Obligația de a face. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.762/2008

Ședința publică de la 11 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac

JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de intervenienții în nume propriu și, împotriva sentinței civile nr. 564/2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații - SRL și STATUL R PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că față de lipsa părților de la prezentul termen de judecată se constată că prin recursul declarat, intervenienții în nume propriu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care Curtea apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare și în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 564 din 28.03.2008 al Tribunalului Clujs -a respins acțiunea precizată și completată formulată de către reclamanta " " C-N, prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect contencios administrativ.

De asemenea, s-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții și, prin mandatara, iar reclamanta a fost obligată să achite intervenienților 900 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta nu îndeplinește cerințele Legii nr. 550/2001 pentru a putea solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în C-N,-.

Primele două petite ale cererii de intervenție au fost respinse ca inadmisibile de instanța de fond, în considerarea Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs intervenienții în interes propriu, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, în sumă de 2.800 lei.

În motivarea recursului intervenienții arată că din anul 2001 au fost hărțuiți prin procese aflate fie pe rolul Tribunalul Comercial Cluj fie pe rolul Tribunalului Cluj prin care reclamanta a încercat dobândirea imobilului în litigiu, iar pe toată durata acestor acțiuni în justiție, recurenții s-au aflat într-o permanentă stare de tensiune și insecuritate, datorită încercărilor repetate ale reclamantei de a dobândi imobilul cu privire la care reclamanții au solicitat restituirea în natură.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.

Reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N, a solicitat pronunțare unei hotărâri prin care să se constate că are un drept preferențial la cumpărarea spațiului comercial situat în C-N,-,. 5 și, în consecință, pârâtul să fie obligat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.

Participarea recurenților la acest litigiu s-a realizat sub forma cererii de intervenție în interes propriu, înregistrată la 4 iunie 2001 ( 105, dosar nr. 1479/2001 al Tribunalului Cluj ) prin care au solicitat, în contradictoriu cu părțile deja împrocesuate, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că imobilul situat în C-N,- face parte din categoria imobilelor abuziv preluate de către stat și că acest imobil intră sub incidența disp. Legii nr. 10/2001 și să se constate că intervenienții au solicitat restituirea în natură a imobilului. La pct. 3 din cererea de intervenție s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Așa cum rezulltă din conținutul hotărârii recurate, primele două petite din cuprinsul cererii de intervenție în interes propriu au fost respinse ca inadmisibile de către instanța de fond.

Aceasta a admis doar petitul al treilea din cuprinsul cererii de intervenție în interes propriu și a acordat cheltuieli de judecată parțiale.

Se poate constata că în petitul al treilea din cererea de intervenție în interes propriu, intervenienți își exprimă de fapt poziția procesuală față de acțiunea introductivă și nu pretenții proprii care pot îmbrăca forma unor petite (cereri revendicative) de natură să investească instanța cu soluționarea lor și să facă necesară o judecată a acelor capete de cerere.

Practic, cererea de intervenție în interes propriu, în substanța ei, (primele două petite) a fost respinsă de către instanța de fond, astfel încât în mod corect, în considerarea disp. art. 274.pr.civ. instanța de fond nu a acordat cheltuielile efectuate pentru susținerea intervenției principale.

Acordarea cheltuielilor de judecată are la bază ideea de culpă procesuală, iar în speță, intervenienții trebuie să-și asume culpa de a fi formulat petite care au fost considerate inadmisibile de către instanța de fond. Intervenienții au căzut în pretenții, astfel încât nu pot pretinde părții adverse plata cheltuielilor efectuate cu cererea de intervenție.

Poziția lor de opunere la admiterea cererii de chemare în judecată a fost analizată corect de către instanța de fond sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată care, în condițiile art. 276.pr.civ. au fost încuviințate doar în parte.

Poziția procesuală a intervenienților a fost analizată de către instanța de fond sub două aspecte, respectiv participarea lor directă prin intervenția în interes propriu, cerere respinsă ca inadmisibilă în substanța ei de către instanța de fond și poziția de opunere la pretențiile formulate în cadrul acțiunii principale.

Pentru această ultimă situație, instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată parțiale în mod justificat.

Față de cele arătate anterior, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, se va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de și, împotriva sentinței civile nr. 564 din 28 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Dact./2 ex./16.09.2008.

Jud.fond:,.

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj