Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1637/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1637
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și C-S împotriva sentinței nr. 2228 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ȘI C-S și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul formulat de nu a fost declarat în termen legal.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de, în conformitate cu dispozițiile art.301 Cod pr. civilă, având în vedere data comunicării sentinței - 21.12.2008 și data depunerii cererii de recurs - 07.01.2009, după care a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 2228 din data de 17 noiembrie2008, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă perioadei 24.08.2002-31.12.2003, în sumă actualizată cu indicele ratei inflației, calculată de la data nașterii dreptului și până la inclusiv data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu M, fiind funcționar public cu statut special de polițist începând cu data de 24.08.2002, iar la plecarea în concediu de odihnă, avea dreptul să primească în baza art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
A mai avut în vedere instanța de fond că prima de concediu aferentă anilor 2002-2003 nu s-a acordat reclamantului de către pârâți, invocându-se că acest drept nu a existat în anii 2002-2003, ci începând cu anul 2004 când a intrat în vigoare OG 38/2003.
S-a apreciat că exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu prevăzută de art.37 alin.2 din OG 38/2003 nu a existat pe perioada pentru care s-a solicitat acest drept și este și în prezent suspendat, dar această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul lui.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și C-
În motivele de recurs, pârâții au arătat că salarizarea polițiștilor este reglementată de OG 38/2003, că prin acest act normativ a fost introdus dreptul polițiștilor la prima de concediu, anterior neexistând prevederi în acest sens.
În raport de împrejurarea că prima de concediu a fost reglementată prin OG 38/2003, s-a susținut că anterior intrării în vigoare a acestei legi, respectiv pentru perioada 2002-2003, polițiștii nu sunt în drept să primească prima de concediu.
Examinând cererile de recurs, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative este tardiv declarat.
Cererea de recurs a fost depusă data de 07.01.2009, iar sentința a fost comunicată pârâtului la data de 21.12.2008, așa cum reiese din dovada existentă la fila 30 dosar fond.
Dovada de comunicare și procesul verbal de predare sunt întocmite de agentul procedural, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.100 Cod pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În speță, acest termen a fost nesocotit, recursul fiind depus la oficiul poștal, peste termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței Tribunalului Mehedinți.
În consecință, va fi respins recursul declarat de pârâtul, ca tardiv.
În ceea ce privește recursul declarat de C-S, Curtea reține următoarele:
Reclamantul are calitatea de polițist în cadrul C-S, iar prin acțiune a solicitat acordarea primei de concediu de odihnă pentru perioada 2002-2003,cerere întemeiată pe prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
A precizat reclamantul în acțiune că prin legea 360/2002 privind statutul polițistului au fost reglementate drepturile polițiștilor și că același act normativ prevedea în art.78 alin.1 că dispozițiile acestuia se completează cu prevederile Legii 188/1999, situație în care în baza art.35 alin.2 din această lege polițiștii au dreptul la prima de concediu.
De asemenea, în acțiune s-a arătat că până la intrarea în vigoare a OG 38/2003 sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999 și că în caz contrar s-ar ajunge la o îngrădire a exercitării dreptului.
Recursul declarat de pârâtul C-S este fondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată expres și unitar prin OG 38/2003, act normativ care a intrat în vigoare, conform art.60, la 01 ianuarie 2004.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediu, polițistul are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Din analiza prevederilor art.60 și art.37 alin.2 din OG 38/2003, Curtea constată că funcționarii publici cu statut special, care se încadrează în categoria polițiștilor, au dreptul să primească primă de concediu începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru perioada anterioară acestei date, sunt aplicabile în materia salarizării polițiștilor prevederile din Legea 138/1999.
Instanța de fond, examinând cererea reclamantului, a apreciat că sunt fondate susținerile acestora privind aplicabilitatea prevederilor art.35 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Aprecierea s-a întemeiat pe dispozițiile art.78 alin.1, care reglementează completarea Legii 360/2002 cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și a altor acte normative aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în situația specifică polițistului.
S-a omis însă a se observa reglementarea cuprinsă în alin.2 al aceluiași art.78 din Legea 360/2002, reglementare care conține norma tranzitorie în materia salarizării polițiștilor.
Astfel, textul respectiv dispune că, până la intrarea în vigoare a Legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de modul în care este redactat textul citat și de conținutul acestuia, se constată că în materia salarizării polițiștilor nu sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999, ci acelea conținute în Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Legea 138/1999, aplicabilă de la data intrării în vigoare a statutului polițistului, respectiv Legea 360/2002, și până la 01.01.2004, când a intrat în vigoare art.37 alin.2 din OG 38/2003, nu a prevăzut acordarea primei de concediu pentru personalul care intra sub incidența acestei legi.
În ceea ce privește pe polițiști, în perioada anilor 2002-2003, aceștia nu au avut dreptul legal constituit de a primi prima de concediu, respectiv, dreptul la prima de concediu, nu a existat în patrimoniul polițiștilor în perioada în litigiu.
A acorda dreptul la prima de concediu de odihnă pe perioada respectivă, ar însemna că judecătorul să se transforme în legislator pozitiv, cu precizarea că nu se pune în discuție interpretarea legii, a efectelor unei ordonanțe și a consecințelor și aplicabilității art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza prezentă precizăm că nu sunt aplicabile art.1 ale Protocolului nr.1 la CEDO, text în temeiul căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, întrucât reclamanții nu au avut în patrimoniu acest drept înainte de intrarea în vigoare a nr.OG 38/2003.
Având în vedere analiza prevederilor legale aplicabile în materia salarizării polițiștilor, Curtea constată că instanța de fond a acordat drepturi nereglementate, că s-a substituit legiuitorului, deoarece în perioada de până la 01.01.2004 polițiștii nu au avut prevăzut în lege dreptul la prima de concediu.
Referirea din cuprinsul hotărârii la suspendarea prevederilor art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind acordarea primei de concediu de odihnă,este complet lipsită de relevanță în cauză, deoarece în anii 2002-2003 acest text nu era în vigoare și deci nu putea fi suspendat, suspendarea poate să vizeze numai o normă legală existentă, producătoare de efecte juridice, și nu ceea ce nu există.
Suspendarea a intervenit ulterior anului 2004, prin legi speciale, însă obiectul pretențiilor îl constituie prima de concediu pentru anii 2002 și 2003, perioadă în care textul art.37 nu avea aplicabilitate, pentru motivul că, pe de o parte, în anul 2002 legea nici nu a fost adoptată, iar după data adoptării - ianuarie 2003, chiar în cuprinsul ordonanței, în art.60, s-a indicat data de intrare în vigoare a acesteia, respectiv data de 01 ianuarie 2004.
Curtea arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999, deoarece în materia salarizării polițiștilor, în baza art.78 alin.2 din Legea 360/2002, erau aplicabile dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, drepturi reglementate prin Legea 138/1999.
Având în vedere considerentele prezentei hotărâri, Curtea apreciază că motivele de recurs formulate de pârâtul C-S sunt întemeiate, așa încât, în baza art.312 Cod pr. civilă, recursul va fi admis, se va modifica sentința primei instanțe, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței nr. 2228 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- ca tardiv.
Admite recursul declarat de pârâtul C-S împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.2ex/ 22 Aprilie 2009
Jud. fond -
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
