Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1816/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - litigiu funcționari publici -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1816

Ședința publică din 29 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Nechifor Veta

JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria

JUDECĂTOR 3: Sas

Grefier

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului, cu sediul în municipiul C, str. -. - nr.7, județul D, împotriva sentinței nr. 565 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit recurenții și reclamanta intimată --.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că din partea recurenților a fost depusă cerere de renunțare la judecarea recursului.

Instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 18.06.2008 cu nr. de dosar -, reclamanta -- în contradictoriu cu Municipiul C prin primar, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actului administrativ intitulat "Raport de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici" cu privire la activitatea acesteia în perioada 1 decembrie 2006 - 1 decembrie 2007, act administrativ prin care i s-a acordat calificativul "nesatisfăcător".

În motivarea acțiunii s-a arătat că actul administrativ atacat este nelegal și că împotriva acestuia a formulat contestație, înregistrată la Primăria mun. C sub nr. 36407 din 6 martie 2008, contestație care i-a fost respinsă conform adresei nr. 36407 din 18 martie 2008 emisă de către Primăria mun. C - Serviciul de resurse umane.

Actul administrativ atacat a fost întocmit de către un funcționar necompetent din punct de vedere material. Conform organigramei instituției și dispozițiilor art. 4 din Anexa nr. 3 la HG nr. 1209/2003, anexă care stabilește metodologia de evaluare a performanțelor individuale ale funcționarilor publici, are calitatea de evaluator a activității reclamantei numai primarul municipiul Or, în speță, evaluarea a fost făcută de către secretarul Primăriei mun. În aceste condiții, actul administrativ atacat este lovit de nulitate.

În plus, persoana care a îndeplinit de facto funcția de evaluator nu este specialist în domeniul de activitate al reclamantei, astfel încât nu se poate afirma că evaluarea a fost făcută în condiții de obiectivitate, din această perspectivă considerând reclamanta că nu pot fi relevante concluziile la care aceasta a ajuns.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În dovedire au fost anexate, în copie, înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii în anulare raportat la dispozițiile art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2009 arătând că reclamanta a introdus acțiunea în anularea actului ce formează obiectul prezentului dosar după expirarea termenului de 60 de zile de la introducerea acțiunii în suspendare.

În al doilea rând, a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, motivat de faptul că în prezent reclamanta nu mai are calitatea de funcționar public, întrucât prin dispoziția nr. 1935/13.08.2008 emisă de Primarul mun. C s-a dispus destituirea din funcția publică a reclamantei.

Pe fondul cauzei a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, în ceea ce privește motivarea reclamantei conform căreia raportul de evaluare este nelegal, deoarece este întocmit de secretar și nu de către primar, consideră că este neîntemeiată, având în vedere că acest act este contrasemnat de către primarul municipiului, care și-a însușit punctajul acordat în urma evaluării.

Mai mult decât atât, în dovedirea faptului că evaluarea a fost în mod legal întocmită și semnată de către secretarul municipiului, pârâtul a menționat că, potrivit art. 4 pct. 2 lit. b din anexa nr. 3 din HG nr. 1209/2003, are calitatea de evaluator funcționarul publici de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției publice, pentru funcționarul public de conducere.

De asemenea, nu lipsite de relevanță în soluționarea fondului litigiului sunt prevederile art. 116, 117 coroborate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, coroborate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. Așadar, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, secretarul municipiului asigură legalitatea actelor administrative emise de primar, în calitate de autoritate executivă și de către consiliul local, în calitate de autoritate deliberativă.

Din cele menționate mai sus reiese fără putință de tăgadă că singura persoană îndrituită a verifica activitatea directorilor din aparatul de specialitate al primarului, atât sub aspectul legalității actelor întocmite de către aceștia cât și sub aspectul respectării îndatoririlor de serviciu stabilite prin fișa postului, este secretarul municipiului.

În ceea ce privește susținerea reclamantei că persoana care a îndeplinit funcția de evaluator nu este specialist în domeniu și că evaluarea nu este obiectivă, pârâta consideră că nu este întemeiată întrucât legiuitorul în art. 4 din anexa 3 HG nr. 1209/2003 nu a limitat în mod expres calitatea de evaluator la condiția de specialist în domeniul de activitate al celui evaluat, cu atât mai mult cu cât, prin calitatea sa, secretarul municipiului contrasemnează actele administrative eliberate în domeniul urbanistic conform prevederilor art. 32 și art. 47 din Ordinul nr. 1430/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții.

Referitor la criteriile de performanță pe baza cărora se face evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, pârâta a menționat că acestea sunt cele prevăzute prin Ordinul nr. 13012/13.11.2007 al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici privind stabilirea modalității de acordare a calificativelor și aprobarea criteriilor de performanță pe baza cărora se face evaluarea performanțelor individuale ale funcționarilor publici pentru anul 2007.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 și 7 din HG nr. 1209/2003 privind metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici coroborate cu prevederile Ordinului nr. 13012/2007, evaluatorul analizează îndeplinirea obiectivelor individuale fixate, apreciind cu note de 1 la 5 gradul de îndeplinire a obiectivului respectiv, din punct de vedere cantitativ, calitativ și al termenului în care a fost realizat, stabilind calificativul final de evaluare.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că în conformitate cu legislația în vigoare competența exclusivă în stabilirea criteriilor de evaluare cât și a calificativelor revine conducătorului autorității publice.

Cu privire la susținerile reclamantei potrivit cărora nivelul calitativ al documentelor emise de Direcția urbanism este foarte bun și faptul că nici unul dintre aceste acte nu a fost contestat în instanță în instanță în perioada 2006 - 2007, vă învederăm că sunt nefondate întrucât din raportul de audiențe întocmit de către Direcția Relații Publice, reiese faptul că Direcția Urbanism a înregistrat restanțe în ceea ce privește emiterea și comunicarea răspunsurilor formulate la audiențele cu publicul, precum și faptul că, pe rolul instanțelor judecătorești se află mai multe dosare ce vizează acte emise de către această direcție, respectiv dosarele nr-, -, -, -.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 - 118 Cod procedură civilă.

Prin încheierea nr. 4276/21.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de strămutare formulată de reclamantă, cauza fiind strămutată la Tribunalul Suceava - secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2008.

Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, acestea fiind atașate la dosarul cauzei.

Prin sentința nr.565 din 26 martie 2009 Tribunalul Suceavaa respins excepția inadmisibilității ca nefondată, a respins excepția tardivității ca nefondată și a respins excepția lipsei de interes ca nefondată.

Totodată a admis acțiunea având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici" formulată de reclamanta --, în contradictoriu cu pârâții Primarul mun.C și Primăria mun.C și a anulat "Raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici" cu privire la activitatea reclamantei în perioada 1 decembrie 2006 - 1 decembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici (f 7 dosar), reclamantei, care deținea funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei mun. C, i s-a acordat calificativul "nesatisfăcător", perioada evaluată fiind de la 01.12.2006 - 01.12.2007, nota finală a evaluării fiind 1,30.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale având în vedere următoarele considerente:

Funcția deținută de reclamantă în cadrul Primăriei mun. C este o funcție publică de conducere, astfel cum rezultă din Anexa Ia L egii 188/1999 în care este prezumată lista cuprinzând funcțiile publice; de la pct. II lit. A din actul normativ mai sus-menționat se prevede că funcția de arhitect șef reprezintă o funcție publică de conducere.

La data evaluării actul normativ care era în vigoare și în baza căruia s-a efectuat evaluarea era nr.HG 1209/14.10.2003 (abrogată prin nr.HG 611 din 04.06.2008).

Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici este descrisă în anexa 3 din Hotărârea de Guvern mai sus menționată. Art. 4 al. 2 lit. b din HG nr. 1209/14.10.2003 prevede că, pentru funcționarul public cu funcție de conducere, calitatea de evaluator o are "funcționarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției publice".

Potrivit organigramei Primăriei mun. C (f 8 dosar), arhitectul șef nu se află în subordinea secretarului primăriei, funcționarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a Primăriei mun. C fiind Primarul (f 7,8).

Raportul de evaluare contestat a fost întocmit de secretarul Primăriei mun. C care, în cauza dedusă judecății, nu putea avea calitatea de evaluator.

Apărările pârâtei referitoare la faptul că raportul de evaluare este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât a fost contrasemnat de primar, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art. 10 al. 2 lit. b anexa nr. 3 din HG nr. 1209/2003, are calitatea de contrasemnatar prefectul pentru secretarul - subdiviziunii administrativ teritoriale a municipiilor.

Calitatea de evaluator nu face parte din atribuțiile secretarului primăriei, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 117 din Legea nr. 215/2001, hotărârea nr. 1209/2003 fiind un act normativ special raportat la Legea nr. 215/2001, or, potrivit regulii de interpretare logică, "specialia generalibus derogant".

De asemenea, instanța constată că în fișa de evaluare nu se motivează în detaliu calificativul acordat în baza criteriilor de evaluare prevăzute în art. 6 anexa 3 din hotărârea nr. 1209/2003; astfel, motivările concrete privind evaluarea s-au formulat ulterior în fața instanței, dar inițial, la emiterea actului atacat nu s-a procedat la o descriere a constatărilor care au determinat calificativele pentru criteriile din fișă.

Aceasta, în condițiile în care este cunoscut că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi primită într-un stat de drept ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de constituție sau de lege, constituie exces de putere, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004.

Constituția României prevede, în art. 31 alin. 2, obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, aceasta cu atât mai mult cu cât în speță, efectele actului administrativ privesc dreptul la muncă.

De astfel, și în jurisprudența comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, că permită curților comunitare motivarea actelor (cauza C 367/1995).

Astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor.

Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C - 41/1969).

O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către curte a controlului jurisdicțional (cauza C - 509/1993).

În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, motivat de faptul că reclamanta nu s-a parcurs procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins-o ca nefondată pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 106 al. 1 din Legea nr. 188/1999 "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pentru care funcționarii publici le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu în condițiile și termenele prev. de art. 554/2004.

a contrario, în celelalte litigii care-i privesc pe funcționarii publici, cu excepția celor care au ca obiect încetarea raportului de serviciu, nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile, aceasta și în condițiile în care art. 76 din Legea nr. 188/1999 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004.

În cauză nu este dată nici excepția tardivității. Astfel, deși nu era obligatorie procedura prealabilă, reclamanta a solicitat autorității emitente revocarea actului.

Potrivit disp. art. 11 al. 1 din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Răspunsul a fost comunicat acesteia la data de 18.03.2008 (f 6), raportul de evaluare fiind întocmit la 04.03.2008, astfel încât raportată la momentul introducerii acțiunii, 18.06.2008, excepția tardivității nu este dată în cauză.

În al treilea rând, nici excepția lipsei de interes invocată de pârâtă nu este justificată.

Interesul "reprezintă" una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile alături de afirmarea unui drept subiectiv, calitatea și capacitatea procesuală.

Susținerile pârâtei că interesul reclamantei în promovarea acțiunii nu se justifică din moment ce aceasta a fost destituită din funcția publică de conducere sunt neîntemeiate.

Actul administrativ contestat de reclamantă întrunește condițiile prevăzute de art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, interesul acesteia constând în faptul că urmărește încetarea efectelor unui act administrativ emis în exces de putere.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în temeiul art. 3042)pct.8 și 9 raportat la art. 3124)Cod procedură civilă, în sensul respingerii în fond a acțiunii reclamantei.

Pentru termenul de judecată de astăzi 29 octombrie 2009, recurenții au depus la dosarul cauzei o cerere prin care arată că renunță la judecarea recursului nr.-/25.09.2009 (fila 21 dosar).

Așa fiind, Curtea urmează ca, în temeiul art. 316, coroborat cu art. 298 raportat șa art. 246 Cod procedură civilă, să ia act că recurenții au renunțat la judecarea recursului.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Ia act că pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului, cu sediul în municipiul C, str. -. - nr.7, județul D au renunțat la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 565 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 29 octombrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

2ex/17.11.2009

jud. fond.

Președinte:Nechifor Veta
Judecători:Nechifor Veta, Turculeț Ana Maria, Sas

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1816/2009. Curtea de Apel Suceava