Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1789/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1789
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în mun. C- M,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 802 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal răspuns pârâtul recurent și consilier juridic pentru reclamantul intimat Municipiul Câmpulung M - prin primar.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, pârâtul recurent depune la dosar chitanța nr. - din 2910.2009 în valoare de 2125 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, cu care a făcut dovada timbrării recursului.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondat.
Precizează că reclamanta a indus în eroare completul de judecată prin folosirea de documente falsificate, respectiv procesul verbal de predare - primire din 13 mai 2005.
Față de această situație sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care a trimis sesizarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și care prin adresa 191/VIII/1 din 14.08.2009 i-a comunicat că plângerea a fost admisă și s-a început urmărirea penală față de primarul și referentul.
Depune la dosar și concluzii scrise.
Consilier juridic pentru reclamantul intimat Municipiul Câmpulung M - prin primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. A arătat că pârâtul recurent semnat contractul de arendă - care are putere de lege între părți, astfel că datorează prețul arendei pentru suprafața folosită.
Faptul că nu a fost înregistrat contractul la Consiliul Local al comunei M, nu-l scutește pe recurent de plata arenzii pentru suprafața folosită.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 1.10.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul Municipiul Câmpulung M l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 61.384 lei, reprezentând arenda (taxa de pășunat) și majorările de întârziere pentru trupul de pășune -, în suprafață de 196 ha, proprietatea mun. C-. M, în conformitate cu prevederile contractului de arendare pășuni nr. 7715/13.05.2005.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în temeiul Câmpulung. M nr. 38/24.03.2005 și a procesului-verbal de adjudecare a licitației nr. 7057/28.04.2005 și a anexei nr. 6 la acest proces-verbal, pârâtului i-a fost arendat trupul de pășune, în suprafață de 196 de ha, pentru suma de 616.000 lei ROL/ha, respectiv 120.736.000 lei ROL/ha/an, încheindu-se în acest sens contractul de arendare pășuni nr. 7715/13.05.2005.
Deși potrivit art. 7 alin. 2 din HCL nr. 38/2005 și respectiv art. 5 din contract pârâtul trebuia să achite arenda anuală în trei tranșe și anume 20% până la 10 mai, 30% până la 30 iulie și 50% până la 20 septembrie a fiecărui an, acesta a achitat doar prima de 20% aferentă anului 2005, refuzând să achite ratele ulterioare, așa încât contractul nr. 7715/13.05.2005 nu mai fost prelungit.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 și art.998 și 999 din Codul civil.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că sumele solicitate de reclamant nu sunt reale întrucât la data de 13.05.2005 a semnat contractul de arendare nr. 7715 pentru trupul de pășune -, contract prin care i se arenda suprafața de 196 ha, cu o valoare de 12.073,6 lei pentru o perioadă de 3 ani, prev. de art. 3 și art. 4 din contractul mai sus-menționat, însă după data de 20.05.2005, când și-a dus animalele pe acest trup de pășune, a constatat că multe dintre parcele sunt împădurite, fapt adus la cunoștința reprezentantului reclamantei în vederea scăderii acestor suprafețe de la plată și implicit diminuării valorii totale a contractului.
Arată pârâtul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a-i preda bunurile arendate, încălcând astfel prevederile art. 8 al. 1 din Legea nr. 16/1994, completate prin art. 7 al. 1 și art. 8 al. 1 din Legea nr. 223/2006, că din suprafața de 196 arendată doar suprafața de 140 ha este pășune pentru care este de acord să achite arenda solicitată, diferența de 56 ha fiind teren cu vegetație forestieră, precizând că în anul 2007 reclamantul l- acționat în instanță pentru recuperarea debitului, acțiune ce făcut obiectul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința 1033/5.06.2008.
Prin sentința nr. 802 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 43.843,8 lei reprezentând suma de 25684,4 lei arendă ( taxa de pășunat) neachitată, aferentă anilor 2005 - 2007 și suma de 18.159,4 lei majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că pârâtul datorează prețul arendei pentru suprafața de 140 ha pe care a folosit-o, în conformitate cu dispozițiile art. 969 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, care criticat soluția ca fiind nelegală și a solicitat modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului, invocând disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
În motivarea recursului pârâtul arătat că instanța a ignorat pe de o parte prevederile art. 6 alin 1- 4 din Legea 16/1994, care stipulează că sunt valabile contractele de arendă încheiate în scris și înregistrate la consiliile locale de pe raza administrativ - teritorială unde se află bunul arendat, respectiv Consiliul Local M -, încât contractul nr. 7715/13.05.2005 este nul, iar pe de altă parte prevederile art. 8 alin. 1 din lege și respectiv ale art. 7 al. 1 și art. 8 al. 1 din Legea 223/2006, care impun ca bunurile arendate să fie predate cu proces-verbal arendașilor, fapt care însă nu s-a petrecut.
Arată pârâtul că suma stabilită de instanță este mult mai mare decât valoarea taxei de pășunat stabilită prin contract.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, ce vor fi încadrate în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea constată că nu este întemeiat.
Astfel, prin Hotărârea nr. 38 din 24.03.2005, Consiliul Local al municipiului C- Mah otărât organizarea stânilor și văcăriilor precum și pășunatul animalelor pe islazul proprietatea Primăriei municipiului C- M, sub coordonarea sa și stabilit suprafețele de pășune ce urmează fi licitate, precum și prețurile de pornire a licitației, care, s-a desfășurat ulterior, respectiv la data de 28.04.2005, împrejurare în care s-a încheiat procesul verbal nr. 7057 semnat și de participantul - pârâtul în speță ( 4 și 11 dosar fond ).
Prin contractul de arendare pășuni nr. 7715/13.05.2005 încheiat între părțile litigante, s- convenit arendarea trupului de pășune " " situat în în suprafață de 196 ha proprietatea Primăriei mun. C- M și amenajărilor aferente, pe o durată de 3 ani cu posibilitatea prelungirii cu încă 2 ani prin acordul părților ( 14 dosar fond).
Prețul arendei pentru teren s-a stabilit la suma de 616.000 lei /ha, respectiv valoarea totală de 120.736.000 lei, din care pârâtul în calitate de beneficiar trebuia să achite 20% până la data de 10 mai 2005, 30% până la data de 30.07.2005, iar restul de 50% până la 20 septembrie 2005, condițiile de plată cât și sancțiunile ce decurg din neîndeplinirea obligației contractuale fiind stipulate expres în contract ( 15 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractuale" și în condițiile în care pârâtul recurent a recunoscut că a folosit suprafața de 140 ha din suprafața arendată de 196 ha, în mod corect instanța de fond admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâtul să plătească taxa de pășunat stipulată în art. 4 din contract, aferentă anilor 2005 - 2007.
În considerarea celor reținute, Curtea constată că sunt lipsite de relevanță susținerile inserate în memoriul de recurs în această fază procesuală, așa încât, în baza art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în mun. C- M,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 802 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/23.11.2009.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Hîncu Cezar
