Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1704/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. priv. funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1704
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 750 din 17 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 1956/E/40/2009).
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamanții intimați, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 29.04.2009, reclamanții, și, în calitate de moștenitori ai defunctei, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.01.2004 - 21.09.2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctei, decedată la data de 21.09.2006; că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată; că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat reclamanții că anterior introducerii acțiunii au solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea lor a fost refuzată.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 750 din 17 iunie 2009, Tribunalul Botoșania admis acțiunea reclamanților, în calitate de moștenitori ai defunctei, obligând pârâta să acorde acestora suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate de defunctă, pentru perioada 01.01.2004 - 21.09.2006, sume actualizate cu indicele de inflație calculat la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP B, invocând ca prim motiv faptul că prin hotărârea pronunțată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât nu există prevederi legale în vigoare care să dispună cu privire la întinderea dreptului (câtimea creanței).
Cu privire la cuantificarea suplimentelor solicitate precizează recurenta că, pe de o parte, în cazul funcționarilor publici este vorba despre un contract de drept public sau de drept administrativ în cazul căruia libertatea contractuală a părților este suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală privind sporurile salariale și, pe de altă parte, nici un act normativ în vigoare nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.
În al doilea rând, arată recurenta că în completarea art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a stabilit la art. 31 alin. 3 din lege că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Apreciază recurenta că drepturile salariale și celelalte drepturi ale funcționarilor publici sunt strict reglementate de prev. Legii nr. 188/1999, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare.
Mai arată pârâta că s-a refuzat plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare solicitate de către funcționarii publici, motivat de faptul că plata acestora a fost suspendată printr-o serie de acte normative.
Ca ultim motiv de recurs, recurenta invocă faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv cea prev. de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
Deosebit de aceasta, arată pârâta, acordarea acestor sporuri este condiționată și de existența prevederilor bugetare cu această destinație, prevederi pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere și să le înscrie în limitele fondurilor respective. Ori, pentru perioada în care se solicită acordarea sporurilor, instituția angajatoare nu a avut cuprins în bugetul propriu sume cu astfel de destinații.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 750 din 17 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.MM
Ex. 2/29.10.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
