pe venit, întrucât OG 73/1999, care a abrogat beneficiul drepturilor cuprinse în textele de mai sus, a fost respinsă prin Legea 206/2002.
Instanța de fond și-a însușit acest punct de vedere, fără a examina toate susținerile pârâților, formulate în întâmpinare.
Potrivit art.86 liniuța a noua din OG 73/1999 s-au abrogat prevederile art.9 lit.c și art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare.
Textul abrogat se referea la acordarea de scutiri sau reduceri la impozit pe venit, pentru cadrele cuprinse în sfera de reglementare a Legii 80/1995.
OG 73/1999 a fost abrogată expres prin OG 7/2001.
Astfel, în art.85 alin.1 lit.a din OG 7/2001 se prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă prevederile OG 73/1999.
Ulterior, OG 73/1999 a fost respinsă de către Parlamentul României.
În cauza de față nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art.62 alin.3 teza finală din Legea 24/2000.
În speță, teza supusă analizei nu se încadrează în textul reținut de judecătorul fondului, în sensul că acesta a apreciat că fac excepție de la caracterul definitiv al abrogării ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament.
Aceasta deoarece la data adoptării legii de respingere a OG 73/1999, ordonanța era abrogată și în consecință ea nu mai exista din punct de vedere juridic.
În acest context, se impune să precizăm că ordonanța guvernamentală face parte din categoria delegării legislative sau a legislației delegate, reglementate de art.115 din Constituția României, situație în care ordonanța are aceeași putere ca și legea pe perioada cât ea este în vigoare.
OG 73/1999 a fost abrogată prin /2001, deci printr-un act normativ cu aceeași putere juridică, încetându-și astfel aplicabilitatea ca efect al abrogării.
Împrejurarea că ulterior abrogării s-a adoptat și o lege de respingere a OG 73/1999 nu poate să conducă la repunerea în vigoare a normelor pe care ordonanța le abrogase, întrucât legea de respingere nu constituie o reglementare propriu-zisă.
În situația respingerii unei ordonanțe, Parlamentul înlătură doar reglementarea instituită anterior prin ordonanța respinsă, însă în cazul OG 73/1999 dispozițiile erau deja înlăturate prin abrogarea acestora de către OG 7/2001.
Abrogarea este o modalitate de încetare a ființei juridice a unui act normativ și prin OG 7/2001 au încetat orice efecte juridice ale OG 73/1999, în timp ce respingerea unei ordonanțe constituie o infirmare a politicii legislative.
Așa cum s-a exprimat în doctrina de specialitate, dacă domeniul reglementării abrogate, prin ordonanța respinsă a format obiectul unei reglementări anterioare, prezumția repunerii ordonanței ce abrogase acea reglementare nu se justifică, întrucât chiar din ipoteza textului rezultă că ordonanța abrogată nu a mai fost supusă legiferării.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere, că urmare a respingerii, prin lege, a unei ordonanțe abrogate s-ar ajunge la ipoteza legiferării negative, întrucât s-ar legifera negativ într-un domeniu deja existent.
Având în vedere considerentele decurgând din textul art.62 al Legii 24/2000, precum și cele care izvorăsc din teoria ordonanței guvernamentale, Curtea constată că judecătorul fondului a extins prevederile art.62 alin.3 din Legea 24/2000 unei alte situații juridice decât cea expres reglementată în text.
Dispozițiile art.62 alin.3 teza finală au caracter de excepție, iar excepțiile sunt de strictă reglementare și aplicabilitate, așa încât teza la care a făcut referire tribunalul nu poate fi extinsă unor altor situații juridice, decât cele strict avute în vedere de legiuitor.
În afara acestor argumente din care rezultă că abrogările succesive au fost irevocabile, tribunalul a omis să examineze prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, lege în vigoare la data nașterii dreptului reclamantului.
Chiar dacă ar mai fi fost în vigoare prevederile art.9 lit.c și art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare, facilitățile respective nu se mai puteau acorda, pentru că nu sunt prevăzute în Codul fiscal.
Codul fiscal stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art.2, între acestea figurând impozitul pe venit.
și scutirile sunt, în cazul impozitului pe venit, expres și limitativ prevăzute în Codul fiscal, ele fiind de strictă interpretare.
În titlul III Impozitul pe venit - Cod fiscal reglementează contribuabilii, sfera de cuprindere a impozitului, veniturile neimpozabile și veniturile din salarii etc.
Din prevederile art.55 alin.2 lit.c, rezultă că dreptul de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi sunt asimilate salariilor, veniturile din salarii se impozitează cu o cotă de 16%, așa cum reiese din prevederile art.43 Cod fiscal.
Din examinarea prevederilor Titlului III al Codului Fiscal privind impozitul pe venit, se constată că legiuitorul nu a prevăzut nici un fel de facilitate pentru cadrele militare sau cele asimilate decorate.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, lege care reglementează impozitele și taxele și precizează contribuabilii, în materie fiscală dispozițiile acestui cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict între acestea se aplică dispozițiile Codului fiscal.
Suntem așadar în prezența unei reglementări exprese, privind prevalența unei norme de drept, în raport cu altă normă.
De altfel, teza din art.1 alin.3 Cod fiscal se regăsește în principiile generale de aplicare a normei de drept în timp, consacrată în legislația civilă română.
Astfel, în cazul unui conflict între o normă specială, cuprinsă într-o lege specială și o altă normă specială cuprinsă într-o lege generală prevalează norma specială din legea ulterioară.
Așadar, prevalează în speță norma specială de natură fiscală cuprinsă în Codul fiscal.
Întrucât această lege nu conține reglementări privind reducerea sau scutirea impozitului pe venit pentru persoanele decorate, urmează că facilitățile cuprinse în Legea 80/1995 nu mai sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a Codului fiscal.
Având în vedere toate motivele expuse mai sus, Curtea găsește recursurile pârâților fondate și în baza art.312 Cod pr. civilă, urmează a le admite, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței nr. 1372 din 14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Costinel Moțîrlichie
