Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 167/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 26.05.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.167
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, G, - și împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale și chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul Ministerul Apărării Naționale consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței, completare la întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Apărării Naționale și întâmpinare din partea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Instanța, pune în discuție excepțiile lipsei procedurii prealabile și decăderii reclamanților din dreptul la acțiune invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Apărării Naționale pune concluzii de admitere a excepțiilor.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Apărării Naționale pune concluzii de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect, dată fiind apariția nr.OG73/1999.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, ulterior precizată, reclamanții, G, - și au chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumelor de bani constând în drepturi salariale cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venit din salariu cu 30%, 40% și, respectiv 50 % după caz în temeiul legii; obligarea pârâtului la calcularea și restituirea acestor sume actualizate la data efectuării plății, prin aplicarea coeficientului de inflație și a dobânzii legale la sumele neachitate lunar reclamanților în funcție de dreptul ce revine fiecăruia potrivit semnului onorific deținut la data nașterii dreptului neprescris și până în luna corespunzătoare schimbării poziției de activitate, pentru fiecare reclamant în parte.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare se prevede: cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a -III- a, a - II- a și I-a beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30 %, 40 % și 50 %.
Dispozițiile de mai sus se completează cu prevederile art.10 și art.12 din Legea nr.573/2004 privind semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri.
Prevederile Legii nr.80/1995 în legătură cu reducerea impozitului pe salariile cadrelor militare de care reclamanții au beneficiat până în luna decembrie 1999 au fost abrogate parțial în baza art.86, liniuța 9 din nr.OG73/1999, însă acest act normativ prohibitiv a fost respins prin Legea nr.206/2002. Totodată, nr.OG73/1999 anterior respingerii sale prin lege a fost abrogată prin nr.OG7/2001, iar conform ierarhiei actelor normative, art.4 alin.1 și art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 republicată rezultă că ordonanța fiind respinsă prin lege, abrogarea prevederilor legale favorabile nu au efect, deoarece o dispoziție dintr-un act normativ inferior nu poate abroga o prevedere dintr-un act normativ emis de o autoritate ierarhic superioară și mai mult ordonanța de abrogare nu a fost aprobată prin lege de Parlament, fiind astfel repus în vigoare actul normativ inițial.
Ținând seama și de împrejurarea că dreptul la acțiune a fost prescris în parte, în cauză fiind aplicabile prevederile art.3, art.7 alin.1 și art.12 din Decretul nr.167/1958 republicat, privitor la prescripția extinctivă, reclamanții apreciază că drepturile pretinse cuprind perioada octombrie 2003 - luna și anul în care fiecare a fost pensionat, sau și-a schimbat poziția de activitate, perioadă pentru care trebuia să li se acorde o reducere lunară a impozitului pe salariu de 30%, 40% și, respectiv 50 %, în funcție de dreptul ce revine fiecărui reclamant, potrivit ordinului (semnului onorific) acordat, de la data nașterii dreptului și până la schimbarea situației fiecăruia, respectiv aprilie 2006.
Reclamanții au mai învederat că nu au beneficiat de acest drept din cauza aplicării abuzive, în continuare, a dispozițiilor unui act normativ care a fost respins, adică nr.OG73/1999, prin Legea nr.206/2002.
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, invocând în acest sens dispozițiile art.24 alin.1 și cele ale alin.2 pct.42 din nr.HG208/2005 și cele ale art.992 cod civil întrucât de cotele de impozit ce fac obiectul cauzei a beneficiat Ministerul Finanțelor Publice în temeiul dispozițiilor Legii nr.500/2002 și Legii nr.146/1997.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin formulările imperative pe care le conținea art.6 din nr.OG73/1999 a abrogat implicit o serie de reglementări contrare aflate în vigoare anterior și care stabileau diverse facilități de ordin fiscal, dispoziții referitoare la reducerea impozitului pe veniturile aferente drepturilor de soldă/salariu ale cadrelor militare și polițiștilor neregăsindu-se nici în Codul fiscal.
Prin sentința civilă nr.112/23.01.2007, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanți și a obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale să calculeze și să achite reclamanților drepturile bănești reținute nelegal ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu procentul corespunzător distincției acordate, pentru perioada octombrie 2003 - aprilie - noiembrie 2006, cu actualizarea în funcție de rata inflației la data plății efective, respingând celelalte pretenții ale reclamanților, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării NaționaleiarCurtea de Apel Timișoara - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare în fond Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr.181/10.07.2007, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscalși-a declinat competența materială pentru soluționarea acțiunii în favoarea Tribunalului C-S - Secția civilă, complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale.
Tribunalul C-S, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.204/01.10.2007a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând conflictul negativ de competență,prin decizia nr.924/06.03.2008, pronunțată în dosarul nr- a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr-.
Analizând probatoriuladministrat în cauză,Curtea constată următoarele:
Examinând excepția lipsei procedurii prealabile și excepția decăderii reclamanților din dreptul la acțiune, invocate de Ministerul Apărării, instanța reține că pârâtul a invocat și excepția neîndeplinirii de către reclamanta a procedurii prealabile sesizării instanței, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În privința acestei excepții, Curtea observă că solicitarea reclamanților se referă la acordarea unor drepturi salariale, iar nu la anularea unui act administrativ individual emis de către o autoritate publică. În consecință, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinire condițiile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a fi aplicabil acest text de lege.
Curtea reține că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Din această reglementare rezultă că legea atribuie instanțelor de contencios administrativ competența soluționării litigiilor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, implicit cauzele care au ca obiect drepturile salariale solicitate de funcționarul public în temeiul și ca urmare a exercitării funcției sale.
Însă atribuirea competenței de soluționare a acestor litigii în favoarea instanțelor de contencios administrativ nu presupune că acestor litigii le sunt aplicabile integral dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ci doar că asemenea litigii sunt de competența instanțelor specializate de contencios administrativ.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că în prezentul litigiu nu se impunea efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, astfel încât va respinge, ca nefondate, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția decăderii reclamanților din dreptul la acțiune, invocate de Ministerul Apărării.
Cu privire la fondul litigiului, instanța constată că reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite domniilor lor în temeiul art. 10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, care prevedea reducerea impozitului pe salariu pentru persoanele decorate cu ordinul "Meritul Militar".
Instanța constată că stabilirea temeiniciei cererii reclamanților este determinată de stabilirea efectelor dispozițiilor art. 10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv de determinarea momentului ieșirii din vigoare a acestei norme juridice.
În măsura în care această normă era în vigoare în perioada la care se referă acțiunea, reclamantul este îndreptățit să primească sumele respective.
În privința momentului ieșirii din vigoare a dispozițiile art. 10 din Legea nr.80/1995, instanța constată că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat pe calea unui recurs în interesul legii, respectiv prin Decizia nr. 55/4 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138 din 22 februarie 2008.
Conform dispozitivului deciziei respective, "art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, potrivit căruia cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și, respectiv, 50%,a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit".
Instanța observă că decizia respectivă a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin urmare, ținând seama de dispozițiile deciziei nr. 55/4.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține că art. 10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin dispozițiile art. 86 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999.
Conform dispozițiilor art. 70 din nr.OG73/1999, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1.01.2000, aceasta fiind data de la care a încetat să producă efecte art. 10 din Legea nr.80/1995.
Drept urmare, temeiul legal al cererii reclamanților nu mai era în vigoare în perioada pentru care domniile lor pretind reducerea impozitului pe venit determinată de acordarea ordinului "Meritul militar", respectiv în perioada iunie 2003-august 2006.
În raport cu această concluzie, instanța constată că este nefondată solicitarea reclamanților, de obligare a pârâtului la plata sumelor de bani constând în drepturile salariale cuvenite și neachitate reclamanților ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu conform art. 10 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare.
În consecință, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, - și în contradictoriu cu Ministerul Apărării, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumelor de bani constând în drepturile salariale cuvenite și neachitate reclamanților ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu conform art. 10 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare.
Respingând acțiunea principală, instanța va respinge și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâtul Ministerul Apărării, având în vedere că s-a reținut că acest pârât nu datorează reclamanților sumele solicitate de aceștia, chemarea în garanție fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile și excepția decăderii reclamanților din dreptul la acțiune, invocate de Ministerul Apărării.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, - și în contradictoriu cu Ministerul Apărării, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumelor de bani constând în drepturile salariale cuvenite și neachitate reclamanților ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu conform art. 10 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică din 18.06.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:RP/30.06.08
TEHNORED:MT/01.07.08
16.ex./SM/emis 14 com.
Se comunică:
- reclamant 1 -, - Reșița,- A, jud. C-
- reclamant 2 - G, - Reșița,-,. B,.2, jud. C-
- reclamant 3 -, - Reșița, Calea nr.12,.1,.9 jud. C-
- reclamant 4 -, - Reșița,-,.2,.7, jud. C-
- reclamant 5 -, - Reșița,-,. B,.10, jud. C-
- reclamant 6 -, - Reșița, str. - nr.5,.2,.1, jud. C-
- reclamant 7 -, - Reșița, Cartier nr.2. jud. C-
- reclamant 8 -, - Reșița,-,. 1,.48, jud. C-
- reclamant 9 -, - Reșița,-,.1,.7 jud. C-
- reclamant 10 -, - Reșița, Calea nr.9,.4,.13, jud. C-
- reclamant 11 - -, - Reșița,-,.3,.4, jud. C-
- reclamant 12 -, - Reșița,-,. D,.5, jud. C-
- pârât - MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, - B,--5, Sector 5
- chemat în garanție - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, - B,-, Sector 5
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
