Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1784/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1784
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta PRIMĂRIA ORAȘULUI - PRIN PRIMAR cu sediul în, STR. - -, nr. 1, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr. 556 din data de 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, STR. -, nr. 13, -. 3,. 13, Cod poștal -, Județ
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant personal, lipsind recurenta pârâtă Primăria orașului, prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că s-a depus la dosar întâmpinare prin intermediul serviciului registratură din partea intimatului reclamant, iar recurenta a depus cererea de amânare întrucât consilierul juridic al societății se află în concediu fără plată potrivit legii 329/2009.
Intimatul reclamant se opune la cererea de amânare, întrucât recurenta are doi consilieri juridici și putea să asigure prezența în cauză.
Curtea, în temeiul art. 156.pr.civ. respinge cererea de amânare formulată de recurentă, ca nedovedită.
Intimatul reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză. Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri. Intimatul reclamant având cuvântul arată că, susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât prin cererea de chemare în judecată cât și pe parcursul desfășurării procesului a solicitat cu titlu de despăgubiri o suma de 747 lei, raportându-se la ultimul salariu de încadrare avut și nu cum apreciază în mod greșit recurenta pârâtă raportându-se la suma netă de 617 lei/lună, precizând că niciodată nu a solicitat drepturi salariale efective, ci despăgubiri în baza Legii 544/2004 privind nesoluționarea unei cereri adresate autorității publice. Corect s-a reținut de instanța de fond că autoritatea publică și după 6 luni de la depunerea cererii de către intimat, cu nr. de înregistrare 12800/20.12.2009, refuză a-și îndeplini obligațiile legale cu rea voință, încălcându-se art. 2 alin. 1, lit. h din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Menționează intimatul că a depus toate diligențele pentru rezolvarea acestei situații create de recurentă, prezentându-se la sediul primăriei, însă de fiecare dată fiind refuzat în mod nejustificat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 16.02.2009 la Tribunalul Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată Primăria orașului, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la executarea obligațiilor ce-i revin la data încetării raportului de serviciu ale reclamantului, respectiv pentru a fi obligată la plata zilelor de concediu aferente anului 2008 care nu au fost efectuate, în conformitate cu prevederile art.141 alin.4 din Codul Muncii, la plata diferenței rezultate din calculul eronat a salariului de bază începând cu data de 01.10.2008, având în vedere modificarea raportului de serviciu prin Hotărârea Consiliului Local nr.127/29.10.2008, eliberarea dosarului profesional, întocmirea Carnetului de muncă și plata cu titlu de despăgubiri, pentru faptul de a nu-și fi executat obligațiile ce-i reveneau la data încetării raporturilor de serviciu, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că pentru perioada 1.10.2008 - 5.01.2009, drepturile sale salariale au fost calculate eronate, având în vedere prevederile HCL nr. 127/29.10.20908 prin care postul ocupat de acesta în cadrul Biroului juridic a fost transformat din inspector debutant în inspector asistent, treapta III de salarizare, angajatorul fiind obligat la recalcularea salariului de bază la cuantumul corespunzător noii încadrări.
Precizează de asemenea, că la data de 4.12.2008 și-a înaintat demisia în conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cererea fiind înregistrată sub nr. 12054/5.12.2008, iar la data de 30.12.2008 prin cererea înregistrată sub nr. 12800 solicitat emiterea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu începând cu data de 5.01.2009, plata drepturilor salariale restante și eliberarea dosarului profesional.
Întrucât până la data sesizării instanței nu a primit nici un răspuns la cererea adresată acestei autorități, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei hotărârea HCL nr. 127/29.10.2008, invocată în acțiune, copia cererii de demisie, precum și cererea adresată Primarului Orașului privind eliberarea dosarului profesional, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, înregistrată cu nr. 12800/30.12.2008.
La cererea reclamantului, instanța a admis efectuarea în cauză a unei expertize tehnice contabile prin care să se stabilească sumele datorate de pârâtă, reprezentând plata zilelor de concediu aferente anului 2008 și plata diferenței rezultate din calculul eronat al salariului de bază cuvenit reclamantului.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, întocmit de expertul contabil rezultă că, la data întocmirii raportului reclamantul mai avea de încasat de la pârâtă drepturi salariale nete în sumă de 116 lei.
În cursul judecății reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care face cunoscut faptul că la data de 21 august 2008 pârâta i-a eliberat carnetul de muncă nr. -, Dispoziția nr. 751/18.08.2009 privind încetarea raporturilor de serviciu și dosarul profesional, precizând că în perioada 5.01.2009 - 21.08.2009 nu s-a putut angaja în alt loc de muncă, potrivit pregătirii sale profesionale datorită faptului că pârâta nu i-a eliberat dosarul profesional și carnetul de muncă, acte necesare pentru întocmirea dosarului de angajare, motiv pentru care, cu prilejul dezbaterilor a renunțat la capetele de cerere privind eliberarea dosarului profesional și întocmirea carnetului de muncă.
Cu privire la plata zilelor de concediu aferente anului 2008 și plata diferenței rezultată din calcul eronat a salariului de bază, ce reprezintă primele două capete ale cererii reclamantului, tribunalul reține că calculul acestor sume a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă judiciară, raport față de care nu s-au formulat obiecțiuni de niciuna din părți, astfel că, instanța își însușește concluziile acestui raport și urmează a obliga pârâta la plata drepturilor salariale nete cuvenite reclamantului în sumă de 116 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere, având ca obiect plata de despăgubiri de către pârâtă pentru fapta de a nu-și fi executat obligațiile ce-i reveneau la data încetării raporturilor de serviciu cu reclamantul, în cauză, reclamantul a făcut dovada acestor pretenții cu actele depuse la dosar respectiv formularul de înscriere pentru funcția de expert asistent în cadrul Ministerului Turismului - Direcția Generală de promovare Turistică înregistrat cu nr. 32/18.06.2009 și rezultatul întocmit de această instituție privind verificarea dosarelor de înscriere la concursul organizat în perioada 23 - 25 iunie 2009, din cuprinsul căruia rezultă că dosarul candidatului fiind incomplet, a fost respins de comisia de verificare ( filele 30 - 31 ). Neparticiparea reclamantului la acest concurs s-a datorat faptului că pârâta nu i-a eliberat în termenul prevăzut de lege dosarul profesional și carnetul de muncă, acte necesare pentru a dovedi vechimea în specialitatea studiilor absolvite cerută pentru înscrierea la acest concurs.
Drept urmare, reclamantul a solicitat cu titlu de despăgubiri rezultate din neexecutarea obligațiilor ce reveneau autorității în momentul încetării raporturilor de serviciu suma de 747 lei, reprezentând salariul său de bază avut la data încetării raporturilor de serviciu, pentru fiecare lună de întârziere, calculată până la data întocmirii și eliberării dosarului profesional și a carnetului de muncă.
Din actele dosarului, respectiv adresa întocmită de Primăria către reclamant ( fila 12 ) rezultă că, reclamantul a fost notificat de Cabinetul de Avocat ce asigură asistența juridică acestui autorități în instanță, pentru ridicarea dosarului profesional, cel mai târziu până la data de 19 martie 2009, dar potrivit cererii depusă de reclamant și înregistrată la Primăria sub nr. 3129/18.03.2009 ( fila 14 ) rezultă că, la data de 18 martie 2009 situația restituirii acestor acte nu era rezolvată, susținere care nu a fost combătută de pârâtă prin nicio probă.
Ulterior, la 1.07.2009, reclamantul a fost notificat cu adresa nr. 6667/1.07.2009 pentru primirea carnetului de muncă, dosarul fiindu-i trimis prin poștă la data de 19.08.2009, potrivit dovezii poștale aflate la dosar de către pârâtă cu prilejul dezbaterii.
Prin sentința nr. 556 din data de 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a admisacțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului, și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 116 lei, cu titlu de drepturi salariale nete restante și la 4482 lei cu titlu de despăgubiri.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea celorlalte capete de cerere, respectiv obligarea pârâtei la eliberarea dosarului profesional și întocmirea carnetului de muncă și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 339 lei, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și onorariu expert contabil.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că perioada ce va fi avută în vedere pentru acordarea de despăgubiri va fi cuprinsă între data de 30 decembrie 2008 (data cererii formulată de reclamant pentru eliberarea dosarului profesional și a carnetului de muncă) și 1.07.2009, dată când reclamantul a fost notificat pentru a-și primi actele, rezultând astfel o perioadă de 6 luni pentru care se va calcula cu titlu de despăgubiri suma de 747 lei, pentru fiecare lună, reprezentând contravaloarea ultimului salariu de bază pe care reclamantul l-a avut ca salariat al pârâtei, sumă ce se regăsește și în raportul de expertiză tehnică aflat la dosarul cauzei, potrivit căreia aceasta reprezintă cuantumul salariului de încadrare rezultat ca efect al HCL nr. 127/29.10.2008 prin care reclamantul a fost încadrat în funcția de inspector clasa I ( fila 39 dosar ). Pentru toate aceste considerente, urmează ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 4482 lei cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de 116 lei cu titlu de drepturi salariale nete.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 339 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și onorariul cuvenit expertului contabil în sumă de 300 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta PRIMĂRIA ORAȘULUI - PRIN PRIMAR criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că în mod greșit instanța de fond, fără a ține cont de susținerile pârâtei și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a reținut că nu și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau, însă din probe reiese fără putință de tăgadă că au făcut demersurile necesare pentru ca reclamantul să intre în posesia dosarului profesional, însă acesta nu a binevoit să vină la sediul recurentei pentru a-l ridica.
Având în vedere tergiversările reclamantului, a procedat la trimiterea dosarului către acesta prin intermediul poștei, pentru a semna și ridica personal documentele.
Fără a ține cont de acestea, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata unor despăgubiri în suma de 4.482 lei, deși salariul net al reclamantului în luna decembrie 2008 fost de 617 lei.
Își întemeiază recursul pe disp. art. 304 pct. 6 și 9 civ. instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut și nu a ținut cont de demersurile făcute de recurentă și că aceasta trimis prin poșta dosarul profesional al reclamantului.
Instanța în mod greșit a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea 554/2004, nu s-a făcut dovada relei voințe în rezolvarea cererii.
Solicită în temeiul art. 289 civ.Cod Penal suspendarea executării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Primul motiv invocat de recurentă se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.6 pr. civ., recurenta susținând că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că suma de 747 lei reprezintă salariul tarifar de încadrare al reclamantului, suma netă fiind de 617 lei/lună.
Motivul de recurs este nefondat având în vedere că reclamantul intimat a solicitat, prin petitul acțiunii, plata cu titlu de despăgubiri a unei sume rezultate din imposibilitatea realizării unei noi angajări cauzate de reținerea carnetului de muncă. Cum reclamantul nu a solicitat plata salariului pentru o muncă prestată și neplătită ci o sumă reprezentând despăgubiri, în mod neîntemeiat se raportează recurenta la salariul net.
De asemenea, și cel de al doilea motiv de recurs (art.304 pct.9 pr. civ.) este nefondat având în vedere că din întregul material probator administrat în cauză rezultă că recurenta a formulat o singură invitație reclamantului intimat, la care acesta s-a prezentat, însă instituția a fost în imposibilitate de a-i comunica actele solicitate (filele 12-14).
Față de cele arătate, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare exactă a probelor administrate și o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta PRIMĂRIA ORAȘULUI - PRIN PRIMAR cu sediul în, STR. - -, nr. 1, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr. 556 din data de 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, STR. -, nr. 13, -. 3,. 13, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF
Dact. DD
f- Tribunalul Dâmbovița
4 ex./14.01.2010
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
