Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1638/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1638
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.2345 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a arătat că intimații pârâți M și au formulat întâmpinare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2345 din 24 noiembrie 2008 Tribunalul Mehedinția respins excepția de prescriere a dreptului la acțiune formulată de și A respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, pentru plata primei de concediu de odihnă pentru anii 2002 și 2003.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în raport de dispozițiile art.166 alin.(1) din Legea nr.53/2003- Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, dreptul la acțiune al angajaților, cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate de angajator, instanța apreciază că excepția este întemeiată și urmează să o admită.
Pe fond, s-a reținut că începând cu data de 24 august 2002 și în anul 2003, perioadă pentru care reclamantul solicită plata primei de concediu de odihnă, acesta s-a aflat cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M în raporturi de serviciu în calitate de funcționar public cu statut special de polițist.
Prin Legea nr.360/6 iunie 2002, în vigoare de la 24 august 2002 s-a reglementat statutul polițiștilor, în temeiul acestui act normativ polițistul având calitatea de funcționar public civil, cu statut special.
Potrivit art. 38 din lege,polițistul are dreptul la salariul lunar compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și primă, ajutoare și alte drepturi bănești, uniformă, echipament specific și alte drepturi.
Art.78 alin 2 prevede în mod expres că până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În conținutul Legii nr.138/1999 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestei categorii de personal militar nu se regăsesc însă și prevederi referitoare la primele de concediu de odihnă.
Dreptul polițiștilor de a primi, la plecarea în concediu de odihnă, o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu a fost reglementat prin art.37 alin.2 din OG nr.38/30 ian. 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare de la 1 ianuarie 2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului a invocat prevederile art.28 alin.1 din Legea 360/2002, art.78 alin.1 și 2 din aceeași lege.
Examinând actele cauzei, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
Reclamantul are calitatea de polițist în cadrul M, iar prin acțiune a solicitat acordarea primei de concediu de odihnă pentru anii 2002 și 2003, cerere întemeiată pe prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
A precizat reclamantul în acțiune că prin legea 360/2002 privind statutul polițistului au fost reglementate drepturile polițiștilor și că același act normativ prevedea în art.78 alin.1 că dispozițiile acestuia se completează cu prevederile Legii 188/1999, situație în care în baza art.35 alin.2 din această lege polițiștii au dreptul la prima de concediu.
De asemenea, în acțiune s-a arătat că până la intrarea în vigoare a OG 38/2003 sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999 și că în caz contrar s-ar ajunge la o îngrădire a exercitării dreptului.
Recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată expres și unitar prin OG 38/2003, act normativ care a intrat în vigoare, conform art.60, la 01 ianuarie 2004.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediu, polițistul are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Din analiza prevederilor art.60 și art.37 alin.2 din OG 38/2003, Curtea constată că funcționarii publici cu statut special, care se încadrează în categoria polițiștilor, au dreptul să primească primă de concediu începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru perioada anterioară acestei date, sunt aplicabile în materia salarizării polițiștilor prevederile din Legea 138/1999.
Instanța de fond, examinând cererea reclamanților, a apreciat că sunt fondate susținerile acestora privind aplicabilitatea prevederilor art.35 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Aprecierea s-a întemeiat pe dispozițiile art.78 alin.1, care reglementează completarea Legii 360/2002 cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și a altor acte normative aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în situația specifică polițistului.
S-a omis însă a se observa reglementarea cuprinsă în alin.2 al aceluiași art.78 din Legea 360/2002, reglementare care conține norma tranzitorie în materia salarizării polițiștilor.
Astfel, textul respectiv dispune că, până la intrarea în vigoare a Legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de modul în care este redactat textul citat și de conținutul acestuia, se constată că în materia salarizării polițiștilor nu sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999, ci acelea conținute în Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Legea 138/1999, aplicabilă de la data intrării în vigoare a statutului polițistului, respectiv Legea 360/2002, și până la 01.01.2004, când a intrat în vigoare art.37 alin.2 din OG 38/2003, nu a prevăzut acordarea primei de concediu pentru personalul care intra sub incidența acestei legi.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind acordarea primei de concediu de odihnă prevede că în anii 2002-2003 acest text nu era în vigoare și deci nu putea fi suspendat, suspendarea poate să vizeze numai o normă legală existentă, producătoare de efecte juridice, și nu ceea ce nu există.
Suspendarea a intervenit ulterior anului 2004, prin legi speciale, însă obiectul pretențiilor îl constituie prima de concediu pentru anii 2002 și 2003, perioadă în care textul art.37 nu avea aplicabilitate, pentru motivul că, pe de o parte, în anul 2002 legea nici nu a fost adoptată, iar după data adoptării - ianuarie 2003, chiar în cuprinsul ordonanței, în art.60, s-a indicat data de intrare în vigoare a acesteia, respectiv data de 01 ianuarie 2004.
Curtea arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999, deoarece în materia salarizării polițiștilor, în baza art.78 alin.2 din Legea 360/2002, erau aplicabile dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, drepturi reglementate prin Legea 138/1999.
Având în vedere considerentele prezentei hotărâri, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.2345 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. Jud. C
Ex.2//23.04.2009
Jud. fond V
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
