Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 183/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 183
Ședința publică din 21.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2110/04.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL SECTORULUI 1 B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că recurenta-reclamantă a depus, la data de 20.01.2010, note scrise prin care solicită judecarea în lipsă, și acte.
Curtea reține cauza spre soluționare, având în vedere că recurenta-reclamantă a solicitat și judecata în lipsă.
CURTEA,
Asupra acțiunii in contencios administrativ de fata, constată că la data de 19.03.2009 sub nr- s-a înregistrat la Tribunalul București -Secția a IX- cererea reclamantei care a chemat in judecata pe parații PRIMARUL SECTORULUI 1 B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acestora la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare si suplimentul corespunzător treptei in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, pe perioada 01.01.2004-14.01.2005 cât a fost funcționar public în cadrul Primăriei Sectorului 1 B respectiv MIRA, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului la data plății efective și să se facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr.2110/04.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București -Secția a IX-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că reclamanta a avut calitatea de funcț onar public în cadrul pârâtelor, otrivit p. art. 29 alin. 1 din Legea 188/08.12.1999 privind Statutul funcționarilor publici, publica ă ve ni t art. 31 li 1 după republicarea legii, cu modificările si completările ulterioare, entru p. activi atea sf aș ura a, nctio narii pub lici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime in munca; supl ntul postulu; suplimentul corespunzator treptei de salarizare. plicarea dispoz iti ilor sus indicate referi oare la su pl me tul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare u fost suspendate succesiv prin doua acte normative pan a la data de 31. 12. 2006,espectiv rt. 44 in rdonan a de Urgenta a Guvernului nr. 92/10.11. 2004 privind reglementarea drepturilor sala iale si a altor repturi ale unc ti onarilor publici pentr u an ul 2005, aproba a u mod ifi cari i compl et ri pr in Legea nr. 76/07. 04.2005 i rt. 48 din Ordonanta uve rnului 2/12.01. 2006 privin d regl ementa a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modi icari i completari rin p. Legea nr. 4 17/16.11.2006, reintrand de drept in vigoa e incepand cu data de 0 1. 01. 2007.
Instanța a mai reținut că sporurile privind suplimentul postului și al funcției nu se cuvin reclamantei întrucat nici Legea nr.188/1999 si nici un alt act normativ în vigoare nu stabilește un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului funcționarilor publici, iar pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin Legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atât cuantumul, precum si criterii de aplicare, condiții, etc.
Neputându-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale. Legiuitorul nu a determinat conținutul acestui drept si nici nu a delegat alte autorități să emită acte prin care sa se reglementeze modul de punere în aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente, astfel încât, s-a reglementat un drept lipsit de conținut, astfel încât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara, iar instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că, otrivit p. art. 29 alin. 1 din Legea 188/08.12.1999 privind Statutul funcționarilor publici, publica ă, ve ni t art. 31 li 1 dupa republicarea legii, cu modificarile si completarile ulterioare, entru p. activi atea sf as ura a, ncțio narii pub lici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime in munca; supl ntul postulu; suplimentul corespunzator treptei de salarizare"
Reclamanta a aratat faptul ca, aplicarea dispoz iti ilor sus indicate referi oare la su pl me tul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare u fost suspendate succesiv prin doua acte normative pan a la data de 31. 12. 2006,espectiv rt. 44 in rdonan a de Urgență a Guvernului nr. 92/10.11.2004 i rt. 48 din Ordonanța uve rnului 2/12.01. 2 006, reintrând de drept în vigoa e începând cu data de 0 1. 01. 2007.
De asemenea, a mai considerat ca suspendarea drepturilor privind aceste categorii de sporuri, prin textule de lege amintite este neconstitutionala si nelegala, conform art.38 si 39 din Codul Muncii, mperative, reclamanta neputând renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar mitarea lor este lovita de nulitate deoarece le este garantat dreptul la egalitate in sanse si tratament, această suspendare a drepturilor mai sus mentionate înfaptuindu-se sub suspendarea obligatiei corelative ca o masura la indemana debitorului care nu vrea sa-si execute obligatia legala in mod voluntar.
Nici un act normativ nu face referire la eventualitatea desfiintarii acestui drept ci doar la suspendarea exercitiului sau, suspendarea neechivaland cu inlaturarea sa, dispoziția prevazuta la art. 31 din Legea 188/1999 nefiind abrogată. Acest text trebuie coroborat cu prevederile art. 53 alin. 1 si 2 din Constituție (art.49 In vechea redactare), iar restrângerea poate fi dispusă numai daca este necesara intr-o societate democratica, măsura trebuind sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
Din interpretarea sistematică si logică a acestor texte rezulta ca sporurile privind suplimentul postului si al functiei i se cuvin, intrucat nici executivul si nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, in perspectiva textelor constitutionale mentionate, un drept derivand dintr-un raport juridic de munca odata castigat nu mai poate fi anulat.
Normele legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 si art.53 din Constitutie, dreptul la sporurile solicitate constituind un drept de emunerare a muncii, care face parte din continutul complex al dreptului fundamental la munca și prin urmare, acest drept nu poate fi restrans in mod discriminatoriu si contrar echitatii impuse de o societate democratica, potrivit art. 53 din Constitutie.
De asemenea, normele legale de suspendare, contravin si art.16 alin. 1 din Constitutie (reclamanții fiind discriminați fara de celelalte categorii de persoane incadrate in munca), precum si art.15 alin.2 din Constitutie, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendand retroactiv un drept castigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
De asemenea, potrivit art. I din Protocolul aditional I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale: "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de ege si de principiile generale ale dreptului". Drept urmare, cum sporurile solicitate reprezinta un drept de creanta, sunt un bun in intelesul Protocolului anterior mentionat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 188/1999, legea funcționarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ în vigoare nu stabilește nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului funcționarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicării prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din Legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, Legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006). Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin Legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atât cuantumul, precum si criterii de aplicare, condiții, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atâta timp cat întinderea acelui drept nu este reglementata în nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel puțin din doua motive. Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privința altor categorii de salariați, funcționari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din Codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputându-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Reclamanta vorbește despre un drept care tinde sa fie lipsit de conținut, ori se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din Legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat conținutul acestui drept si nici nu a delegat alte autorități să emită acte prin care sa se reglementeze modul de punere în aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de conținut, astfel încât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara, iar instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, așa cum a reținut și instanța de fond.
Mai mult reclamanta nu a motivat în nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atâta timp cat legea nu a cuantificat în nici un mod aceste suplimente și neexistând nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanța este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in condițiile in care sunt reglementate în toata legislația sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%, aspectul privind preluarea procentului de 25% în urma interpretării dispozițiilor legale prin analogie cu cele referitoare cu alte drepturi de aceeași natură, neputând fi reținut ca un argument juridic de natură să-l justifice.
Nu poate fi vorba nici de incidenta în cauza a prevederilor art. 38 si 39 din Codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renunțarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atâta timp cat întinderea drepturilor nu a fost stabilita.
Instanța are in vedere si deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instanțele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privința salarizării unor categorii de salariați, funcționari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă împotrivasentinței civile nr. 2110/04.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL SECTORULUI 1 B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED.HP/HP/2 ex
Jud fond/
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Diana Magdalena Bulancea, Alina
