Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 182/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI
DECIZIA NR. 182/CA/2008
Ședința publică din 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina
JUDECĂTOR 2: Toros Vig Anamaria
JUDECĂTOR 3: Boța
GREFIER:
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal formulată de recurentul pârâtMINISTERUL JUSTIȚIEIcu sediul în B,-, sector 5 în contradictoriu cu intimații reclamanți:,, toți cu domiciliul ales în S M, str., nr. 8. jud. S M, intimații pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, P-cul -, nr. 10, jud. B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, str. -, nr. 8,intimat CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B,--3, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), împotriva sentinței numărul 3/CA/09.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimații reclamanți au depus la dosar - concluzii scrise și practică juridică, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 3/CA/09.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE,
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B cu sediul în B,-- 3, respinge acțiunea reclamanților formulată împotriva acestuia.
A fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanții, și cu domiciliul ales în S M,- împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI Șl FINANȚELOR cu sediul în B-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, jud. B, TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B în sensul că,
S-a respins acțiunea reclamanților formulată împotriva pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Au fost obligați pârâții la calcularea și plata către reclamanți a despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul prevăzut de lege pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut de lege pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico -financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, actualizată cu indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective, calculată pe perioada: 14.11.2004 -09.01.2008 pentru reclamantele, și, 20.06.2005-09.01.2008 pentru reclamanta, 01.09.2005-09.01.2008 pentru reclamanta și 03.05.2007-09.01.2008 pentru reclamantul.
A obligat pârâții la plata către reclamanți a despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de mai sus și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem legislativ nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
Pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI Șl FINANȚELOR au fost obligați să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
Restul capetelor de cerere au fost respinse.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai Tribunalului Satu Mare în calitate de funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar.
Prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007 a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B s-a statuat existența unei discriminări directe și a unui tratament diferențiat potrivit OG nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești cu stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite pentru funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție față de funcționarii publici din cadrul tribunalelor și a curților de apel.
Având în vedere calitatea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B de instituție abilitată și investită prin lege de a aplica dispozițiile legislației în materie de discriminare pe teritoriul României, având printre altele și competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare, prin orice metodă și în orice domeniu de activitate, și prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000, instanța a apreciat că acest Consiliu Național nu poate avea calitate de parte, de pârât în acțiunea de drept comun având ca obiect despăgubiri pentru discriminările constatate de către acesta, întrucât acesta nu poate fi obligat "a face ceva" în favoarea reclamanților.
Reținând că, în cadrul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile OG 137/2000, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII se citează doar pentru luarea la cunoștință de existența litigiului, respectiv pentru a se solicita opinia motivată a acestuia, instanța a apreciat că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 137 proc.civ. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia invocată din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, salarizarea funcționarilor publici din departamentele economico-financiare se face conform dispozițiilor OUG nr. 82/2004.
Deși potrivit dispozițiilor art. 125-128 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești este similară pentru instanțele judecătorești indiferent de gradul acestora, după cum și atribuțiile funcționarilor publici încadrați pe posturi de același tip sunt identice, se constată că, funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar al Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt salarizați conform Anexei nr. 1 a OUG nr. 84/ 2004, în timp ce funcționarii publici încadrați la tribunale și curți de apel sunt salarizați la un nivel inferior, potrivit Anexei nr. 3 din același act normativ.
Acest mod de salarizare diferențiat s-a menținut și prin actele normative ulterioare, respectiv prin OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007.
În acord cu Hotărârea nr. 262/21.06.2007 a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, reținând dispozițiile art. 1 și art. 2 din OG nr. 137/ 2000, cele ale Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, art. 20 din Constituția României, ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, instanța constată că tratamentul de salarizare diferențiat aplicat funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare ale instanțelor judecătorești este nejustificat de împrejurări obiective și, prin urmare este inechitabil și discriminatoriu în sensul actelor normative interne și internaționale anterior citate.
Prin urmare, persoanele care se consideră discriminate au dreptul să solicite despăgubiri potrivit dreptului comun pentru prejudiciul ce le-a fost cauzat, temeiul de drept al unei astfel de cereri fiind expres prevăzut de art. 2 alin. 11 și de art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, potrivit cărora: " comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1)-(7) atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, în condițiile legii"; "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
În ce privește prejudiciul material cauzat reclamanților, instanța constată că acesta este cert, putând fi determinat ca diferență între salariul stabilit de lege în favoarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariul stabilit de lege în favoarea funcționarilor publici încadrați la tribunale și curți de apel, calculată la valoarea actualizată cu indicii de inflație din momentul nașterii discriminării și până la data plății efective.
De asemenea, se constată că prejudiciul suportat de către reclamanți este actual în privința discriminării suportate până în prezent și previzibil pentru discriminarea ce o vor suporta reclamanții pe viitor, în măsura în care salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești se va realiza în continuare diferențiat, în mod discriminatoriu.
Instanța a apreciat că acordarea pe viitor de despăgubiri este posibilă și justificată de caracterul cert și previzibil al prejudiciului pe care îl vor suporta reclamanții până la elaborarea unui sistem legislativ unitar, nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
Astfel, instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească pe viitor, cu titlu de despăgubiri o sumă de bani lunară, egală cu diferența dintre salariul stabilit în favoarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariul stabilit de lege in favoarea funcționarilor publici încadrați la tribunale și curți de apel până în momentul adoptării de către legiuitor a unor acte normative prin care, fie se stabilește un sistem unitar special de salarizare pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare din cadrul tuturor instanțelor judecătorești, fie se stabilește un sistem unitar de salarizare a tuturor categoriilor de funcționari publici din țară.
Având în vedere că, instituțiile publice chemate să acorde despăgubirile suportate de către reclamanți sunt instituții publice bugetare, obligate să respecte alocațiile bugetare, că discriminarea reclamanților este rezultatul unor dispoziții legale în vigoare și nu urmare a unei atitudini directe din partea instituțiilor publice care efectuează plata drepturilor salariale, s-a apreciat că cererea reclamanților formulată împotriva pârâților MINISTERULUI JUSTIȚIEI și MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în sensul de a fi obligați acești pârâți la includerea în bugetul de stat și la asigurarea fondurilor necesare plății despăgubirilor menționate este întemeiată, motiv pentru care urmează să fie admisă conform dispozitivului prezentei.
În ce privește solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei CURTEA DE APEL ORADEA să refacă deciziile de încadrare ale reclamanților și la operarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale acestora, instanța a apreciat că acestea sunt nefondate.
Prin constatarea, pe calea dreptului comun a temeiniciei acțiunii înaintată de către reclamanți în calitate de funcționari publici discriminați în drepturile salariale ce le-au fost și ce le sunt acordate, instanța de judecată acordă acestora despăgubiri civile cu acest titlu juridic și nu diferențe de drepturi salariale neîncasate. Întrucât în speță nu s-a pus și nu se pune în discuție legalitatea actelor administrative emise de instituțiile publice pârâte privind raporturile de serviciu ale reclamanților, în măsura în care prezenta devine irevocabilă plata pe viitor a despăgubirilor acordate se va face în baza hotărârii judecătorești și a actelor și operațiunilor administrative ce se vor emite în executarea acesteia, s-a apreciat că refacerea deciziilor de încadrare a reclamanților nu este justificată, după cum nu este justificată și nici legală solicitarea de a se efectua vreo mențiune în cărțile de muncă ale acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției criticând sentința sub aspectul dispozițiilor articolului 304 punct 9 și 4 cod procedură civilă.
În motivarea recursului arată că, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece competența instanței constă în a stabili o situație e fapt, de a aprecia și a aplica dispozițiile legale cazului concret și nu de a modifica actele normative și de a acorda drepturi despre care se recunoaște că nu sunt prevăzute de lege, o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Instanța nu găsește și nu justifică existența unui caz de discriminare în ceea ce privește aplicarea legii.
Hotărârea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate constitui temeiul juridic al sentinței criticate, deoarece potrivit OG 137/2000 sesizarea instanței nu este condiționată de desfășurarea unei hotărâri în fața Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, partea care se consideră discriminată putând sesiza direct instanța de judecată.
Atâta timp cât dispozițiile legale pe baza cărora se determină salarizarea funcționarilor publici, nu au fost declarate neconstituționale, nu și-au încetat aplicabilitatea și nu au fost modificate, instanța de judecată nu poate să le ignore.
Din interpretarea articolului 18 din OG 137/2000 rezultă că hotărârile emise de Colegiul director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sunt pronunțate doar în materia investigării faptelor și actelor de discriminare prin care încălcându-se norme ale dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii unei persoane.
Funcționarii publici din cadrul instanței supreme sunt salarizați conform Anexei 1 care se referă la aparatul Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Consiliul Legislativ, Consiliul Concurenței, Curții de Conturi, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității și Consiliul Național al Audiovizualului.
În mod greșit s-a reținut existența unei situații comparabile între categoriile de funcționari publici, deoarece aceasta trebuie analizată nu doar prin prisma calității de funcționar public, ci din punct de vedere al conținutului concert al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora și responsabilitățile funcției.
Spre deosebire de Președinții tribunalelor și ai Curților de Apel care au calitatea de ordonatori terțiari și secundari de credite, Președintele instanței supreme are calitatea de ordonator principal de credite, aceasta putând fi delegată managerului economic.
Potrivit articolului 4 din OG 6 /2007 salarizarea funcționarilor publici se face și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local.
Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principul egalității, ce nu înseamnă uniformitate.
Este criticabilă soluția instanței și prin acordarea drepturilor pentru viitor și depășește atribuțiile prin obligarea legiuitorului la adoptarea unei anumite soluții.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurentă se constată că recursul nu este fondat.
Instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a dispus modificarea actelor normative în domeniul salarizării, așa cum a accentuat în cuprinsul motivării, sumele s-au acordat cu titlu de despăgubiri și nu cu titlu de drepturi salariale.
Este un atribut al instanței de a acorda despăgubiri în cazul în care se constată o discriminare, drept prevăzut expres de dispozițiile articolului 21 din OG 137/2000.
Chiar dacă cel care se consideră discriminat nu este obligat să se adreseze Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ci poate să sesizeze direct instanța pentru plata despăgubirilor, acest drept este recunoscut însă fiecărei persoane care se consideră vătămată în dreptul lui și în mod incontestabil este un mijloc de probă pentru constatarea existenței discriminării așa cum corect a reținut instanța de fond.
Articolul 2 din OG 137/2000 definește discriminarea " ca fiind orice excludere, restricție sau preferință bazată orice criteriu și se prevede că dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare din temeiurile prevăzute, este considerată discriminare, că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în aliniatul 1, față de alte persoane.
Nu sunt considerate discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile justificate obiectiv de un scop legitim, dacă metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Așa cum corect a reținut instanța de fond și recunoaște și recurentul, atribuțiile de serviciu ale managerilor instanțelor sunt reglementate identic pentru toate instanțele judecătorești și situația acestora este comparabilă in punct de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora și responsabilitățile funcției.
Faptul că, Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal, iar Curțile de Apel și Tribunalele sunt ordonatori terțiari, respectiv secundari de credite, nu justifică o diferențiere de salarizare, atâta timp cât nu s-a invocat și nu s-a dovedit că ar avea mai multe atribuții și că munca ar fi mai complexă, iar responsabilitatea mai
Nici nivelul central sau local la care se prestează activitatea, nu poate fi reținut ca fiind un scop legitim care să justifice o discriminare între acești salariați, atâta timp cât nivelul la care se prestează munca nu duce la diferențierea atribuțiilor de serviciu a complexității muncii și a responsabilității funcției.
În mod corect instanța de fond a obligat la despăgubiri și pentru viitor, neexistând nici un impediment legal sub acest aspect.
Instanța de fond nu obligat legiuitorul să adopte o anumită soluție, decât a acorda despăgubiri până la elaborarea unui sistem legislativ nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici. Este termenul până la care s-au acordat despăgubirile în condițiile articolului 21 din OG 137/2000, fără ca să intervină în atribuțiile autorității legislative.
Nefiind nici un motiv care să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate, în baza articolului 312 punct 1 cod procedură civilă se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respingeca nefondat recursul declarat de recurentul pârâtMINISTERUL JUSTIȚIEIcu sediul în B,-, sector 5 în contradictoriu cu intimații reclamanți:,, toți cu domiciliul ales în S M, str., nr. 8. jud. S M, intimații pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, P-cul -, nr. 10, jud. B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, str. -, nr. 8, intimatCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B,--3 împotriva sentinței nr. 3/CA/09.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.TVA/27.05.2008
Dact.MG/27.05.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Toros Vig Anamaria, Boța
