Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1828/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -

R O ÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV

ȘI FISCAL

DECIZIA NR.1828

Ședința publică din 29 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Nechifor Veta

JUDECĂTOR 2: Sas Remus

JUDECĂTOR 3: Galan Marius

Grefier - -

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică S, cu sediul în municipiul S,- A, județul S împotriva sentinței nr. 1387 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, și Sindicatul Național al Funcționarilor Publici Din Cadrul A Județului S - prin reprezentant,

La apelul nominal a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul părții prezente.

Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr- din 20.05.2009, reclamanții, prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici din Cadrul a județului S, reprezentat prin dl. au chemat în judecată pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin.(1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate si plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu; suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază retroactiv, începând cu data 07.11.2008 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de până la data efectuării plății respective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate în raport cu perioada de timp lucrată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, pentru acordarea acestor drepturi s-au adresa cu cerere nr. 2932/24.04.2009 pârâtei conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, însă acesta nu a soluționat în mod favorabil cererea lor.

Suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a)salariul de baza;

b)sporul pentru vechime in munca;

c)suplimentul postului;

d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.

Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007.

Prin urmare, solicită a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamanți trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 Ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul refuză acordarea acestora lună de lună.

Prin Decizia nr. 63/22.01.2009 a Curții de APEL SUCEAVA, rămasă definitivă și irevocabilă, drepturile salariale solicitate au fost stabilite să fie achitate până la data de 06.11.2008, indexate cu rata inflației la data achitării.

Au mai arătat reclamanții că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituie.

Văzând și dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-se garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, reclamanții apreciază că neplata suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 07.11.2009 la zi, este o încălcare a legislației muncii.

In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.28 și 54 din Legea nr.54/2003.

In dovedire au depus la dosar extras din art.XIII din Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, art.29 din Legea nr.188/1999, art.31 din Legea nr.188/1999 republicată și art.44 din OUG nr.92/2004, cererea înregistrată la DSP S sub nr. 2932/24.04.2009, răspunsul S dat prin adresa nr. 2932/12.05.2009, decizia nr. 63/22.01.2009 a CA

Pârâta Direcția de Sănătate Publică a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli al DSP S pentru perioada solicitată de reclamanți, nu au fost prevăzute sumei pentru plata acestor drepturi salariale, iar bugetul de venituri și cheltuieli al acestei instituții este aprobat de Ministerul Sănătății în calitate de ordonator principal de credite.

Prin sentința nr.1387 din 3 iulie 2009 Tribunalul Suceavaa admis cererea formulată de reclamanții, G, G, - prin SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN CADRUL A JUDEȚULUI S - reprezentat de și a obligat pârâta să plătească reclamanților reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective,începând cu data de 07 noiembrie 2008 până la data pronunțăriii sentinței.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Sănătate Publice

Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.

In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.

Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006.

Instanța a constatat că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.

Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.

Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.

Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.

Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".

Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta arătând că pentru perioada solicitată de reclamanți, nu au fost prevăzute sume pentru plata acestor drepturi salariale, că bugetul DSP Județeană S este aprobat de către Ministerul Sănătății și că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin mai multe acte normative.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată nefondat recursul.

Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

Așa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamanta nu au primit aceste sporuri salariale.

De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".

Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.

Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.

Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.

sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.

Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.

Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECID E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică S, cu sediul în municipiul S,- A, județul S împotriva sentinței nr. 1387 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

2ex/17-11-2009

jud. fond. -

Președinte:Nechifor Veta
Judecători:Nechifor Veta, Sas Remus, Galan Marius

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1828/2009. Curtea de Apel Suceava