Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1641/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1641
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele AJOFM C - S PENTRU AJOFM M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ împotriva sentinței nr. 2466 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ și avocat pentru intimata reclamantă, lipsind recurenta pârâtă AJOFM C - S PENTRU AJOFM
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților asupra recursurilor de față.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.2466 din 8.12.2008 Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă M și ANOFM.
A fost obligată pârâtele să plătească reclamantei suplimentul postului și cel al treptei de salarizare de 25% fiecare din salariul de bază, aferente perioadei 23 Mai 2004 - 2 iulie 2008 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru plata suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare aferent perioadei ianuarie 2004 - 22 mai 2004.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ANOFM
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 care precizează că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
S-a constatat că ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din nr.
OGS-a mai reținut că suspendarea prevăzută de actele normative anterior menționate nu operează și pentru anii 2007 și 2008m astfel că dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în drepturi cu caracter retroactiv, adică începând cu 1 ianuarie 2004.
Conform art. 22 din Legea nr. 202/2006, cu modificările și completările ulterioare, președintele îndeplinește atribuțiile ce revin,potrivit legii, ordonatorului principal de credite. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din OG nr. 22/30.01.2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice,stabilite prin titluri executorii, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii,pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anul 2004, s-a constat că cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161 din 19 aprilie 2003, publicată în la 21 aprilie 2003, urmând să fie acordate de la 1 ianuarie 2004.
Prin art.50 ind.1 din Legea nr.164/2004, publicată în nr.446 din 19 mai, intrată în vigoare la 22 mai 2004, s-a prevăzut că pentru anul 2004 aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, se suspendă. Suspendarea acestor dispoziții a continuat, conform art.44 din OUG nr.92/2004, până la 31 decembrie 2005, și, potrivit art.48 din OG nr.2/2006, s-a menținut până la 31 decembrie 2006.
Așadar, începând cu data de 22 mai 2004 până la 31 decembrie 2006 exercițiul dreptului de acordare a celor două suplimente a fost suspendat.
Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între data introducerii în Legea nr.188/1999 a dreptului la cele două suplimente, respectiv 1 ianuarie 2004, și data suspendării acestui drept, respectiv 22 mai 2004, reclamantul își putea exercita dreptul la acțiune în limita termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtele AJOFM C - S PENTRU AJOFM M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, deoarece prevederile art.29 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în mod expres prin art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006.
S-a mai arătat de asemenea că sumele respective nu au fost prevăzute în bugetul instituției, context în care nu sunt datorate de către angajator.
La acest termen din oficiu Curtea a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 22 mai 2004 - 2.07. 2005.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit.c și d din legea 188/1999.
A precizat reclamanta că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantei privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamantei a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Însă, recursul pârâtei urmează să fie admis, având în vedere că în raport de dispozițiile Decretului nr. 167/1958 dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada 22 mai 2004 - 2.07. 2005 este prescris.
Astfel, în condițiile în care acțiunea a fost promovată la instanță la 2 iulie 2008, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de actul normativ mai sus arătat a fost depășit pentru perioada anterioară datei de 2 iulie 2005.
Față de cele expuse în temeiul art. 312 Cod pr. civilă se va admite recursul, va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul că pentru perioada sus menționată se constată că dreptul la acțiune este prescris.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele AJOFM C - S PENTRU AJOFM M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ împotriva sentinței nr. 2466 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că data de la care se vor acorda cele două sporuri este 02.07.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. Jud.C
Ex.2//23.04.2009
Jud. fond V
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
