Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1719/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1719
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Secrețeanu Adriana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat reclamantul SINDICATUL LIBER, în numele funcționarilor publici din cadrul Primăriei Orașului, cu sediul în,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 210 din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL ORASULUI cu sediile în,-, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar. La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-
reclamant Sindicatul Liber din cadrul Primăriei reprezentat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr.138/2009, lipsă fiind intimații-pârâții Consiliul Local și Primarul Orașului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Curtea față de cererea formulată de recurent, privind repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 245 alin.1 pr.civ. admite cererea și dispune continuarea judecății.
Având cuvântul pentru recurent, avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurentul - reclamant Sindicatul Liber din cadrul
Primăriei, avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii, obligarea pârâților la plata celor două sporuri al căror cuantum a fost stabilit de ordonatorul de credite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Princererea înregistrată la Tribunalului Prahova la nr-, reclamantul Sindicatul Liber al Primăriei, pentru funcționarii publici din cadrul Primăriei au chemat în judecată pârâții Primarul orașului și Consiliul Local și au solicitat obligarea la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de ierarhizare - ambele în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004, până la data pronunțării hotărârii și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici in cadrul Primăriei, precum și că, deși au solicitat pârâților, totuși nu le-au fost acordate suplimentele solicitate ( suplimente prevăzute în prezent de disp. art.31 al.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 ), cu toate ca aveau dreptul sa beneficieze de acestea.
S-a învederat că aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin mai multe acte normative, până la data de 1.01.2007, că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile solicitate pe toată perioada menționată în acțiune, mai ales că legislativul și executivul nu pot anula drepturi deja câștigate, rezultate din raporturi juridice de muncă, precum și că suspendarea exercitării acestor drepturi a fost arbitrară și neconstituțională.
La termenul de judecată din data de 24.03.2009, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului reclamanților la acțiune pentru perioada 01.01.2004-21.05.2004, pe care a pus-o în discuția părților prezente și pe care a admis-o, motivat de faptul că suspendarea exercițiului dreptului la sporurile solicitate de reclamanți a intervenit abia la data de 22.05.2004, prin pct.7 din Legea nr.164/2004, astfel că, pentru perioada anterioară suspendării, aceste drepturi puteau fi solicitate, lucru pe care însa reclamanții nu l-au făcut. Or, raportat la data introducerii acțiunii, rezultă că s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, care a început să curgă la data de 22.05.2004, astfel că tribunalul a constatat că fiind prescris dreptul reclamanților la acțiune pentru perioada 01.01.2004-21.05.2004.
Prinsentința nr. 210 din data de 14.04.2009, Tribunalul Prahova, a respins în rest acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea in cadrul Primăriei Orașului în calitate de funcționari publici, calitate în care au solicitat pârâților acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător gradului/treptei de ierarhizare - ambele în procent de 25% din salariul de bază, prevăzute de dispozițiile art.29 al.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 ( care ulterior a devenit art.31), însă pârâții au refuzat acordarea acestora.
Sporurile solicitate de către reclamanți au fost inițial reglementate prin dispozițiile Legii nr.161/2003, care a modificat și completat Legea nr.188/1999, astfel că prin art.29 al.1 lit. c și d din acest ultim act normativ s-a stabilit că salariul unui funcționar public este compus și dinsuplimentul postului și suplimentul gradului. Totodată, potrivit dispozițiile art. XXV din Legea nr.161/2003, dispozițiile privind cele două sporuri au devenit aplicabile începând cu data de 01.01.2004.
Ulterior, începând cu data de 22.05.2004, aplicarea dispozițiilor art.31 al.1 lit. c și d ( care reglementau cele doua sporuri solicitate de reclamanți) din Legea nr.188/1999 a fost suspendată prin acte normative succesive ( Legea nr.164/2004, nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006 ) pana la 1.01.2007.
Tribunalul a mai reținut că deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege nu exista nici un act normativ care sa reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanți.
S-a mai reținut că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației (Guvernului), a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel ca tribunalul a apreciat că executarea concretă a dispozițiilor art. 31 al.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 este atributul exclusiv al Administrației, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
De asemenea, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Administrației/ Executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Tribunalul a mai reținut că Legea nr.188/1999 constituie, în ce privește salarizarea funcționarilor publici, un act normativ general care stabilește principiile de salarizare - respectiv componența salariului, însă salarizarea efectivă a acestora se face în baza unor acte normative speciale.
A menționat că această soluție a fost stabilită și de către cu ocazia
ședinței Comisiei de unificare a practicii judiciare din 19.11.2008.
Împotriva acestei sentințea declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din cadrul Primăriei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întemeiat pe disp. art. 304 pct.9 și art.3041pr.civ.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că motivarea instanței de fon are la bază o încălcare și aplicare greșită a legii incidente, în mod greșit instanța a respins cererea, deoarece din adresa nr. 14081/7.11.2008 Primarul Orașului a stabilit cuantumul acestor suplimente, ca fiind situate între 10 și 25 % din salariul de bază, prin rezoluția de aprobare.
A mai arătat recurenta că instanța de fond încearcă prin 2 sintagme să limiteze sfera de înțeles a termenului Administrație folosit în ședința 19.11.2008 doar la noțiunea de guvern(putere legislativă) pentru a putea astfel să nu dea relevanță și să lipsească de efecte juridice adresa menționată.
De asemenea, recurenta consideră că și în situația în care nu a dat relevanță juridică adresei 14081/7.11.2008, cererea trebuia admisă în parte, în sensul obligării pârâților la plata celor două suplimente, fără precizarea cuantumului, urmând ca valoarea să fie stabilită ulterior de către pârâți, consideră însă că stabilirea cuantumului celor 2 suplimente a fost făcută în mod legal, iar adresa nr. 14081 este aptă să producă efecte, condiția existenței unui act infralegislativ emis de Guvern/Putere legislativă nereieșind din interpretarea normelor legale incidente și din cuprinsul, ca fiind unica condiție de admisibilitate a unei astfel de cereri
Prin admiterea, a mai arătat recurenta, în parte, instanța ar fi dat aplicabilitate dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, pentru ca o normă legală să își producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor ca acestea să aibă doar caracter strict formal, fără să încalce principiul separației puterilor în stat, consacrat de dispozițiile art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente, dispozițiilor art. 304 -312 Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004, până la data pronunțării hotărârii și în continuare.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 189/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, prevăd că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul funcționarilor publici la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost introdus prin Legea nr. 161/2003, care a modificat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 189/1999, devenit art. 31 după republicarea din anul 2007.
Dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, deși prevăd cele două componente la care are dreptul funcționarul public, nu stabilesc cuantumul acestora, nu stabilesc nici o modalitate de determinare a acestora, împrejurare față de care autoritatea publică nu poate fi obligată la acordarea acestora.
Pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective, este absolut necesar să fie posibilă cuantificarea celor două sporuri, iar pentru cuantificare este necesară existența unor dispoziții date de legiuitor în aplicarea art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, invocarea de către recurenți a adresei nr. 14081/7.11.2008, în care, prin rezoluție, Primarul Orașului a menționat că este de acord cu procentul de 10-25 % în funcție de disponibilitățile financiare, nefiind de natură a suplini necesitatea existenței unor dispoziții legale de cuantificare a acestor sporuri.
Susținerile recurentei în ceea ce privește Minuta întocmită cu ocazia Întâlnirii de unificare a practicii judiciare din data de 19.11.2008 sunt nefondate, referirea instanței de fond la concluziile acestei întâlniri având rolul de a sublinia practica judiciară în materie.
Simpla obligare la plata acestor sporuri, necuantificate, pe de altă parte, presupune pronunțarea unei hotărâri judecătorești ce nu poate fi pusă în executare.
Reclamanții au solicitat acordarea celor două sporuri în cuantum de 25 % din salariul de bază, fiecare, însă nici o dispoziție legală nu stabilește acest cuantum, situație în care eventuala cuantificare de către instanță ar reprezenta o încălcare a atribuțiilor ce revin instanțelor judecătorești.
Prin deciziile nr. 820/2008 și nr. 821/2008, Curtea Constituțională a arătat că, a înțelege că se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, a arătat în continuare Curtea Constituțională, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, sentința recurată este legală și netemeinică, nefiind incidente motivele de netemeinicie și nelegalitate prevăzute de art. art.3041și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, considerente pentru care, față de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat reclamantul SINDICATUL LIBER, în numele funcționarilor publici din cadrul Primăriei Orașului, cu sediul în,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 210 din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL ORASULUI cu sediile în,-, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Secrețeanu Adriana
- - - - - - Fiind în concediu Fiind în concediu
se va semna de către se va semna de către
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
Fiind în concediu
se va semna de către
Primul grefier
Red.
5 ex./30.12.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Secrețeanu Adriana
