Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1793/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1793
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber Finanțe D în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței nr. 1177 din data de 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP O, lipsind recurentul reclamant Sindicatul Liber Finanțe D în numele membrilor de sindicat și intimatul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimatul reclamant a depus concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față,
La data de 21 ianuarie 2008, reclamantul Sindicatul "Finanțe D" a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și DGFP D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata unei despăgubiri egale cu prejudiciul încercat de funcționarii publici și personalul contractual al DGFP D ca urmare a neacordării salariului de baza majorat cu 75% în perioada 30 iunie 2006- până la data introducerii acțiunii și indexate până la plata efectivă a acestora; să fie obligați pârâții ca pentru viitor să acorde funcționarilor publici și personalului contractual salariul de baza majorat cu 75% până la încetarea discriminării la care sunt supuși. Totodată s-a solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării.
În motivare a arătat că prin art.25(2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a statuat ca " Este interzisa orice discriminare între funcționarii publici pe criterii politice de apartenența sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta asemenea natura.
Salariații pe care îi reprezintă reclamantul beneficiază de salarizarea unitar prevăzută de OUG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 și OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Prin OUG nr.30 din 12.04.2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a Contractelor de achiziție publică, prin art.9 al acestui act normativ salariaților Ministerului Finanțelor Publice "care vor verifica procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică beneficiază de salarii de baza majorate cu 75% față de cele prevăzute de lege" iar prin art.1 pct.3 din Legea nr.479/2006 privind aprobarea OUG nr.71/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.479/2006 privind aprobarea OUG nr.71/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultura s-a statuat că "Funcționarii Publici și Personalul Contractual din cadrul Agenției și Județene ale acesteia beneficiază de majorarea salariilor de baza cu 75%.
Mai arată reclamantul că salariații pe care îi reprezintă îndeplinesc aceleași funcții sau personal contractual bugetar similare cu salariații menționați în actele normative mai sus citate, fiind îndreptățiți să primească un salariu egal cu aceștia.
Prin majorarea cu 75% a salariului de baza numai a salariaților prevăzuți în actele normative mai sus menționate, are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art.23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului nr.137/2000 aprobata prin Legea nr.48/2002 și art.6 alin.2 din Codul Muncii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.21 și 22 din nr.OG137/2000 aprobata prin Legea nr.48/2000, art.998 și următoarele Cod Civil, OUG nr.24/2003, OG nr.2/2006, Legea nr.188/1999, Convenția Europeana Drepturilor Omului pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale Omului, art.1082 și art.1084 Cod Civil.
La data de 14 februarie 2008, pârâții Ministerul Economiei si Finanțelor și DGFP D au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și DGFP D motivând că organele administrației publice centrale-Ministerul Economiei și Finanțelor- sau locale- Direcția Generala a Finanțelor Publice D, nu pot modifica sau abroga legea salarizării funcționarilor publici, unica autoritate legiuitoare a țării fiind Parlamentul României.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are în atribuțiile sale posibilitatea de a modifica acte normative, cu atât mai mult de a adăuga la lege, în sensul acordării unui spor în afara cadrului legal existent și aprobat de legiuitor.
Pe fondul cauzei, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, sub două aspecte:
Legea speciala, respectiv cea a salarizării funcționarilor publici, prevede o procedură obligatorie de soluționare a litigiilor de aceasta natura, procedura care nu a fost urmata de reclamant.
Al doilea aspect al inadmisibilității este următorul: Reclamantul nu solicită aplicarea unor drepturi stabilite prin lege și neacordate de către angajator, ci solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună extinderea dispozițiilor legale ale actelor normative invocate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.115 și urm. pr.civ, Constituția României, OG nr.6/2007, HG nr.386/2007, Legea nr.388/2007, OG nr.137/2000, art.998 și urm. Cod civil.
În susținere au depus la dosar practică judiciara.
Prin sentința nr.1177 din 5 mai 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantului Sindicatul "Finanțe
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de DGFP D si Ministerul Finanțelor că aceasta nu este întemeiată întrucât cele doua instituții fiind ordonatorii de credite in raport cu instituția angajatore a reclamanților, au obligația de a achita drepturile salariale acestora. Afirmația paratei potrivit căreia Parlamentul este unica putere legiuitoare este parțial reala dar fără incidenta în speță, unde cauza supusa soluționării este de a interpreta asupra caracterului discriminatoriu ori nu a unor dispoziții legale, și de a repara discriminarea în caz că există. Fiind identitate între titularul obligației solicitată de reclamanți a fi respectată si persoana pârâtelor, s-a constatat ca aceștia au calitate procesuală pasivă, fiind respinsă excepția.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții, membrii al Sindicatului, Finanțe D, au calitatea de funcționari publici in cadrul Finanțelor Publice si invoca înlăturarea discriminării salariale instituite de legiuitor prin acordarea unui spor de 75 % aplicat salariilor de baza pentru funcționarii cu atribuții in domeniile achizițiilor publice si funcționarilor publici din cadrul.
Categoriile de personal -funcționari publici pentru care se prevede prin dispoz. OUG nr.30 /2006 si respectiv OUG nr. 71/2006 ce modifica si completează disp. Legii nr. 1/2004 acordarea acestui spor îndeplinesc sarcini si atribuții specifice in raport de care s-au stabilit drepturi salariale corelative. Reclamanții în speță, așa cum s-a precizat si oral prin reprezentant, nu îndeplinesc nici o atribuție din cele prevăzute de lege pentru acordarea acestui spor, respectiv de atribuire a contractelor de achiziții publice sau in domeniul plăților si intervențiilor in agricultura.
In acest context s-a apreciat ca nu este fondata afirmația reclamanților potrivit căreia ar îndeplini funcții publice similare si prin urmare nu exista o discriminare directa pe criterii salariale.
In acest sens potrivit disp. art. 2 din OG.nr.137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, diferențiere, preferință, excludere, restricție,pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, convingeri, categorie sociala, orientare sexuala, vârsta, handicap, boala cronica contagioasa, si orice alt criteriu ce are drept scop. restrângerea, înlăturarea folosinței sau exercitării in condiții de egalitate a drepturilor omului si libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic. social, si cultural sau in orice alt domeniul al vieții publice.
In speță, s-a reținut că nu sunt incidente disp. art. 1 pct.2 lit.lit.i din OG nr.137/2000, întrucât nu este vorba de o munca egala si remunerații diferite iar pe de alta parte nu este demonstrat scopul prev.de art. 2.din OG nr.137/2000 referitor la restrângerea folosinței sau exercitării unor drepturi fundamentale, ci prin acte normative speciale s-a instituit un regim salarial diferențiat pentru anumite categorii de funcționari publici cu atribuții si responsabilități distincte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se arată faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu există discriminare între funcționarii publici din cadrul D și personalul contractual din cadrul A cât și cei care verifică procedurile de achiziție publică, deși, prin prevederile legale care majorează salariile acestora cu 75% se creează discriminări, fapt care nu este în concordanță cu dispozițiile art. 17 alin. 1 din Constituția României, art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiind în dezacord și cu prevederile art. 14 din CEDO precum și Legea salarizării funcționarilor publici dar și cu art. 2 alin. 2 din OG 137/2000.
Se invocă și practica judiciară referitoare la alte categorii profesionale cărora, prin hotărâri judecătorești li s-au acordat sporuri sau indemnizații care nu erau prevăzute în legislația privind salarizarea acestora.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Nu poate fi reținut motivul de recurs privind greșita nereținere de către instanța de fond a situației discriminatorii, întrucât prevederile art. 2 alin. 3 din OG. nr. 137/2000 nu sunt incidente în cauză deoarece textul legal care reglementează discriminarea în dreptul românesc prevede că nu există discriminare dacă prevederea, criteriile sau practicile respective sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Acordarea sporului de 75% funcționarilor publici la care face referire recurenta este justificată de natura muncii acestora, care verifică procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică care implică o răspundere deosebită, complexitatea acestei proceduri precum și asigurarea transparenței derulării procedurilor de achiziție publică.
Funcționarii publici în numele cărora s-a solicitat sporul de 75% nu îndeplinesc atribuțiile prevăzute de lege pentru acordarea acestui spor, nefiind implicați în procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice și nici în cea specifică plăților din agricultură, astfel că nu se află în situații similare, ocupând doar funcții publice similare cu cele ale căror atribuții suplimentare vizează aceste proceduri, astfel că nu poate fi vorba de o discriminare directă pe criterii salariale, întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, regimul salarial diferențiat este dat de responsabilitățile distincte pe care le au funcționarii publici.
Nu poate fi vorba de încălcarea art. 16 alin. 1 din Constituția României întrucât funcționarilor publici reprezentați de recurentă care nu exercită atribuții în ceea ce privește procedura achizițiilor publice și plăților din agricultură li se aplică același sistem de salarizare fără privilegii și fără discriminări, în raport de atribuțiile cu care au fost investiți.
Prevederea legislativă privind acordarea sporului de 75% pentru funcționarii publici la care face referire recurentul este justificată de un scop legitim impus chiar de cerințele, respectiv motivația care a stat la baza adoptării OG nr. 34/2004, modificată și completată prin OUG 94/2007, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Aceste motive se regăsesc în preambulul acestor acte normative, ce au fost emise având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru perfecționarea și dezvoltarea sistemului de achiziții publice care să aibă ca efect implementarea unor proiecte de investiții majore cu impact social și economic la nivel național sau local.
Prin urmare, responsabilitățile distincte ale funcționarilor publici implicați în această procedură au determinat un regim salarial diferențiat justificat obiectiv de un scop legitim, respectiv cel menționat anterior referitor la implementarea proiectelor de investiții majore, cu eficiență și rapiditate.
Este adevărat că art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede un salariu egal pentru muncă egală însă, în cauză, funcționarii publici reprezentați de recurent și ceilalți la care se face referire nu prestează aceiași muncă egală, neavând aceleași responsabilități, astfel că nu poate fi vorba nici de încălcare acestor dispoziții și nici de vreo discriminare.
Mai mult, potrivit art. 19 alin. 3 din OG 137/2000, astfel cum a fost modificat prin art. V din OUG 75/2008, "sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării".
Nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 14 din CEDO deoarece așa cum s-a reținut anterior, reclamanților nu le este îngrădită exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute, neexistând nici o discriminare în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale pentru funcționarii publici care desfășoară același gen de activitate și au aceleași responsabilități. Aceasta întrucât, așa cum s-a reținut anterior, regimul salarial diferențiat este justificat prin raportul de proporționalitate care există între mijloacele folosite și scopul vizat, scop care este unul legitim, respectiv acela de a spori responsabilitatea, eficiența și urgența implementării unor proiecte de investiții majore, cu impact social și economic la nivel național sau local, iar acest scop nu se poate realiza decât prin impunerea unor responsabilități distincte, unei anumite categorii de funcționari și nu tuturor cum încearcă să susțină recurentul. Mai mult, se recunoaște și faptul că funcționarii publici reprezentați de recurentă nu îndeplinesc astfel de atribuții specifice acelor proceduri amintite, pentru care s-au majorat salariile.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în practica judiciară există hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea unor alte categorii profesionale cărora li s-au acordat sporuri sau indemnizații care nu erau prevăzute în lege, Curtea apreciază că acesta este nefundat, deoarece în dreptul românesc practica judecătorească nu constituie izvor de drept și cu atât mai puțin mijloc de probă, astfel că legalitatea și temeinicia unei cereri se apreciază numai în funcție de dispozițiile legale incidente în cauză și probele administrate, de la caz la caz.
Avându-se în vedere considerentele expuse anterior cât și dispoziții art. 312, 316 CPC, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber "Finanțe D" în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței nr. 1177 din data de 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
PREȘEDINTE: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
red. jud.
2 ex./09.10.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Sanda Lungu, Iuliana Rîciu
