Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1789/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.1789

Ședința publică din data de 12 septembrie 2008

Instanta constituita din:

PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus

JUDECĂTOR 2: Rodica Filip

JUDECĂTOR 3: Eleonora

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 151 pronunțată în data de 04 aprilie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimaților INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B N, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari-spor de fidelitate.

La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.

URTEA

Prin sentința civilă nr.151 din 4 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Bistrița Na admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei administrative și IPJ B N, pârâții fiind obligați la plata drepturilor bănești reprezentând spor de fidelitate aferent perioadei 1.01.2005 - 30.04.2005 pentru reclamantul și 01.01.-30.04.2005 pentru reclamantul, actualizate cu coeficientul de inflație defalcat pe lună până la plata efectivă a sumelor.

S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat la plata drepturilor bănești menționate anterior.

În motivarea hotărârii s-a reținut că prin art.6 din OG nr.38/2003 pentru activitatea desfășurată în instituțiile enumerate expres în această dispoziție legală, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de 20% din salariul de bază, iar reclamanții nu au beneficiat de acest spor în condițiile legii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP B N în numele Ministerului economiei și Finanțelor solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a confundat Ministerul Economiei și Finanțelor cu bugetul de stat. Făcând trimitere la dispozițiile Legii nr.500/2002 referitoare la atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor se arată că nu poate fi acceptată calitatea de chemat în garanție întrucât aceasta ar echivala cu obligarea Ministerului la plata acestor sume fără ca să existe o aprobare în condițiile stipulate de lege. În argumentare aceleiași poziții procesuale sunt invocate și dispozițiile art.14 din Legea nr.500/2002.

Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.

Curtea analizând recursul declarat reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul cererii de chemare în garanție rezultă că Ministerul Internelor și Reformei Administrative a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, în situația admiterii acțiunii reclamantului, prin aceeași hotărâre, chematul în garanție să fie obligat să vireze pârâtului MIRA sumele solicitate de reclamant.

Prin urmare nu s-a solicitat obligarea în mod direct a chematului în garanție de a plăti reclamantului sumele solicitate ci numai virarea acestor sume în bugetul MIRA.

În aceste condiții, chiar dacă cererea de chemare în garanție nu este perfect conformă cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, aceasta a fost formulată tocmai în considerarea conținutului art.14 din Legea nr.500/2002 invocat de recurent, respectiv că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete și nici angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. De asemenea nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare. În considerarea conținutului normei legale evocate chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor era obligatorie având în vedere rolul său esențial în procedura de elaborare a proiectelor de buget și a proiectelor de rectificare a bugetelor, așa cum rezultă din art.19 și 28 din Legea nr.500/2002.

Numai prin implicarea MIRA, în calitate de ordonator principal de credite, și al Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de inițiator al proiectelor de buget, se poate asigura că dreptul recunoscut reclamantului este unul efectiv, iar nu unul iluzoriu, deoarece, dacă reclamantului i-ar fi recunoscute drepturile bănești solicitate fără ca acestea să fie cuprinse în proiectul de buget cu concursul celor două ministere, reclamantul nu ar putea niciodată să încaseze aceste drepturi.

Prin urmare apărările formulate de recurent și criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate astfel că în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.151 din 04.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - - -

GREFIER

Red./

2 ex./17.09.2008

Președinte:Sergiu Leon Rus
Judecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1789/2008. Curtea de Apel Cluj