Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 1681/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1681
Ședința publică de la 16.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER - - -
...
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, la cererea expresă a apărătorilor reclamanților, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2009 și la data de 16.04.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București - secția a IX-a in data de 28.12.2007 sub nr.47.338, reclamanții, si au chemat in judecata pe pârâții Consiliul Național al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei si Finanțelor si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună: obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite functionarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar si administrativ constituit la nivelul Înaltei Curți de Casație si Justiție si cele încasate in calitate de funcționari publici in cadrul departamentelor economico-financiare si administrative ale celorlalte instanțe, pe perioada 01.11.2004-01.11.2007; 2. Obligarea pârâților la plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite functionarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar si administrativ constituit la nivelul Înaltei Curti de Casatie si Justiție; 3. Obligarea pârâților sa includă sumele datorate reclamanților la prima rectificare, in bugetul de stat.
In fapt, reclamanții au afirmat ca au calitatea de funcționari publici in cadrul departamentelor economico-financiare si administrative constituite la nivelul Ministerului Justiției, Consiliului Național al Magistraturii si al Curții de APEL BUCUREȘTI si ca începând cu data de 01.11.204 au fost salarizați in baza OUG nr.82/2004, Anexa nr.3 ( apoi OUG nr.92/ 2004, Anexa 3, OG nr.2/2006, Anexa 3 si OG nr.6/2007, Anexa 3) in timp ce funcționarii din cadrul acelorași departamente constituite insa la nivelul Înaltei Curți de Casație si Justiție, au fost salarizați potrivit OUG nr.82/2004, Anexa nr.I ( apoi OUG nr.92/2004, Anexa 1, OG nr.2/2006, Anexa 1 si OG nr.6/2007, Anexa 1), beneficiind de un salariu de baza superior.
Reclamanții au afirmat ca instituirea a doua sisteme diferite de salarizare intre cele doua categorii de funcționari nu se justifica, deoarece activitatea concreta depusa de aceștia are același conținut, atribuțiile sunt identice, putându-se transfera oricând in cadrul departamentului organizat la nivelul ICCJ si ca prin aceasta s-a creat o situație discriminatorie cu consecința încălcării principiului potrivit căruia pentru o munca si o pregătire profesionala egala se impune o retribuție identica.
Reclamanții au mai afirmat ca discriminarea a fost constata si prin Hotărârea nr.262/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe OG nr.l37/2000, Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Declarația Universala a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Constituționale si a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Paratul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, afirmând ca discriminarea prevăzuta de OG nr.137/2000 nu poate veni din partea legiuitorului, ci numai din partea subiecților de drept cărora li se adresează diferitele acte normative si ca vizează numai modul in care aceștia aplica actele normative si nu modul in care acestea au fost legiferate.
Acesta a mai arătat ca funcționarii din cadrul tribunalelor si curților de apel se afla intr-o situație diferita fata de funcționarii din cadrul ICCJ, deoarece conținutul concret al activității lor diferă chiar daca atribuțiile de serviciu generice sunt identice, ca managerului economic de la nivelul instanței supreme ii poate fi delegata calitatea de ordonator principal de credite si ca aceștia nu s-ar putea transfera in cadrul instanței suprem) ci numai in cadrul unor autorități sau instituții publice din administrația publica locala.
Prin sentința civilă nr.734/27.02.2008pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că în cauză, în raport de disp.art.10(1) din Lg.554/2004, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de APEL BUCUREȘTI față de calitatea autorităților pârâte.
În urma declinării cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin încheierea din 5.06.2008 în baza art.244 pct.1 cod pr.civ. s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a acțiunii, care a format obiectul dosarului nr- soluționat la data de 3.04.2008.
La data de 6.03.2009, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei față de faptul că s-a soluționat irevocabil acțiunea ce a format obiectul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1085/3.04.2008.
Prin decizia nr.4829/18.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul și s-a modificat în tot sentința civilă nr.1085/2008 în sensul că s-a admis acțiunea și s-a anulat hotărârea nr.262/21.06.2007 a.
Cauza a fost repusă pe rol acordându-se termen la data de 2.04.2009 când s-a constatat că nu mai subzistă temeiurile suspendării cauzei.
Pentru termenul din data de 2.04.2009 pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a invocat pentru o parte din reclamanți excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de obiect.
În ședința publică din 2.04.2009 instanța în baza art.137(2) cod pr.civ. a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și a acordat cuvântul și pe fondul cauzei.
În ședința publică reclamanții prin avocat au depus la dosar practică judecătorească, iar în termenul de amânare a pronunțării au depus concluzii scrise.
Instanța pe excepțiile invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, unite cu fondul donf.art.137(2) cod pr.civ. le va aprecia ca neîntemeiate pentru următoarele motive.
Faptul că o parte din reclamanți nu au calitatea de angajați - funcționari publici în cadrul departamentului economic al SM sau că se renunță la pretenții față de această autoritate nu determină îndeplinirea condițiilor de admitere a celor două excepții de fond invocate.
În cauză există mai multe autorități pârâte în afară de pârâtul, iar renunțarea la pretenții de o parte pârâtă nu atrage lipsa de obiect a acțiunii și lipsa calității procesuale pasive față de o parte din reclamanți, instanța urmând a analiza pe fond temeinicia acțiunii în despăgubiri formulate de reclamanți conf.disp.rt.27 din OG 137/2000.
În consecință instanța va respinge excepțiile invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
Pe fond în raport de actele depuse și de susținerile părților, instanța va aprecia pentru următoarele considerente că acțiunea reclamanților pentru acordarea de despăgubiri, ca urmare a constatării unei fapte de discriminare de natură salarială, nu mai are temei legal în raport de soluția pronunțată de ICCJ-CAF, prin decizia nr.4829/18.12.2008 - filele 15-22 ds.
Reclamanții în calitate de funcționari publici în cadrul departamentelor economic, în cadrul autorității pârâte, prin acțiune au solicitat obligarea pârâților la plata dreptului lor salarial reprezentând prejudiciu prin discriminarea creată, constând în diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar al ICCJ și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul acelorași departamente din cadrul autorităților pârâte.
Ca temei al acțiunii invocă hotărârea nr.262/21.06.2007 emisă de în care s-a constatat existența unei discriminări salariale constatând existența unui tratament discriminatoriu în legătură cu salarizarea funcționarilor publici care sunt salarizați diferiți pe anexele Lg.304/2004 și s-a făcut aplic.art.18 din OG 137/2000.
Prin sentința civilă nr.1085/3.04.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției.
Prin decizia ICCJ nr.4829/18.12.2008 s-a admis recursul și s-a modificat sentința civilă nr.1085/2008 în sensul că s-a admis acțiunea și s-a anulat ca nelegală hotărârea nr.262/21.06.2007 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a apreciat de instanța de recurs că hotărârea nr.262/2007, care constituie temei al prezentei acțiuni este nelegală fiind emisă cu încălcarea disp.OG 137/2000 și s-a făcut și aplicarea disp.art.19 alin.3 din OG 137/2000.
Pe cale de consecință în prezenta cauză instanța constată că nu mai subzistă situația de discriminare constatată prin hotărârea nr.262/2007 a, care a fost anulată irevocabil prin decizia ICCJ din 18.12.2008 și pe cale de consecință reclamanții nu mai au un drept recunoscut de lege vătămat pentru a pretinde în mod justificat repararea prejudiciului produs ca urmare a constatării unui tratament diferențiat respectiv plata drepturilor salariale solicitate.
Față de cele expuse mai sus instanța în baza art.18(1) din Lg.554/2004, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de obiect invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, toți prin mandatar, cu domiciliul ales la Tribunalul București -Serviciul contabilitate, în-, sector 3, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea nr.141B, sector 6, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în nr.5, sector 4, B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ambii cu sediul în-, sector 5, B, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr.1-3, sector 1,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
EF/8ex.
23.04.2009
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
