Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1671/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1671
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Cosma Carmen
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, -, G, G, G, OJ., G, G, -, ASA -, G, -, -, G, ., G, G, G IA, -, IU, STĂNEL, G, G -, A, AȘ, G, -, G, - G G, G, G, -, -, G, -, G, G, G G, G, -, G, -, AȘ, G, -, -, G, G, G, -, -, G, -, împotriva sentinței civile nr.471 din data de 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar la data de 04.06.2009 întâmpinare.
Se comunică apărătorului recurenților reclamanți copia întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții reclamanți, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.11.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal reclamanții, -, -, G, G, G, OJ., G, G, -, ASA -, G, -, -, G, ., G, G, G IA, -, IU, STĂNEL, G, G -, A, AȘ, G, -, G, - G G, G, G, -, -, G, -, G, G, G G, G, -, G, -, AȘ, G, -, -, G, G, G, -, -, G, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE MUNICIPIUL B, obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând sporuri de 30% din salariul de bază lunar proporțional cu perioada de activitate neprescrisă desfășurată de fiecare reclamant ca organ al poliției judiciare și în continuare, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării integrale a hotărârii judecătorești.
În motivarea cererii formulate, reclamanții au arătat că au calitatea de lucrători de poliție în cadrul DGPMB - Serviciul de Combatere a Organizate desemnați ca organe de cercetare a poliției judiciare prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României în baza art.201 al.3 pr.pen. și art.2 și 3 din Lg.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
Au arătat reclamanții că în baza disp.art.28 din OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție au primit un spor de 30% din salariul de bază lunar, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară care nu au fost detașați la DNA, dar îndeplinesc în virtutea funcțiilor pe care le au aceleași atribuții în soluționarea infracțiunilor de corupție.
În drept au fot invocate dispozițiile OUG 43/202,OUG 177/2002, Lg.601/2004,Lg.360/2002,Lg.218/2002,Lg.188/1999,Lg.554/2004,Lg.364/2004,OG.137/2000,Lg.48/2002,Lg.27/2004, Hotărârea 219/ a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Constituția României.
Prin sentința civilă nr.471/6.02.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesual pasive și a prescripției dreptului material la acțiune și pe fond a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că salarizarea reclamanților în raport de calitatea acestora se face în conformitate cu normele cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nu prin aplicarea prevederilor OUG 43/2002 privind DNA cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamanți în temeiul OG 137/2000, instanța de fond a reținut că în raport de disp.art.27 alin.4, situația reclamanților nu vizează un act material, o faptă de discriminare ci discriminare creată de o anumită prevedere legală, iar printr-un act normativ de nivel superior nu se poate crea o situați de discriminare, astfel cum este această definită în cuprinsul art.2 al.1 din OG 137/2000.
Totodată instanța d fond a reținut în conformitate cu deciziile 818,819,820 și 821 din 3.07.2008 ale Curții Constituționale că instanțele judecătorești nu pot institui norme juridice nediscriminatorii sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurenții au susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nu prin aplicarea prevederilor OUG 43/2002 privind DNA, deși activitățile operative desfășurate sunt similare cu cele desfășurate de ofițerii genți de poliție detașați în structurile DNA.
Au mai arătat recurenții faptul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în raporturile dintre organele de poliție judiciară DGPMB nu există discriminare sub raportul acordării sporului de 30% sau 40% după caz, din salariul de bază, invocând în acest sens Directiva 2000/EC/79 cât și prev.art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale precum
Și art.14 din Convenția Europeană privind aprobarea drepturilor omului.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Intimata DGPMB a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenții reclamanți și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
În motivarea întâmpinării formulate, intimata a arătat că sporul solicitat de recurenți prin acțiunea formulată a fost acordat printr-o ordonanță de urgență a Guvernului ofițerilor de poliție judiciară detașați la PNA - OG 43/2002, iar instanța de judecată putea extinde prevederile acestui act normativ asupra altor categorii de polițiști, având în vedere deciziile Curții Constituționale.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În primul rând instanța de fond în mod corect respins acțiunea reclamanților recurenți formulată în calitatea acestora de ofițeri de poliție judiciară din cadrul Municipiul B, și care avea ca obiect plata sporului de 30% din salariul de bază, spor anticorupție de care beneficiază ofițerii de poliție judiciară din cadrul
În cauză acțiunea reclamanților recurenți ca și motivele de recurs apar ca neîntemeiate deoarece recunoaștere drepturilor recurenților la plata acestui spor avea ca situație premisă constatare unei discriminări salariale conf.disp. art.1,2 (39 și art.27(1) din OG 137/2000.
Iar în cauză au fost aplicate în mod corect de către instanța de fond dispozițiile deciziei nr.818/3.07.2008 a Curții Constituționale prin care dispozițiile enunțate din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme date pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatoriu.
Această decizie a Curții Constituționale este obligatorie și în mod corect a fost aplicată de instanța de fond care nu mai avea posibilitatea legală de a constata existența unei discriminări salariale și a obliga intimata la plata drepturilor salariale solicitate de recurenți.
În cauză nu pot fi reținute susținerile privind jurisprudența CEDO sau practica neunitară deoarece nu are legătură cu obiectul cauzei, deciziile pronunțată de Curtea Constituțională fiind obligatorii și pe cale de consecință sporul de 30% anticorupție nu poate fi acordat decât strict în baza actelor normative speciale, respectiv în baza disp.art.1 din OUG 120/2005. Acest act normativ cu caracter special nu este aplicabil recurenților și nu poate fi extins de către instanța de judecată în baza constatării discriminării conform unor texte de lege declarate ca fiind neconstituționale.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.312( alin.1 și 2 cod pr.civ. va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, -, -, G, G, G, OJ., G, G, -, ASA -, G, -, -, G, ., G, G, G IA, -, IU, STĂNEL, G, G -, A, AȘ, G, -, G, - G G, G, G, -, -, G, -, G, G, G G, G, -, G, -, AȘ, G, -, -, G, G, G, -, -, G, -, împotriva sentinței civile nr.471 din data de 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală de Poliție Municipiul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. GREFIER
EF/2ex.
7.07.2009
T B-09
Jud. CA
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Bîcu Vasile, Cosma Carmen
