Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 18/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 18/CA
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentele:, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat, în I, - cel, nr.1, -.5,.B,.5,.5, în contradictoriu cu intimații: INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN I, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 793/ca/11.09.2008.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 19 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă nr. 793/CA/11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția necompetenței materiale a tribunalului.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului General al Poliției Române și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamantelor, -, în contradictoriu cu acești pârâți.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002 - 10.04.2005.
Au fost respinse capetele de cerere formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean privind acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar al autorului actualizat cu indicele de inflație pe excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002 - 9.04.2005 și pe fond pentru perioada 10.04.2005 - 31.03.2006.
Au fost respinse capetele de cerere formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean I referitoare la anularea situației create prin discriminare, efectuarea mențiunilor în evidențele privind salarizarea și plata sumelor de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că litigiile ce decurg din raporturile de muncă ale funcționarilor publici, inclusiv ale celor cu statut special cum sunt polițiștii sunt de competența instanței de contencios administrativ potrivit art. 109 Legea 188/1999, iar împrejurarea că au fost chemate în judecată și autorități centrale nu determină obligatoriu competența materială a Curții de Apel, în condițiile în care raporturile de muncă ale reclamantelor s-au desfășurat cu I și nu cu autoritățile centrale.
De asemenea, motivat de faptul că autorul reclamantelor s-a aflat în raporturi de serviciu doar cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean I, acesta având calitatea de angajator, urmează a fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acești pârâți.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă pentru perioada 01.09.2002 - 10.04.2005, fiind depășit termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din decret 167/58, în cauză nefiind probate situații care să ducă la întreruperea sau suspendarea cursului prescripției.
Pentru perioada sus menționată acțiunea reclamanților a fost tardiv formulată, urmând a fi respinse pe excepția prescripției capetele de cerere promovate în contradictoriu cu pârâtul
Pe fond, pentru perioada 10.04.2005 - 31.03.2006 în ce privește primul capăt de cerere instanța constată că acesta este neîntemeiat și va fi respins.
Astfel, potrivit relațiilor înaintate de pârâtul I (fila 57 dosar) numitul, autorul reclamantelor, a făcut parte din poliția judiciară, iar pretențiile formulate în cauză se întemeiază pe pretinsa existență a unei discriminări între acesta și ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA care conform art. 28 din OG43/2002 au beneficiat de un spor de 30 % salariul de bază lunar până la 30.03.2006.
Salarizarea autorului reclamantelor s-a făcut însă în baza OG38/2003 și nu în baza OG43/2002, sporul sus menționat nefiind prevăzut în favoarea sa.
Este evident că există o diferențiere de tratament în ce privește salarizarea comparativ cu cei ce formează poliția judiciară a Departamentului Național Anticorupție pentru perioada 10.04.2005 - 31.03.2006, însă acest aspect nu poate fi asimilat unei situații discriminatorii între cele două categorii de polițiști.
După cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din CEDO interzice tratamentul în mod diferit, fără justificare obiectivă și rezonabilă a persoanelor aflate în situații comparabile (cauza Hoffman contra Austriei par. 31).
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fiind sesizat cu chestiunea discriminării legale pe criteriul apartenenței la o anumită structură profesională, prin hotărârile aflate la filele 106-116 s-a pronunțat în sensul că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 din OG137/2000 între ofițerii de poliție mutați în cadrul DNA ceilalți polițiști.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că greșit s-a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a și MIRA avându-se în vedere dispozițiile Legii 218/2002 și Legii 360/2002.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, precizează recurenții că într-adevăr termenul de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul 167/1958 republicat și ale art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 este prescris, dar că acțiunea vizează principiul nediscriminării conform nr.OG 137/2000.
Precizează recurenții că și în prezent sunt polițiști care beneficiază de toate aceste sporuri și de norma de hrană 12B și că toți sunt funcționari publici cu același statut special, executând același gen de activități și având aceeași pregătire, astfel că este de neînțeles de ce există astfel de decalaje în sistem.
Prin întâmpinarea formulată pârâții -intimași consideră că nici unul din motivele de recurs nu este întemeiat motivat de faptul că instanța de fond a analizat în mod legal fiecare capăt de cerere prin prisma legislației în vigoare și a deciziei nr. 821 din 3.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, precum și de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cauză nu s-au solicitat noi probe.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond constată următoarele:
Prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat a fi obligați pârâții să le plătească sporul de 30% din salariul de bază lunar al autorului acestora pentru perioada 1.09.2002 -31.03.2006 actualizat la indicele de inflație precum și plata sumelor cuvenite reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12B calculate la data de 5.05.2003 și până la decesul autorului lor 28 oct. 2007 sume de asemeni reactualizate.
Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Potrivit art. 47 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, "drepturile neachitate polițiștilor și nereclamate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite se prescriu".
În mod greșit recurentele susțin că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate aferente intervalului septembrie 2002 -martie 2005 nu poate fi primită, motivând în acest sens că situația discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, dată de la care se calculează termenul de prescripție.
Această hotărâre nu era definitivă, ea a fost atacată de MIRA și a format obiectul dosarului - al Curții de Apel București, care la data de 01.10.2008, a anulat Hotărârea CNCD nr. 219/01.08.2007.
Astfel, calculul termenului de prescripție nu se poate face începând cu data pronunțării Hotărârii CNCD nr. 219/2007, ci de la data la care drepturile respective erau datorate, conform art. 166 alin. 1 din Legea nr.53/2003, Codul muncii.
Corect s-a reținut că MIRA și IGPR nu au calitate procesuală pasivă, astfel se va observa că autorul recurentelor a fost angajat al Inspectoratului de Poliție al Județului I și nu al Inspectoratului General al Poliției Române.
Excepția invocată se întemeiază pe prevederile art. 12 alin.(2) din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române care stipulează că Inspectoratele de Poliție județene au posibilitate juridică distinctă, iar conducătorul acestora (inspectoratul -șef) este ordonator terțiar de credite.
De asemenea, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea 500/2002, privind Finanțele Publice, "ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale", iar la alin.(4) se prevede că ordonatorii principali de credite vor repartiza, creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral. Astfel, plata sporului de 30% solicitat de recurente, sau a normei de hrană 12B cade în sarcina Serviciului Financiar al Inspectoratului județean, care întocmește ștatele de plată ale angajaților.
Referitor la acordarea normei de hrană 12B corect a reținut instanța de fond că acest drept este prescris pentru perioada anterioară datei de 10.04.2005 iar pentru perioada 10.04.2005 - 28 oct.2007 nu pot fi acordate, avându-se în vedere dispozițiile HG65/2003.
Conform acestor dispoziții personalul din structurile MIRA cărora li se aplică statutul de polițist, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică ce constituie norme de hrană.
Anexa 1 HG65/2003 enumără expres și limitativ categoriile de polițiști beneficiari ai normei de hrană 12B ca supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale, categorii în care nu sunt menționați polițiștii din cadrul inspectoratelor de poliție județene, unități care nu fac parte din structura potrivit art. 11 din Legea 218/2002, ci din subordinea
Față de atribuțiile specifice ce revin personalului indicat în anexa 1 HG65/2003, condițiile specifice de desfășurare a activității, văzând și categoria din care a făcut parte autorul reclamantelor, s-a constatat că nu există discriminare nici sub aspectul acordării normei de hrană 12 B, nefiind vorba de două categorii de personal aflate în situații comparabile.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de, --, și împotriva sentinței nr. 793/CA/11.09.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PRTEȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.02.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Dan
