Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.18/CA/2010-
Ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal declarate de intervenientul, din O,-, -,. 9, jud.B, reclamanții,din O,-, Județ B,,din O, str.-, nr. 14, -. 7, Județ B, din O,-,. 3, Județ B, din O, str.-.-, nr. 97, -. 15, Județ B, din O,-, -. 15, Județ B,,din O, str.-, nr. 3. -. 8, Județ B, -, din M,-, Județ B, din O,-, -. 7, Județ B,,din O,-,. 1, Județ B, din O,-, -. 6, Județ B, din O,-, -. 32, Județ B, din S, nr. 68, Județ G, din O, str.-, nr. 32, -. 7, Județ B, din O,-, -. 1, Județ B, din O, nr. 31, -. 17, Județ B, din S,-, Județ B, din O,-, Județ B, din O,-, -. 5, Județ B, din O, str.-.-, nr. 16, -. 7, Județ B, din lui -,-, Județ B, din lui -,-, Județ B, din O, BD.-, nr. 34,. 55,. 2, Județ B, din O,-, -. 3, Județ B, din O, str.-, nr. 75, - Județ B, din O, str.-, nr. 77, -. 71, Județ B, din lui -,-, Județ B, din O,-, -B,. 13, Județ B, din O,-, -. 1, Județ B, din O,-, -. 2, Județ B, din O,-, -. 100, Județ B, din O, str.-, nr. 24, Județ B, din O,-, Județ B, din O,-, -. A,. 7, Județ B,,din O,-, -. 2, Județ B, din O,-, -. 21, Județ B, din O, str.-, nr. 31, -. 34, Județ B,G, din O, str.-, nr. 8, -. 13, Județ B, din O,-, -/4,. 10, Județ B, din O,-,. 1, Județ B, din O, str.-, nr. 19, -. 20, Județ B, din O,-, Județ B, din O,-, -. 7, Județ B, din O,-, -. 7, Județ B,,din O, Bd.- cel M, nr. 124, -. 20, Județ B, din O, STR.-, nr. 2A,. 86, Județ B, din O, STR.-, nr. 4. Județ B, din O, STR.-, nr. 76,. 7B,. 19, Județ B,G,din O, BD.-, nr. 30, -. 21, Județ B și de cătreDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O,-/B, jud.B - în reprezentarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 5,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA, cu sediul în B, sector 6,--4,INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLITIEI DE FRONTIERA, cu sediul în O, Calea, nr. 2-4 șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII AUTORITATEA DE STAT AUTONOMĂ, cu sediul în B, nr. 1-9,. 2 împotriva sentinței nr.277/CA din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul intervenient - lipsă și recurenții reclamanți, -, G, G, A, G - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 8 octombrie 2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual și pentru intimatul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B - consilier juridic în baza delegației nr.- din 19 octombrie 2009, lipsă fiind recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII AUTORITATEA DE STAT AUTONOMĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că ambele recursuri sunt scutite de plata taxei de timbru, că intimatul pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Bad epus la dosar întâmpinare, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Instanța comunică reprezentantului recurentului intervenient și recurenților reclamanți un exemplar din întâmpinarea depusă de
Reprezentantul recurentului intervenient și al recurenților reclamanți depune la dosar decizia CEDO cauza Sârb contra României în care s-au recunoscut drepturi bănești similare, susține recursul astfel cum a fost formulat, solicitând admiterea lui și a se dispune respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 10.01.2003 - 17.10.2004, admiterea în întregime a acțiunii și obligarea pârâților în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant ofițer poliție de frontieră a diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30% din solda lunară având în vedere Hotărârea nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, act de o deosebită importanță, întrucât polițiștii de frontieră sunt discriminați față de funcționarii publici, alții primind aceste drepturi iar recurenții nu, instanțele de judecată sub presiunea demnitarilor de a nu mai acorda aceste sporuri la unii le acordă iar altora nu, cu cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Arată că, susținerile din întâmpinare sunt nereale, întrucât la condiții de muncă egale se impun drepturi salariale și sporuri egale, pentru o anumită categorie socială făcându-se discriminare. Ca și concluzie învederează sporul de incoruptibilitate acordat magistraților și procurorilor, polițiștilor DNA, DIICOT cărora sporul în litigiu li se acordă precum și celorlalte cadre, însă reclamanților, polițiști cu aceeași pregătire, aceleași atribuții nu, în condițiile în care tuturor acestor categorii de personal trebuie să li se asigure incoruptibilitatea. În ce privește recursul declarat de DGFP B, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Reprezentantul intimatului pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră solicită respingerea recursului declarat de reclamanți și intervenient și a fi menținută sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de recurenta DGFP B, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DEAPEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.277/CA din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului FRONTIERĂ.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
S -a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 17.10.2004.
S -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, G, G, A și G și cererea intervenientului în interes propriu, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA, INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLITIEI DE FRONTIERA B, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII AUTORITATEA DE STAT AUTONOMĂ pentru perioada 18.10.2004 - 01.04.2006 și pentru perioada ulterioară pronunțării prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Frontieră, instanța urmează să constate că raportat la obiectul dedus judecății respectiv plata unor drepturi salariale pârâtul Frontieră în calitate de ordonator principal de credite are calitate procesual pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor instanța urmează să constate că acest minister are competența de a elabora proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor pe baza politicilor și strategiilor sectoriale respectiv propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite așa cum rezultă din dispozițiile art.28 din Legea nr.500/2002. Prin urmare Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză având competența legală de a elabora un proiect de rectificare bugetară în cazul admiterii acțiunii reclamanților.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, instanța urmează să constate că în cauză nu s-a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor această parte având calitate de pârât. Prin urmare excepția de inadmisibilitate invocată urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune,instanța urmează să constate că în conformitate cu art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform art.3 din același act normativ, termenul general de prescripție este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune. Față de aceste dispoziții legale raportat la data introducerii acțiunii în instanță, respectiv 17.10.2004, instanța urmează să constate că pentru perioada 01.01.20043 - 17.10.2004 dreptul la acțiune a reclamanților în sens material este prescris. De asemenea, solicitarea reclamanților de a se acorda drepturile solicitate și pentru perioada ulterioară pronunțării prezentei hotărâri, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată ținând cont de faptul că pentru această perioadă dreptul la acțiune a reclamanților nu este născut întrucât dreptul la acțiune se naște în momentul în care se încalcă un drept subiectiv civil. Deoarece, nu se poate prevedea că în viitor se va încălca acest drept subiectiv civil, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea pentru această perioadă ca urmare a neîndeplinirii uneia dintre condițiile de exercitare a dreptului la acțiune.
Reclamanții și intervenientul în interes propriu îndeplinesc funcția de ofițer în cadrul Inspectoratului a Poliției de Frontieră a Județului
Prin acțiunea formulată reclamanții solicită obligarea pârâților la acordarea sporului de 30% pentru activitatea de prevenire și combatere a faptelor de corupție invocând dispozițiile OUG nr.177/06.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.347/2003, dispozițiile OUG nr. 43/2003 și OUG nr.24/2004.
În considerentele acțiunii formulate, reclamanții deși recunosc că textele de lege de care se prevalează în admiterea acțiunii se aplică altor categorii de personal și funcționari publici, solicită prin constatarea discriminării față de aceste categorii de persoane să fie obligați pârâții să le calculeze și să le plătească acest spor.
Examinând cererea reclamanților prin prisma actelor normative invocate, instanța urmează să constate că aceștia raportat la calitatea de ofițeri de poliție de frontieră sunt salarizați în conformitate cu dispozițiile OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Dispozițiile OUG 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției precum și Dispozițiile OUG 120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din Cadrul Ministerului Administrației și Internelor și OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, nu li se aplică reclamanților și intervenientului în interes propriu, întrucât, aceștia nu desfășoară activități în cadrul departamentelor și compartimentelor cărora le sunt incidente aceste dispoziții legale și nici nu desfășoară în concret activități pentru care legiuitorul a prevăzut în mod expres acordarea sporului de 30% solicitat prin acțiune.
În ceea ce privește, discriminarea invocată de către reclamanți, instanța urmează să constate că în conformitate cu art.27 alin.4 din OG 137/2000 persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte. Ori, reclamanții invocă faptul că anumite prevederi legale creează o stare de discriminare ceea ce nu poate fi reținut ca fiind temeinic și legal întrucât legiuitorul este singura autoritate abilitată să stabilească prin acte normative drepturile salariale și totodată categoriile de persoane cărora li se acordă anumite sporuri și drepturi salariale.
Prin urmare, nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege. Diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită și cu specificul activităților pe care polițiștii le desfășoară în cadrul raportului de serviciu. Mai mult, Curtea Constituțională prin decizia nr.697 /20.12.2005 a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Față de aceste considerente, instanța urmează să constate că solicitarea reclamanților și a intervenientului în interes propriu de a se acorda sporul de 30% din indemnizația lunară nu are temei de drept și prin urmare urmează să se dispună respingerea ca nefondată a acțiunii.
Împotriva acestei sentințe, în termen, scutit de plata taxelor judiciare de timbru au declarat recurs intervenientul și reclamanții, -, G, G, A, G, solicitând admiterea recursului, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 10.01.2003 - 17.10.2004, admiterea în întregime a acțiunii și obligarea pârâților în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant ofițer de poliție judiciară a diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30% din solda lunară, începând cu data de 1.02.2003, data intrării în vigoare a prevederilor art. 11 din OUG 177/2002 și până la 26.04.2004, pentru perioada 27.04.2004 - 01.04.2006 conform prev.art. 28 alin. Din OUG 24/2004 și art.3 din OUG 120/1.09.2005 cu referire la art.21 alin.1/1 din OUG 38/2003 aprobată prin Legea 353/2003 cu modificările și completările ulterioare, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății, pentru perioada următoare rămânerii definitive a sentinței, pe perioada existenței raportului de muncă și de serviciu și până la încetarea discriminării precum și obligarea pârâților să constituie în buget plata în continuare a sporului de 30 % conform prevederilor legale în vigoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenții arată referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune că acțiunea lor nu este prescrisă deoarece dreptul la acțiune se naște de la data constatării discriminării, discriminare ce a fost recunoscută prin Hotărârea nr.185/2005 al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca atare dreptul de a solicita plata drepturilor salariale este prevăzut pentru un termen anterior de 3 ani de la data acestei decizii dar are efecte și ulterioare.
Referitor la fondul cauzei, recurenții susțin prin recursul declarat că, motivarea instanței de fond este greșită, înafara cadrului procesual prin care au solicitat constatarea discriminării ca și efect juridic de nerecunoaștere a unui drept salarial, care însă a fost recunoscut prin efectul aceleași discriminări altor categorii sociale, prin efectul prev. art.5 din codul muncii.
Reclamanții sunt ofițeri de poliție judiciară, funcționând în cadrul al județului B, iar pârâții în calitate de angajatori și ordonatori de credite, au obligația legală de a aloca fonduri bănești necesare plății drepturilor salariale.
Recurenții mai susțin că, judecătorii care compun complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție potrivit art.29 alon.1 din Legea 78/2000 beneficiază de un spor de 30% din îndemnizația de încadrare lunară, ce se acordă și altor categorii de personal, respectiv solda lunară în cazul ofițerilor de poliție judiciară care beneficiază și de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea nr.138/1999.
Acordarea acestui spor a fost motivată prin necesitatea de a asigura incoruptibilitatea beneficiarilor, ori aceasta trebuie asigurată pentru toți magistrații și ofițerii de poliție judiciară. Prin neacordarea acestor sporuri tuturor magistraților și ofițerilor de poliție judiciară s-a creat o discriminare directă care, în cazul magistraților a fost recunoscută prin Hotărârea nr.185/2005 a
În drept au invocat prevederile art.304 pct.9 și 312 cod procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, a declarat recurs și DGFP B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
În motivarea recursului se arată că, potrivit prev. art.28 lit.d și e din Legea nr.500/2002 "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice,pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerile de cheltuieli detailate ale ordonatorilor principali de credite".
Având în vedere că în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și A care are atribuții privind angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții și nici într-un caz nu poate avea calitate de pârât în cauză.
Mai mult atât Ministerul Finanțelor Publice cât și sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale, "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite,"rezultând astfel că nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i A cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Ministerul Administrației și Internelor B, a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți și intervenient ca nefondat și a se constata că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bas olicitat respingerea recursului formulat de recurenții reclamanți ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev. art.304/1 cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenții reclamanți și alții și intervenientul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între 01.01.2003- 17.10.2004, se reține că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, conform dispozițiilor art.166 alin.1 din Legea 53/2003 dispoziții care completează dispozițiile speciale cuprinse în actele normative ce reglementează statutul polițiștilor.
De asemenea, aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile generale cuprinse în Decretul nr.167/1958 privitoare la termenul de prescripție și momentul de la care curge acest termen, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art.21 alin.2 din OUG nr.137/2000, invocate de recurenți, constatarea de către Consiliul Național de Combatere a Discriminării a unei situații discriminatorii, neconstituind o cauză de întrerupere ori suspendare a termenului de prescripție extinctiv.
Cu privire la fondul cauzei deduse judecății, instanța constată că potrivit prevederilor art.28 alin.5 din OUG nr.43/2002 în vigoare până la data de 29.93.2006, când a fost abrogată expres prin OUG nr.27/2006, ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiază de un spor de 30% din salariul de bază lunar "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție" spor menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.A și ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr.24/2004.
Atât OUG 43/2002 cât și alte acte normative similare cum ar fi Legea 47/2000 pentru prevenirea, combaterea și sancționarea faptelor de corupție sau OUG nr.24/2004, au fost adoptate pentru armonizarea legislației interne cu normele comunitare similare în domeniul prevenirii și combaterii corupției, acte ce cuprind și norme privitoare la sistemul de salarizare al polițiștilor și specialiștilor detașați în cadrul
La acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar, legiuitorul a avut în vedere natura activității prestate de polițiști, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție ce trebuie respectată fiind aceea ca de sporul respectiv să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
Criteriul de discriminare invocat de reclamanții recurenți, întemeiat pe prevederile art.1 alin.2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu este relevant în cauză, deoarece activitățile desfășurate de polițiștii detașați la.A. și ceilalți polițiști sunt diferite, raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale, în care întocmesc acte de procedură.
De asemenea, legiuitorul, în definirea noțiunii de discriminare, la art. 2 alin.2 din OG 137/2000 a prevăzut că nu este discriminare deosebirea, includerea, restricția sau preferința, atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Referitor la invocarea Hotărârii nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, se reține că în spețe similare, mai recente decât cea invocată de recurenți (hotărârea nr.271/05.09.2007) aceeași autoritate a apreciat că nu există tratament diferențiat și discriminatoriu între polițiștii din cadrul A și cei din cadrul poliției judiciare, diferențierea de salarizare nefiind arbitrară, ci determinată în baza unor criterii obiective ce nu au caracter discriminatoriu, existența discriminării fiind expresia necesității metodelor de atingere a scopului legitim al
În privința prevederilor art.1, 2 alin.3 și art.27 alin.1 din OUG 137/2000, Curtea Constituțională prin decizia nr.819/03.07.2008 a statuat că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Reclamanții recurenți, ofițeri de poliție judiciară, funcționând în cadrul Inspectoratului Poliției de Frontieră al Județului B, sunt salariați în baza OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ ce nu prevede acordarea sporului de 30% solicitat, el fiind cuprins în OUG nr.43/2002. Nu poate fi astfel acceptată solicitarea reclamanților recurenți de acordare a sporului prevăzut de OUG 43/2002 pe baza discriminării intre diferite categorii de polițiști.
În consecință, în temeiul prevederilor art.312 cod procedură civilă raportat la textele de lege menționate mai sus, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți și de intervenient.
Referitor la recursul declarat de recurenta DGFP B, instanța apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.28 lit.d și e din Legea 500/2002 privind finanțele publice: "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice,pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerile de cheltuieli detailate ale ordonatorilor principali de credite".
Cum în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și A care are atribuții privind angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții și nici într-un caz nu poate avea calitate de pârât în cauză.
Mai mult atât Ministerul Finanțelor Publice cât și sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale, "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite."
Prin urmare, rezultă astfel că Ministerul Finanțelor Publice nu este parte în raportul de drept material dedus judecății, astfel că instanța în temeiul prevederilor art.312 rap.la prev.art. 304 pct.9 cod procedură civilă va admite excepția lipsei procesuale pasive a și ca fi menținută în parte sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților și intervenientului față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.277/CA din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, G, G, A, G și intervenientul față de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți și alții și de intervenientul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.dec.
În concept 22.01.2010.
Sent.fond.
Tehnored. 56 ex.
În 23.01.2010.
54 com.
recurentul intervenient -
recurenții reclamanți -, -, G, G, A, G
- intimatul pârât -INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE
FRONTIERĂ
recurenta -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
B,O,-/B,
-în reprezentarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,
- recurentul pârât -MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,
B, sector 5,-,
- intimații pârâți -MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI
ADMINISTRATIVE,B,sector5, -,
- "" -INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE
FRONTIERA, cu sediul în B, sector 6,
--4,
- "" - CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA
DISCRIMINĂRII AUTORITATEA DE STAT
AUTONOMĂ, cu sediul în B,
, nr. 1-9,. 2
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
