Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 170/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 170/2008
Ședința publică de la data de 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - -- judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor promovate de pârâții: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, INSPECȚIA și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, toate îndreptate împotriva sentinței civile nr.545 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic G cu delegație din partea recurentului MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, consilier juridic cu delegație și împuternicire din partea recurenților INSPECȚIA și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și intimații- reclamanți: ȘI, lipsă fiind intimatul- pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimata- intervenientă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Intimații invocă tardivitatea recursurilor declarate S și INSPECȚIA în raport de data comunicării hotărârii recurate.
Reprezentanții recurentului și a recurentei INSPECȚIA având cuvântul, lasă excepția la aprecierea instanței.
Instanța constată că în cauză au fost promovate trei recursuri, toate declarate în termen legal, motivate și scutite de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 din 146/1997.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenții INSPECȚIA și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, solicită admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a instituțiilor pe care le reprezintă, motiva de faptul că intimații nu au relații de muncă cu acestea.
Consilier juridic G având cuvântul pentru recurentul S, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul- reclamant având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică. Depune concluzii scrise la dosar.
Intimatul- reclamant având cuvântul, solicită respingerea recursului, susținând că prescrierea dreptului la acțiune a fost suspendată odată cu suspendarea dreptului la prima de vacanță. Depune concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursurilor contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 545/23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocate de pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse.
S-a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâții MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și cererea de intervenție în interes propriu și în consecință.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția să plătească fiecărui reclamant și intervenientei drepturile salariale reprezentând primele de concediu reactualizate cu rata inflației până la data plății efective, pentru fiecare proporțional cu perioada lucrată, pentru reclamantul pentru perioada 2004 - 2006, pentru reclamantul pentru perioada 2001 - 2006 și pentru intervenientă - ca moștenitoare după - pentru perioada 2002 - 2005.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cauza de față s-au solicitat drepturi salariale de către funcționari publici care se află în raporturi juridice cu instituții de nivel local. Acesta este motivul pentru care competent în cauză este tribunalul și nu Curtea de Apel, situație față de care a fost respinsă excepția necomptenței materiale.
În temeiul prevederilor art.13 lit. a din Decretul nr. 167/58 cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere. Prin suspendările periodice a dreptului
pretins cursul prescripției a fost suspendat, motiv pentru care excepția prescripției
a fost respins.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă: Inspecția este organul de specialitate al administrației publice centrale în subordinea MINISTERUL MUNCII,
Economiei și Egalității de Șanse - ordonator principal de credite, prin care se exercită
atribuții de autoritate de stat în domeniul, relațiilor de muncă, securității și
sănătății în muncă. În subordinea Inspecției funcționează în fiecare județ
inspectorate teritoriale de muncă. Având în vedere această structură organizatorică,
deși reclamanții sunt în raporturi de serviciu cu Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă, calitate procesuală pasivă au și Inspecția și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse. În schimb, pentru aceleași considerente, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă. În concluzie, au fost respinse excepțiile invocate de Inspecția și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și s-a admis doar excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei:
Reclamanții și sunt funcționari publici și lucrează în cadrul pârâtului, unde a desfășurat activitate și defunctul în perioada 2002-2005.
Potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, s-a prevăzut că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv neafectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept nu echivalează cu stingerea dreptului. Dreptul în sine a existat și există putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. O interpretare contrară ar duce la concluzia că dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată. În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, o asemenea situație nefiind în spiritul apărării drepturilor omului. Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștiga: prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Împotriva susmenționatei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâții, după cum urmează:
Pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B critică soluția sub aspectul inexistenței culpei instituției pentru neacordarea drepturilor solicitate, având în vedere bugetul limitat și în care erau prevăzute sume pentru plata primelor de vacanță. Este vorba de voința exclusivă a legiuitorului care a prevăzut suspendarea plății prin legea bugetului de stat.
II. Recurenta Inspecția cu sediul în Baa rătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor Decretului nr. 167/1958, astfel că dreptul reclamantului la acțiune privind prima de concediu pe anii 2001 - 2002 este prescris.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecției, hotărârea fiind criticată și sub aspectul modului de soluționare a respectivei excepții.
III. MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse a declarat recurs pentru motive prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
1. greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului, fără a se ține cont de prevederile Legii nr. 108/1999;
2. Instanța trebuia să constate ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților privind plata primei de concediu aferentă anilor 2001 - 2003.
Acordarea dreptului prevăzut la art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, a fost suspendată prin legile bugetului de stat pe anii 2001 - 2006, a căror aplicare a fost făcută în mod corespunzător.
Recursurile de față apar ca fondate.
Analizând sentința recurată din perspectiva motivelor invocate și din oficiu, reține următoarele:
În principiu, calitatea procesuală a părților trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului subiectiv dedus judecății.
În speță, prin acțiune și cererea de intervenție se solicită plata unor drepturi bănești pe care autoritatea publică cu personalitate juridică, parte a actului administrativ de numite în funcție a declaraților, a refuzat să le plătească.
Este adevărat că în ierarhia autorităților publice aceasta poate fi subordonată altor instituții, însă, drepturile și obligațiile aferente raporturilor de serviciu se pe baza actului de numire (art. 4 din Legea nr. 188/1999). Așa fiind, obligația de plată acestor drepturi este, de regulă, doar a autorității care a emis actul de numire în funcție, aceasta având și sursele de finanțare afectate plăților drepturilor bănești ale funcționarilor publici cu care are raporturi de serviciu, dar și obligația obținerii acestora, conform Legii nr. 110/2007.
În consecință, autoritățile cărora le este subordonată autoritatea, care are raporturi de serviciu cu funcționarii publici, reclamanții și intervenienții, nu pot avea calitate procesuală pasivă și nu pot fi obligați alături de autoritatea - pârâtă INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B la plata drepturilor bănești neachitate de aceasta din urmă.
Dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 (art. 34 al. 2 după republicare) și a putut fi exercitat până la 02 martie 2001, când a intrat în vigoare OG nr. 33/2001 prin care s- suspendat exercițiul dreptului până la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 au fost prelungite succesiv prin Legea nr. 743/2001 și Legea nr. 631/2002 până la 31 decembrie 2003.
Ulterior, prin legile bugetului pe anii 2004 - 2005 (Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004) exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat, independent de suspendarea inițială dispusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului 33/2001, separat pentru fiecare din anii 2004 și 2005.
Potrivit art. 59 al. 2 din Legea nr. 24/2000 republicată, dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pe perioada la care se referă, iar potrivit art. 66, prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirarea termenului.
Art. 7 din Decretul nr. 167/1958, stabilește că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Cât privește prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat prin art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001, însă, chiar dacă termenul prevăzut de acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică începută la 02 martie 2001 și finalizată la 31 decembrie 2003, prin dispozițiile de prelungire a termenului cuprinse în Legea nr. 631/2002.
Așadar, pentru perioada în discuție dreptul la acțiunea reclamanților s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Legea nr. 507/2003 suspendat exercițiul dreptului pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005, iar pentru anul 2005 exercițiul dreptului a fost suspendat prin Legea nr. 511/2004 până la 31 decembrie 2005, dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2006.
Însă, cele din urmă două legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare, conform art. 66 din Legea nr. 24/2000, rezultând că fiecare dintre ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Susmenționata ordonanță, nu poate opera întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune, întrucât nu se plasează în interiorul termenului de prescripții, apariția sa fiind ulterioară.
Însă, dat fiind angajamentul Guvernului în privința efectuării plăților primelor de concediu de odihnă, aceste drepturi vor fi acordate în temeiul respectivei ordonanțe.
Față de cele expuse mai sus, se constată că pentru perioada 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamanților și intervenienților s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 7 al. l din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu art. 3 din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 33/2001.
Se mai reține că niciunul din actele normative enunțate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, că doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea dreptului, dispozițiile prevăzute la art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, fiind în vigoare și neabrogate.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță și, practic, să fie lipsit de orice valoare.
Deși exercițiul de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2004 - 2006, această suspendare având un caracter temporar (anual), nu echivalează cu stingerea dreptului și de acest drept trebuie să beneficieze persoanele îndreptățite, acesta reprezentând un drept de remunerare a, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă prevăzut de art. 41 și 59 din Constituția României.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 64 al. 1 din Legea nr. 24/2000 la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așa fiind, apreciază că soluția de admitere a acțiunii reclamanților pentru perioada 2004 - 2006 este legală.
În raport de considerentele expuse mai sus, constatând că pentru perioada 2001 - 2003 respectiv 2002 - 2003 dreptul la acțiune al reclamanților și intervenienților s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001.
Urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul și să modifice în parte sentința în sensul respingerii acțiunii și cererii de intervenție pentru perioada 2001 - 2003, respectiv perioada 2002 - 2003 ca fiind prescrisă, iar față de pârâții MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile contencios administrativ promovate de recurenții - pârâți MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE cu sediul în B, str.. nr. 2 - 4, Sectorul 1,INSPECȚIA MUNICIIcu sediul în B,-, Sectorul 2 șiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ Bcu sediul în B, str. - nr. 63 A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 545 din 13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți și ambii cu domiciliul în B, str. -. 76,. A,. 11, județul B, intimatul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B-, Sectorul 5 și intimata - intervenient în nume propriu cu domiciliul în B,-,. 106, județul B - ca moștenitoare după.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea față de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul pentru perioada 2001-2003 ca prescrisă, respinge cererea de intervenție pentru perioada 2002-2003, ca prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la data de 22 Februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
- - - - -
-
GREFIER,
Red. /
Red.
Tehnored 3 ex. 03/03 martie 2008
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
