Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 184/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 184/CA/2008

Ședința publică de la 18 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr

JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș

JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de reclamanta revizuientă împotriva deciziei nr.503/21.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul pârâtului intimat în revizuire, consilier juridic, lipsă fiind revizuienta-reclamantă, mandatarul ales al acesteia, avocat și pârâta intimată în revizuire Administrația Națională a Penitenciarelor.

Față de absența motivată a doamnei judecător din completul de recursuri, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 18.02.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, revizuienta reclamantă a depus la dosar concluzii scrise

Reprezentantul pârâtului-intimat în revizuire depune la dosar întâmpinare, învederând instanței că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.

Reprezentantul pârâtului-intimat în revizuire solicită respingerea cererii de revizuire formulată de către. Fără cheltuieli de judecată. Prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de control judiciar a admis recursul declarat de Penitenciarul M și, desființând hotărârea, a respins pretențiile reclamantei.

De asemenea, mai arată că, motivele la care revizuienta face trimitere nu au caracterul unui capăt de cerere de chemare în judecată și nici nu se identifică cu motivele de recurs limitativ și expres prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă. Curtea de Apel a arătat detaliat considerentele pentru care a apreciat că Tribunalul Hunedoaraa pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, s-a exprimat și cu privire la practica judiciară depusă în cauză, în speță față de Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA DE APEL

Asupra cererii de revizuire

Prin decizia nr.503/ca/21 11 2007, Curtea de Apel-secția de contencios administrativ a admis recursul declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 503/2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba -I, a fost modificata în parte sentința atacată și a fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâtă. Au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea acțiunii față de pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor. Au fost respinse excepțiile privind nulitatea recursului și a necompetentei materiale a Curții. Instanța de recurs a arătat că în mod corect prima instanța a apreciat că față de dispozițiile OUG 136/2000, OUG 100/1999 și 138/1999, plățile compensatorii se calculează prin raportare la solda lunară netă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat cerere de revizuire și a solicitat desființarea deciziei atacate. În drept s-au invocat prevederile 322 al. 1 pct. 2 din Codul d e procedura civila. În motivarea cererii se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra apărărilor reclamantei din întâmpinare și din notele depuse la data de 21 11 2007. În continuare reclamanta arată că instanța nu a analizat apărările referitoare la faptul că OUG 136/2000 instituie norme temporare valabile doar pentru exercițiul temporar pentru anul 2001, iar prin 216/2001 s-a stabilit că veniturile respective sunt venituri bugetare. Prin 743/2001 nu s-a mai stabilit că acestea sunt venituri bugetare. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 258/2002 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a OUG 136/2000 reținând că această ordonanță s-a adoptat ca urmare a intrării în vigoare a OG 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.206/2002, deci nu mai poate constitui raționamentul juridic pentru continuarea aplicării prevederilor OUG 136/2000. Prin adoptarea Legii 571/2003 legiuitorul a înțeles să scutească de impozit ajutoarele de stat, așa cum este și ajutorul de care reclamanta revizuient a beneficiat la data ieșirii la pensie. OUG 136/2000 nu face altceva decât să instituie o normă temporară respectiv o normă de aplicare a unor prevederi legale într-o anumită perioadă de timp, respectiv în perioada în care erau în vigoare prevederile OG 73/1999 privind impozitul pe venit. Odată cu abrogarea prevederilor OG 73/1999 prin prevederile OG 7 /2001, aplicarea OUG 136/2000 a încetat, aceasta devenind caducă. În situația în care legiuitorul nu ar fi dorit acest lucru, prin adoptarea OUG 136/2000, fie ar fi modificat în mod explicit prevederile art.31 din Legea 138/1999, fie ulterior abrogării OG 73/1999, ar fi modificat și prevederile OUG 136/2000, în sensul stabilirii că sunt aplicabile prevederile OG 7/2001 sau Legii 571/2003. Din nici unn act normativ adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii 138/1999 nu rezultă că prevederile art.31 ar fi fost modificate în vreun fel. Prin prevederile art.42 din Legea 571/2003 rezultă că ajutoarele acordate de la bugetul de stat sunt neimpozabile. Prin dispozițiile art.298, pct.24 din Legea 571/2003 sunt abrogate și prevederile OG 7/2001, iar pct.44 al articolului 298 prevede că se abrogă orice altă dispoziție contrară. Prin această prevedere se întărește convingerea că OUG 136/2000 este o normă temporară devenită caducă. În concluzie, considerăm că este expresă această dispoziție și că, odată cu respingerea OG 73/1999 prin lege, nu s-ar fi putut calcula impozitul care s-ar fi reținut din solda brută, cu atât mai mult cu cât prevederile Legii 571/2003 exclud ajutoarele de stat de la obligația titularului de a plăti impozit aferent.

Pârâtul intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de revizuire cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de revizuire ale hotărârii atacate.

Examinând cererea de revizuire formulata, Curtea constata ca in cauza nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct.2 din Codul d e procedura civila pentru următoarele considerente:

Reclamanta invocă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor sale din întâmpinare si din note atunci când a analizat cererea de recurs a paratului.

Art. 322 al. 1 pct.2. Cod procedura civila instituie ca motiv de revizuire situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Situația expusă de reclamantă se încadrează la împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. Dar, aceasta ipoteză se referă la situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces, indiferent daca ele au caracter principal, accesoriu sau incidental (minus petita).

În acest caz principiul disponibilității a fost ignorat de instanță prin aceea că ei au omis să se pronunțe asupra unei pretenții care a fost dedusă judecații. Ipoteza de revizuire pe care o analizam are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact, când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate in termen, indiferent daca ele au caracter principal, accesoriu sau incidental.

În condițiile în care reclamanta invocă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor sale atunci când a analizat recursul paratului, se constata ca este un motiv ce nu se încadrează în temeiul în drept al cererii, invocat de reclamanta, art. 322 al. 1 pct.2. Cod procedura civila. Legea prevede expres că instanța sa nu se fi pronunțat asupra unei cereri și nu asupra apărărilor formulate de reclamanta intimată la soluționarea recursului declarat de pârâtul intimat.

Față de aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientă ca nefondată.

Pentru aceste motive,


În numele legii

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr.503/21.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 Februarie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.GC

Dact./EX.2/24 03 2008

Jud. recurs, -

Jud.fond.

Președinte:Elisabeta Lazăr
Judecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Iosif Morcan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 184/2008. Curtea de Apel Alba Iulia