Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 169/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--22.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.169
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr.857/19.11.2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus întâmpinare care se comunică cu reprezentanta pârâților intimați, care, la rândul său depune două delegații.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților intimați solicită admiterea recursului formulat de pârâtul Consiliul Județean T, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.857/19.11.2007, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Consiliul Județean T și Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T și-n consecință a obligat pârâtul Consiliul Județean T la plata către reclamantă a primelor de concediu aferente anilor 2004, 2005 și 2006 actualizate cu rata inflației.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâții prin întâmpinare au invocat mai multe excepții și anume excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B și excepția prematurității introducerii cererii, întrucât în conformitate cu art. 7 din 5554/2004, reclamantul, anterior sesizării instanței de judecată, trebuia să îndeplinească procedura prealabilă sau recursul grațios.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B, tribunalul, în deliberare a constatat că este întemeiată, a admis-o și a constatat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece pe de o parte raporturile de muncă există între reclamantă și pârâtul Consiliul Județean T, iar pe de altă parte pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B nu are calitatea de ordonator principal de credite în raport de pârâtul Consiliul Județean T, chiar dacă pârâtul Consiliul Județean T trebuie să solicite sumele respective pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii cererii, tribunalul a respins-o pentru următoarele considerente:
Litigiile în care una din părți are calitatea de funcționar public și care privesc raporturi de serviciu sunt date în competența instanțelor de contencios administrativ.
În cuprinsul 188/1999 privind statutul funcționarului public nu se face referire în nici un articol ca s-ar aplica prevederile 554/2004 privind contenciosul administrativ, doar competența fiind a secțiilor de contencios administrativ.
Prezentele litigii se judeca potrivit dispozițiilor 188/1999, lege care nu obligă funcționarul public în cazul în care acesta este nemulțumit de drepturile salariale acordate, să efectueze procedura prealabilă prevăzută de contenciosul administrativ.
Mai mult, acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale ce decurg din raportul de serviciu nu este un act administrativ în înțelesul 554/2004
Potrivit art. 34 din 188/1999
" (1) Funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii.
(2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat**)."
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate, același lucru făcându-se și prin legea bugetului pe anul 2006 si anume 379/2005.
In prezent, aceste drepturi de care beneficiază funcționarii publici nu au mai fost suspendate prin legea bugetului, deci au fost repuse in vigoare.
Suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective ci a avut doar ca efect imposibilitatea realizării acestora în intervalul de timp în care au fost suspendate.
Suspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existența dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudus jus ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic să devină lipsit de orice valoare.
Așa fiind, tribunalul a admis în parte cererea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei primele de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 actualizate cu rata inflației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean T și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs arată, în esență, exercițiul dreptului la prima de concediu prevăzut de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendat prin acte normative succesive. În consecință, nu a existat temei legal de includere a acestor sume în bugetele autorităților publice, inclusiv a Consiliului Județean
Recursul este neîntemeiat.
Dreptul la prima pentru concediu prevăzut de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, modificată, a fost suspendat prin legile bugetare invocate prin cerea de recurs, nu echivalează cu înlăturarea existenței lui, atâta timp cât printr-o altă dispoziție legală acest drept nu a fost abrogat și prin nerecunoașterea lui s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare.
Totodată, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, modificată, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001 - 2006.
Întrucât reclamanta intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Consiliului Județean T împotriva sentinței civile 857/2007, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./10.03.2008
Tehnored. /13.03.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
