Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1763/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1763/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva sentinței civile nr. 98/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul - REPREZENTAT DE SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA și cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, prin depunerea de către recurent a dovezii de achitare a taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, anterior, la data de 29.08.2008 s-a depus la dosar, de către intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N întâmpinare, care se comunică și cu reprezentantul recurentului.
La aceeași dată, intimatul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare, comunicată de asemenea, cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar copia adresei cu nr. 10.024/30.08.2004, emisă de Ministerul Justiției, către Penitenciarul Bistrița, precum și adresa de comunicare a Deciziei cu nr. 387/11.04.2006, privind stabilirea condițiilor de acordare a sporurilor prevăzute în Anexa nr. 1.1 la Ordinul nr. 945/C/2003, emisă de Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și un extras, reprezentând copia Ordinului Ministrului Justiției cu nr. 945/C, împreună cu anexele aferente, precizând că suspendarea acordării drepturilor reprezentând sporurile salariale este perfect legală, raportat la faptul că alocarea resurselor financiare în acest sens depinde de ordonatorul principal de credite.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând că susține și petitul formulat în temeiul prevederilor art. 304, pct. 6, Pr. Civ. referitor la cheltuielile de judecată.
Față de acest aspect, Curtea învederează reprezentantului recurentului faptul că în cererea introductivă de instanță, la punctul c), reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, motiv pentru care pune în discuție dacă reprezentantul recurentului își mai susține recursul sub acest aspect, al incidenței art. 304, pct. 6, Pr. Civ.
Față de aspectele învederate de către instanță, reprezentantul recurentului arată că nu mai susține acest motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304, pct. 6, Pr. Civ. solicitând acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 98/CA/2008 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul -, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B N și Ministerul Justiției, iar în consecință s-a respins acțiunea reclamantului, reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, față de acești pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulPop, împotriva pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor cu Regim . B și în consecință au fost obligați pârâți să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art. 8, lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada 2004 - mai 2006, actualizat cu indicele inflației la zi.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul este funcționar public la Penitenciarul Bistrița, așa cum reiese și din Tabelul nominal cu personalul unității care se încadrează în prevederile art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1. la Ordinul nr. 945/C/2003 (spor TBC), depus la dosar de pârâtul Penitenciarul Bistrița, pentru termenul de judecată din 5 februarie 2008, astfel că este beneficiar al sporului specific prevăzut de Ordinul MJ nr. 945/C/2003, Anexa 1.1, dat în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 lit. a, b și c și art. 11 din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Plata sporului mai sus menționat s-a făcut până în luna august 2004, când urmare adresei nr. -/30.08.2004 Direcției Generale a Penitenciarelor plata a fost sistată din lipsă de fonduri dar, începând cu luna mai 2006, s-a reluat plata sporului, în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că în perioada 2004 - mai 2006, sporul nu a fost plătit titularilor dreptului.
Sporul pretins de reclamant și prevăzut de prevederile legale mai sus menționate, a fost un drept câștigat, care nu s-a pierdut în perioada în care nu s-a plătit, iar simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare plăților nu poate duce la sistarea plății, în condițiile în care ordonatorii de credite au obligația de a respecta prevederile legale, inclusiv aceea de include în proiectele de buget sumele necesare plății sporului prevăzut de lege.
Pe de altă parte - disp. art. 4 din Ordinul MJ nr. 943/C/2003, conform cărora prevederile ordinului se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție, au fost contrare principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați, iar prevederile legale prin care se instituie drepturi salariale trebuie să asigure realizarea acestor drepturi, astfel încât să nu poată da naștere la un comportament abuziv al angajatorului, care nu include în proiectele bugetare alocarea de sume pentru plata sporului. Totodată nu a putut fi acceptat ca dreptul la sporul pretins de reclamant să fie doar recunoscut, nu și realizabil.
Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantului s-a găsit ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă față de pârâții de rândul 3-4, care vor fi obligați să-i plătească suma de 132 lei, așa cum este stabilită în Tabelul nominal depus de pârâtul Penitenciarul Bistrița pentru termenul de judecată din 5 februarie 2008, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective. De asemenea, vor fi obligați cei doi pârâți să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, suportate de reclamant.
Cum între reclamant și pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice prin prisma cărora pârâții în mod direct trebuie să îi plătească drepturile salariale, această obligație având- doar pârâții de rândul 3-4, s-au găsit ca fiind întemeiate excepțiile invocate de acești pârâți, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință, acțiunea reclamantului va fi respinsă față de pârâții MJ și MEF, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâții Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor precum și Penitenciarul cu regim închis B, solicitând admiterea recursului, casarea hotărâri instanței de fond și rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingeri cererii reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că, instanța de fond a reținut în motivarea sentinței ca și argument în culpă faptul că nu ar fi făcut dovada că a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului. Acest aspect nu a putut fi reținut, deoarece în însăși actul normativ indicat s-a condiționat acordarea lor de disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite ar fi trebuit să le aloce, cu atât mai mult cu cât acordarea acestor drepturi a fost suspendată de la acordare motivat chiar de lipsa mijloacelor financiare care să le susțină.
În acest context " argumentul " de care s-a putut prevala, respectiv acela al necesității acordării în continuare a sporului, apărând ca fără suport legal.
Motivarea culpei unității noastre ar rezulta din lipsa unor " diligente strict formale " nu poate constitui un argument pertinent care să justifice admiterea cererii reclamantului și acordarea sporului solicitat actualizat cu indicele de inflație.
Fața de admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive ale celor două ministere ( MJ și Ministerul Economiei și Finanțelor ) pârâtul face următoarele precizări:
1). în judecată a Ministerului Justiției a fost justificată prin demersul inițiat de însuși reclamantul în considerarea faptului că aceasta are calitate de ordonator de credite și atribuții în legătură cu asigurarea fondurilor necesare acordării drepturilor salariale. Plecând de la atribuțiile ministerului în legătură cu gestionarea și administrarea sistemului juridic, ca serviciu public și de la competentele de repartizare în teritoriu al resurselor financiare și de prerogative conferite prin Legea nr..304/2004, susnumitul minister poate figura ca parte în proces.
2). Cât privește Ministerul Economiei și Finanțelor se omite faptul că activitatea unităților penitenciare este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea protector, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general. Astfel rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principale de credite ( MJ în speță ) precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, s-a apreciat că procedura citării în calitate de pârâți a celor două ministere este una perfect compatibilă cu litigiile având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special. Față de cele expuse, transpare, s-a apreciat fără dubiu, calitatea procesuală pasivă a MJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, chiar în lipsa unor raporturi directe dintre aceste autorități administrative și reclamant, aspect pe care îl reține și practica judiciară în materie a Curții de Apel Cluj: decizia nr. 2.223/05.12.2007 a CA în Dosar nr. 3.665+ -, Decizia nr. 1.815/17.10.2007 a CA în. nr-.
Rezultă așadar că tuturor acestor instituții le revin în mod direct sau indirect obligații în asigurarea condițiilor materiale necesare în vederea desfășurării activității penitenciarelor, aprobând, repartizând alocațiile bugetare ordonatorilor de credite și controlând modul de folosire a acestora.
Prin întâmpinare pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice B N, reprezentată prin director executiv ec., în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, în baza mandatului transmis nr. 147.066/06.12.2007, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței civile atacată.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. Împrejurarea că în practicaua încheierii de amânare a pronunțării sentinței recurate este trecut la apelul nominal ca prezent mandatarul chematului în garanție este lipsit de relevanță pe terenul procedurii de vreme ce raportul juridic procesual este dezlegat de prima instanță având și reținând calitatea de pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP
2. Cât privește modalitatea de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive în ce privește Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată sentința ca legală și temeinică.
Ministerul Justiției nu poate avea calitate de parte în proces deoarece între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice directe în legătură cu obiectul litigiului dedus judecății.
În aceeași manieră se prezintă situația și dacă se analizează raportul juridic procesual dintre reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Deși activitatea penitenciarelor este finanțată de la bugetul de stat activitatea ministerului d e resort este exclusiv în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat și nu alocarea sumelor respective anterior adoptării Legii bugetului de stat.
3. Cât privește critica privind acordarea cheltuielilor de judecată Curtea observă că însăși prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat în scris obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată iar faptul că această solicitare nu a fost reiterată oral sau în scris pe parcursul judecării cauzei nu înseamnă că reclamantul a renunțat la judecată ori că instanța este dispensată de a analiza legalitatea și temeinicia unei atari cereri dacă condițiile revăzute la art. 274.pr.civ. sunt îndeplinite. Soluționarea tuturor capetelor de cerere cu care instanța este învestită semnifică exercitarea funcției de jurisdicție cu care este învestită instanța judecătorească și judecarea procesului în limitele prev. la art. 129 alin. final pr.civ. Totodată, mai semnifică aplicarea pe plan procesual a dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Constituția României și a art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ratificată de Românie prin Legea nr. 30/1994 privitor la dreptul la un proces echitabil cu toate exigențele ce le incumbă un atare drept.
4. În legătură cu fondul cauzei, Curtea reține că neacordarea drepturilor bănești ce sunt prevăzute printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de ministrul de resort pune problema eficacității actului respectiv și a previzibilității acestuia.
Este de principiu că un act administrativ este emis în regim de putere publică de către o autoritate publică în vederea executării legii sau a organizării executării legii în scopul de a da naștere unor raporturi juridice noi ori a modifica sau a stinge raporturi juridice preexistente.
De aceea, actul administrativ odată emis nu trebuie să conține dispoziții normative ori de altă natură, vagi și flexibile, astfel încât să ofere autorității emitente ori organului administrativ care urmează a-l pune în aplicare o marjă de apreciere extrem de largă încât să pună la îndoială dreptul recunoscut particularului ori să-l dilueze până la golirea lui de conținut. Într-o astfel de manieră se poate statua că autoritatea a emis ori a adoptat un act administrativ formal valabil dar în substanță ineficace ceea ce pune probleme asupra caracterului executoriu al unui asemenea act, caracter de esența oricărui act administrativ unilateral.
Din această perspectivă, autoritatea chemată să aplice în concret dispozițiile conținute de actele administrative trebuie să justifice obiectiv și clar care este conduita sa în raport de drepturile particularilor recunoscute prin acel act fără a reieși că marja sa de apreciere se intersectează cu excesul de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în speță pârâta recurentă nu a justifica pertinent și obiectiv lipsa de fonduri ca temei al refuzului de a le recunoaște reclamanților drepturile solicitate, încât raționamentul tribunalului conform căruia această apărare a fost înlăturată este întemeiat și ca atare și din această perspectivă recursul se vădește a fi neîntemeiat.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 corelat cu prevederile art. 20 alin. 3 și ale art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva sentinței civile nr. 98 din 19.03.2008, pronunțată în dosarul nr. -, al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED. /DACT. /2 EX./23.09.2008./JUD.FOND..
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
