Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1706/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. priv. funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1706
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică Jud., cu sediul în mun. S,-.A, jud. împotriva sentinței nr. 823 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat, pentru reclamanții intimați, G și, lipsă fiind aceștia și recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanții intimați a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică, apreciind că s-a avut corect în vedere art. 40 alin. 2 din Codul Muncii coroborat cu art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, cu cheltuieli de judecată din recurs, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr.2079/86 din 23.03.2009, reclamanții, G- și au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică S, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 până la data de 01.01.2007, precum și acordarea acestor drepturi începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) -; b) -; c) - suplimentul postului și d) - suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai invederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c și d din lege.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007.
Prin urmare, au solicitat a se constata că, deși aceste drepturi trebuia să le fi fost acordate de drept, C târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Autoritatea de Sănătate Publică S, refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la cererea privind acordarea acestor drepturi retroactiv, au solicitat a se constata faptul că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 până la data de 01.01.2007.
Aceasta prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004. In acest sens, au solicitat a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României.
Față de disp. art.38 și art.39 al.1 lit. d din Legea nr.53/2003 din Codul Muncii, au arătat că suspendarea dreptului suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004-01.01.2007 nu s-a realizat, fiind lovită de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația legală în mod voluntar.
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit. c și d și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.28 și 54 din Legea nr.54/2003.
In dovedire au depus la dosar practică judiciară.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică S, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
La prima zi de înfățișare instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-22.05.2004.
Prin sentința nr. 823 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Suceava a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-22.05.2004 și în consecință a respins cererea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă. A admis în parte cererea formulată de reclamanții, G- și, toți membri ai Sindicatului #. " S, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică S, obligând pârâta să acorde reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat începând cu data de 23.05.2004 și până la data de 30.04.2009, data pronunțării sentinței, proporțional cu timpul lucrat, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției invocate din oficiu, instanța a reținut că, în urma modificării art.29 din Legea nr.188/1999, cele două suplimente au fost introduse prin art.13 pct.21 din Legea nr.161/2003, cu precizarea că aceste dispoziții intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanță de urgență.
Art. 13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art.48 din OG nr.6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501din Legea nr.164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art.40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâtul nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la cererea privind acordarea acestor sporuri începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, instanța a respins-o, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, arătând că în bugetul de venituri și cheltuieli al DSP S pentru perioada solicitată de reclamanți, nu au fost prevăzute sume pentru plata acestor drepturi salariale și că s-a refuzat plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare solicitate de către funcționarii publici, motivat de faptul că plata acestora a fost suspendată printr-o serie de acte normative.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Având în vedere disp. art. 274 Cod proc. civ. pârâta recurentă va fi obligată să plătească reclamanților intimați suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică Jud., cu sediul în mun. S,-.A, jud. împotriva sentinței nr. 823 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta să plătească reclamanților intimați suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ND.
Jud.
Tehnored. MM
Ex. 2/10.11.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
