Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1798/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1798
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din IPJ S, împotriva sentinței nr. 1052 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns vicepreședinte pentru reclamantul recurent, lipsă fiind pârâții intimați Centrul Medical Județean S, Direcția Generală Medicală a Ministerului Administrației și Internelor, Inspectoratul Județean de Poliție al județului S, Ministerul Administrației și Internelor și intervenienții în nume propriu intimați și.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că pârâtul intimat Ministerul Administrației și Internelor a depus la dosar întâmpinare, un exemplar din aceasta fiind înmânată reprezentantului recurentului.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și repararea prejudiciului cauzat, pentru motivele invocate în scris la dosar, arătând că membrii de sindicat au calitatea de funcționari publici, făcând parte din sectorul bugetar, iar excluderea acestora de la acordarea majorărilor salariale constituie discriminare față de celelalte categorii de bugetari; că salariul trebuie să crească în funcție de rata inflației și că nu poate fi reținută motivarea că în anul 2006 și 2007 aceștia au beneficiat de majorări.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr.1252/86 din 16 februarie 2009, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor Personalului Contractual () din cadrul -Biroul Teritorial din S, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție Județean S, Direcția Generală Medicală a MAI și Centrul Medical Județean S, obligarea acestora la:
- plata majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, în raport cu luna septembrie 2007, majorări egale cu cele acordate prin art.1-4 din OG nr.10/31.01.2007;
- plata dobânzilor legale, calculate potrivit OG nr.9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plăților;
- indexarea sumelor datorate începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire, 1 ianuarie 2007 și până în momentul efectuării plății salariale.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Membrii de sindicat au calitatea de funcționari publici cu statut special, în conformitate cu disp.Legii nr.360/2002.
Începând cu luna ianuarie 2007, Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe simple, prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale începând cu 1 ianuarie 2007 tuturor funcționarilor publici, respectiv: nr.OG6 din 24.01.2007 privind unele măsuri salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/06.07.2007, nr.OG10 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007, personalului bugetar salarizat și OG nr.16 din 31.01.2007 privind creșterile salariale pentru anul 2007 ale personalului salarizat.
Cu toate că OG nr.6/2007 prevede la art.1 faptul că "prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici" și "se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999", nu s-a procedat la creșterile salariale corespunzătoare, mai ales că prin OG nr.16/2007 aceste creșteri salariale se aplică numai funcționarilor publici din administrația centrală.
Membrii sindicatului nu au primit sumele de bani ce li se cuveneau potrivit legislației la care a făcut trimitere, iar prin acest fapt consideră că sunt neîndreptățiți, încălcându-se în ceea ce-i privește, art.16 din Constituția României, care prevede că: "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
De asemenea, consideră că prin refuzul de a li se recunoaște aceste drepturi, aceleași ca și pentru ceilalți funcționari publici, au fost încălcate și normele privind garantarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală consacrat prin art.154 al.3 din Codul Muncii.
Prin excluderea membrilor sindicatului de la acordarea majorărilor salariale mai sus arătate, s-a produs o prejudiciere constând în lipsirea veniturilor corespunzătoare majorărilor salariale, aceste ordonanțe de guvern având ca finalitate majorarea, indexarea salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
Exceptarea de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG nr.10/2007 contravine Directivei Consiliului 2000/78/CE din 27.11.2006 de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă unde se definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații compatibile și nu în situații similare.
S- procedat la majorarea salariilor conform art.1 din OG nr.10/2007, majorare de la care au fost excluși, fiind astfel incidente disp.art.43 și 48 din OG nr.638/2008.
Polițiștii se află în situația violării dreptului de respectare a unui drept patrimonial și de încălcare a dreptului fundamental de a nu fi supus discriminării, aspecte care s-au înfăptuit prin aplicarea neunitară a majorărilor salariale, concret, indexarea salariilor s-a aplicat numai unor catogorii de funcționari publici din sectorul bugetar, dispoziție care este incidentă cu următoarele prevederi:
-art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la interzicerea discriminării, care prevede că"exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație". Acest articol se raportează întotdeauna la un drept ocrotit prin convenție, care în situația dată este cel rezultând din art.1 din protocolul nr.1, această primă condiție de admisibilitate fiind dovedită. Restul condițiilor reținute în practica Curții Constituționale se referă la existența sau inexistența unui criteriu rațional obiectiv care să justifice o astfel de discriminare.
-art.1 din protocolul nr.1 - în ceea ce privește noțiunea de bun CEDO a stabilit că și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare, reprezintă un drept patrimonial în sensul art.1 din protocolul nr.1 din 20.03.1952;
-art.20 al.2 din Constituție - "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
S-a conchis în cerere că pentru pierderile pe care le-au suferit și beneficiile de care au fost privați pe toată perioada sunt îndreptățiți la despăgubiri constând în reactualizarea sumelor.
In drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. OG nr.6/2007, OG nr.10/2007, OG nr.16/2007, OG nr.38/2003, Legea nr.188/1999, Legea nr.360/2002, art.1084 Cod civil, art.1 din protocolul nr.1 la Convenție și art.14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
In dovedirea celor de mai sus s-au depus înscrisuri și anume: tabel cu membrii de sindicat și salariații IPJ.
Prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că prin Decizia nr.819 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1, art.2 al.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că salarizarea polițiștilor se face conform OG nr.38/2003 și începând cu 1.01.2007 polițiștii au beneficiat de creșteri salariale, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr.491/2006 privind aprobarea OG nr.57/2006 privind modificarea OG nr.38/2003.
Nu există temei legal care să permită instanței obligarea pârâtului la actualizarea dobânzii legale la sumele de bani solicitate prin acțiune și, în plus, la suma actualizată cu rata inflației.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Direcția Medicală din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin încheierea de ședință din 30.04.2008, având în vedere că Direcția Generală Medicală reprezintă o unitate în cadrul, conform HG nr.416/2007 care poate sta în instanță în cadrul acestui litigiu, având ca obiect drepturile salariale pentru persoanele care aparțin acestui structuri, s-a respins excepția ca nefondată.
S-a mai depus de către reclamant și practică judiciară.
In cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, prin care au solicitat să se constate că și ei beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și reclamanții din acțiunea inițială.
La termenul de judecată din 30 aprilie 2009, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu, fiind întrunite condițiile prev. de art.52 Cod proc. civ.
Prin sentința nr. 1052 din 28 mai 2008, Tribunalul Suceava a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul MAI ca nefondat, a respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamant precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, instanța de fond a constată că aceasta nu este dată, atât timp cât obiectul litigiului îl constituie drepturi salariale rezultate din raporturi de serviciu al funcționarilor publici statutari, chiar dacă se invocă și aspecte de discriminare, iar acțiunea nu se bazează pe disp. art. 1 și 2 al.3 și art.27 al.1 din OG nr.137/2000, care au încetat efectele, conform art.147 din Constituție, urmând a fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.39 din OG nr.6/2007 s-au majorat salariile de bază ale funcționarilor publici de la MEF și Ministerul Integrării Europene, prin dispozițiile art.1 din OG nr.10/2007 s-a majorat limita minimă și maximă ale salariilor personalului bugetar, salarizați potrivit OUG nr.24/2004, iar prin disp.art.1 din OG nr.16/2007 s-a majorat valoarea de referință sectorială a personalului din administrația centrală a E și de la misiunile diplomatice, oficii consulare și instituțiile culturale românești din străinătate.
Polițiștii sunt funcționari publici cu statut special, iar drepturile acestora sunt expres prevăzute de Legea nr.360/2002 și, respectiv, OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, dreptul comun al funcționarilor publici fiind aplicabil doar în domeniile nereglementate de legea specială.
Polițiștii nu se află în situații identice funcționarilor publici, primii având un statut special cu drepturi și obligații specifice statutului consacrat prin lege.
De altfel, egalitatea între cetățeni presupune un tratament egal în situații egale, situațiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit, egalitatea neputând fi asimilată uniformizării.
De altfel, polițiștii au beneficiat de o majorare a coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr.491/2006.
Față de cele de mai sus, instanța concluzionează că nu pot fi aplicabile polițiștilor majorări prevăzute de cele trei ordonanțe, respectiv nr.6, 10 și 16 din 2007, acestea făcând trimitere expresă la funcționarii publici și anumite categorii de bugetari.
Instanța nu poate să stabilească niște drepturi salariale pentru polițiști, conform unor prevederi cuprinse în alte acte normative decât cele specifice polițiștilor, care sunt funcționari publici cu statut special.
Astfel s-ar ajunge în situația când anumite drepturi specifice polițiștilor să fie solicitate și acordate funcționarilor publici salarizați conform Legii nr.188/1999, cât și celorlalți bugetari cu contracte de muncă.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamantul, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată, arătând că membrii de sindicat sunt angajați ai IPJ S și au calitatea de funcționari publici.
Prin Ordonanțele Guvernului nr. 6/2007, 10/2007 și 16/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit legii nr. 496/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și instituțiile culturale românești din străinătate.
Excluderea reclamanților, membrii de sindicat de la acordarea majorărilor salariale, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000, așa cum a fost modificată prin Legea 324/2004, respectiv art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor omului și libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.
Motivarea pârâților în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006 cât și în anul 2007, nu poate fi acceptată întrucât reclamanții sunt funcționari publici, cu statut special și primesc pentru activitatea care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea, riscurile reale ale profesiei și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții, cu salariul nominal. Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii. Tocmai în acest sens intervine statul anual și indexează salariile pentru bugetari tocmai pentru a acoperii nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate ce vor fi încadrate în disp.art.304 pct.9 cod. Pr.civilă, Curtea constată că este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Temeiul legal al solicitării recurentului îl constituie fără echivoc disp.art.33 din nr.OG38/2003, text de lege potrivit căruia " salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță, sunt
și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar", care se coroborează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, la care trimit disp.art.48 din nr.OG6/2007 aprobată prin Legea nr.232/2007, făcând aplicabile, în opinia recurenților, disp.art.39 din OG nr.6/2007.
Potrivit art. 39 din nr.OG 6/2007 "Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene, în condițiileart. 10din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prinLegea nr. 228/2004, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006.
(2) de bază ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1) se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Analizând textele de lege invocate, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile recurenților pentru 3 considerente:
1. Așa cum rezultă din art.2 din nr.OG6/2007, ordonanța se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999.
2. Art.39 din nr.OG6/2007 vizează o categorie specială de funcționari publici, respectiv cei preluați Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene și aceasta pentru că ministerul în discuție s-a desființat ca urmare a intrării României în
3. nr.OG6/2007 este un act normativ care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici și creșterile salariale acordate acestora pentru anul 2007 și nu un act de aplicabilitate generală în sectorul bugetar. Actul normativ în discuție urmărește nu corelarea veniturilor cu prețurile, ci stabilește drepturile de natură salarială a unei categorii de salariați în care recurenții nu se încadrează. De altfel chiar titlul acestui act normativ exclude interpretarea potrivit căreia ar fi vorba de reglementare prin care să se urmărească o indexare a salariilor, împrejurări față de care, art.33 din nr.OG38/2003 nu poate să îl vizeze.
Mai mult decât atât, aspect necontestat de recurenți, aceștia au beneficiat în cursul anului 2007 de creșteri salariale ca urmare a majorării prin nr.OG57/2006, a coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, astfel încât dacă legiuitorul ar fi dorit să le "indexeze" salariile încă o dată, ar fi putut să o facă în chiar cuprinsul actului normativ în discuție.
În consecință, constatând legală și temeinică soluția primei instanțe, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din IPJ S, împotriva sentinței nr. 1052 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. aflat în
delegație, semnează
vicepreședintele instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/9.11.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Hîncu Cezar
