Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1702/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - lit. priv. funcț. publici -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1702

Ședința publică din 22 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Ududec Elena

JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina

JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții: Garda Financiară - Comisariatul General, cu sediul în mun. B, - A I, nr. 6, -.5, sector 3; Garda Financiară - Secția B, cu sediul în mun. B,-, jud. B și Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 787 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 1766/E/40/2009).

La apelul nominal au răspuns consilier juridic, pentru prim recurentă și consilier juridic, pentru secund recurentă, lipsă fiind recurentul MFP - DGFP B i reclamantul intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic, pentru prim recurentă, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, a arătat că reclamantul a avut raporturi de serviciu cu Garda Financiară B, care are personalitate juridică cu delegație și apreciază că nu este necesar să se judece și cu instituția pe care o reprezintă. Pe fond, a cerut admiterea recursului declarat de aceasta, pentru motivele arătate, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.

Consilier juridic, pentru secund recurentă a cerut a se observa că reclamantul își desfășoară activitatea la B, însă conform Deciziei nr. 109/10.10.2005, Ordinul de numire pe funcție a fost semnat de Comisarul General și ca urmare, calitatea de angajator nu o poate avea Garda Financiară B, care de altfel nu are personalitate juridică. Pe fond, a solicitat admiterea recursului declarat de instituția pe care o reprezintă, pentru motivele invocate în scris.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr.1766/E/40/2009 din data de 14.04.2009, reclamantul solicitat în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară - Secția B, Garda Financiară - Comisariatul General B și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, începând cu data de 10.10.2005-2.10.2008 și respectiv, 07.02.2009 până la data pronunțării sentinței, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 31 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.

A mai arătat reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea i-a fost refuzată.

În drept a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.

În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâții, Garda Financiară Secția B și DGFP B pentru Ministerul Economiei și Finanțelor B, au depus întâmpinări la dosar prin care au invocat excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii.

Pârâta Garda Financiară - Comisariatul General B nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin sentința nr. 787 din 24 iunie 2009, Tribunalul Botoșania respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Garda Financiară - Secția și - prin F De asemenea, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară - Secția B, Garda Financiară - Comisariatul General B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, obligând pârâții să acorde reclamantului, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 10.10.2005 - 02.10.2008 și 07.02.2009 - 24 iunie 2009, data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În ce privește excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, instanța a considerat-o nefondată, având în vedere că obiectul acțiunii dedus judecății îl constituie plata unor drepturi salariale datorate de pârâtele indicate, iar competența elaborării unor eventuale proiecte de buget și de rectificare bugetară pentru drepturi salariale cu acest titlu aparține ordonatorului principal de credite, în speță Ministerul Economiei și Finanțelor și Garda Financiară - Comisariatul General

Referitor la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Garda Financiară - Secția B, instanța a respins- întrucât din înscrisurile depuse a constatat că reclamantul are raporturi de serviciu cu această instituție, drepturile salariale fiindu-i achitate de aceasta.

Pe fondul cauzei, a reținut tribunalul că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.

Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 10.10.2005-2.10.2008 și respectiv 7.02.2009 până la data pronunțării sentinței, prima instanță a a obligat pârâții să plătească aceste sporuri prevăzute de lege începând cu această dată și până la data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.

În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții MFP B - prin DGFP B, Garda Financiară - Secția B și Garda Financiară - Comisariatul General B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului său, MFP - DGFP B arată că hotărârea recurată are la bază interpretarea eronată a Legii nr. 188/1999, întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea MFP la acordarea sporurilor arătate mai sus și că prin această hotărâre, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că, în privința ambelor suplimente s-a solicitat un procent de 25% din salariul de bază. Ori, din acest punct de vedere reclamantul nu a făcut dovada lichidității creanței, întrucât nu există prevederi legale în vigoare care să dispună cu privire la întinderea dreptului.

Referitor la cuantificarea suplimentelor solicitate de reclamant, recurentul a precizat că, pe de o parte, în cazul funcționarilor publici este vorba de un contract de drept public sau de drept administrativ, caz în care libertatea contractuală a părților este suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală privind sporurile salariale și pe de altă parte, nici un act normativ în vigoare nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.

De asemenea, a arătat recurenta că în completarea art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a stabilit prin art. 31 alin. 3 din același act normativ că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, apreciind că cele două componente solicitate de reclamant urmează să fie reglementate prin această lege.

Mai arată recurenta că drepturile salariale și celelalte drepturi ale funcționarilor publici sunt strict reglementate de prev. Legii nr. 188/1999, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult, învederează recurenta că prev. art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant nu pot fi aplicate, întrucât în perioada 2004-2006, sporurile privind suplimentul postului și al treptei de salarizare au fost suspendate, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin OG nr. 2/2006 cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.

În fine arată recurenta că pentru perioada în care se solicită acordarea sporurilor, instituția angajatoare nu a avut cuprins în bugetul propriu sume cu astfel de destinații.

Pârâta Garda Financiară - Secția B, prin recursul declarat a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, motivat de faptul că nu este ordonator de credite și prin urmare, nu deține resursele financiare necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamant. Pe fond, a invocat aceleași motive ca și pârâtul MFP

Garda Financiară - Comisariatul General B, a invocat în recursul său, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, având în vedere că reclamantul se află în raporturi juridice de serviciu cu Garda Financiară B, fiind numit în funcție de către comisarul șef secție, care are și atribuția de stabilire a drepturilor salariale ale funcționarilor publici de execuție, fapt pentru care Garda Financiară - Comisariatul General nu poate fi obligată la raportul juridic dedus judecății. Pe fondul cauzei, a susținut în esență, aceleași motive de recurs ca și ceilalți pârâți.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiate recursurile.

Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".

Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.

Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.

Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.

Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.

Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții: Garda Financiară - Comisariatul General, cu sediul în mun. B, - A I, nr. 6, -.5, sector 3; Garda Financiară - Secția B, cu sediul în mun. B,-, jud. B și Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 787 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. UE

Jud.

Tehnored.MM

Ex. 2/29.10.2009

Președinte:Ududec Elena
Judecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1702/2009. Curtea de Apel Suceava