Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1880/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1880
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 947 din data de 13 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat contestatorul și consilier juridic pentru intimatul Ministerul Economiei Și Finanțelor La Sediul DGFP D, lipsind intimații Ministerul Internelor Și Reformei Administrative, Inspectoratul General Al Poliției Române și Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru intimatul Ministerul Economiei Și Finanțelor La Sediul DGFP D pune concluzii de respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Tribunalul Dolj prin sentința nr.603 din 3.03.2008 a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților MIRA, IPJ D, Române și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.
A obligat pârâții MIRA, IGPR B, B și IPJ să plătească reclamantului contravaloarea sporului de fidelitate aferent perioadei ianuarie - 1 aprilie 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data achitării efective.
A obligat pârâții MIRA, IGPR B, B și IJP D la plata către reclamant a contravalorii primei de concediu pentru anul 2004, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A respins acțiunea față de MEF
A respins cererea de chemare în garanție a MEF B formulată de MIRA
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul .
Prin decizia nr. 947 din data de 13 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA Secția Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 603 din data de 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-. S-a modificat sentința în sensul că au fost obligate pârâtele la plata primei de CO și pentru anii 2005-2006 actualizată la data plății efective. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 318 să se dispună anularea deciziei nr. 947/13.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației s-a susținut în esență că hotărârea instanței de recurs este netemeinică și nelegală, întrucât instanța din eroare a omis să analizeze motivul de recurs privind acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005.
Intimații nu au formulat întâmpinare în prezenta cauză deși au fost legal citați cu această mențiune.
Analizând contestația în anulare în raport de motivul invocat și de dispozițiile art. 318 alin.1, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată.
Prezenta contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318, conform căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Din perspectiva dispozițiilor art. 318 teza a II a, contestația în anulare este admisibilă în ipoteza omisiunii instanței de a cerceta motivele de recurs care puteau fi determinante în condițiile prevăzute de art. 306 alin.3, adică prin dezvoltarea acestora și astfel încadrarea lor în vreunul din motivele prevăzute de art. 304
Analizând motivele contestației în anulare, prin raportare la motivele de recurs invocate de recurentul reclamant și având în vedere argumentele juridice prezentate mai sus, Curtea apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 318 teza a II a
Astfel, contestatorul a susținut că instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze motivul de recurs privind neacordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005.
Din considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs, se reține că acest motiv de recurs nu a fost examinat de către instanță.
Ca atare, Curtea apreciază contestația în anulare întemeiată, urmând a se dispune admiterea acesteia și rejudecarea recursului în vederea analizării motivului de recurs neavut în vedere la pronunțarea deciziei de către instanța de recurs.
Recursul este fondat:
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Sporul de fidelitate face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de fidelitate se circumscrie sferei raportului de serviciu al polițistului.
În conformitate cu prevederile art.6 din OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Sporul de fidelitate este tratat de legiuitor în cadrul Secțiunii I din OG 38/2003, privind "salariul de bază al polițiștilor".
În cadrul acestei secțiuni se prevăd componentele salariului polițistului. Astfel, polițiștii primesc, pentru activitatea desfășurată, salariul corespunzător funcției pe care o îndeplinesc. Alături de salariul aferent funcției, polițiștii primesc și alte drepturi salariale.
O parte din aceste drepturi se acordă la aprecierea unității, în funcție de criteriile stabilite, legiuitorul instituind posibilitatea beneficiului drepturilor, și nu obligativitatea acestora. Este cazul salariului de merit reglementat de art.4 din OG nr.38/2003.
Cu privire la sporul de fidelitate, legiuitorul a instituit obligativitatea acordării acestuia.
Din prevederile art.6 din OG nr.38/2003, reiese că "polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 13% din salariul de bază".
Examinând structura normei juridice enunțate, Curtea constată că aceasta are o ipoteză relativ determinată, pentru că sunt prezentate împrejurările în care se aplică dispoziția.
Aceste împrejurări sunt deduse din calitatea de polițist a reclamantului.
Dispoziția normei analizate stabilește drepturile subiectului raportului juridic.
Drepturile persoanelor la care norma se referă sunt stabilite fără posibilitatea unei derogări, norma juridică fiind imperativă cu privire la acordarea sporului de fidelitate.
Plata sporului de fidelitate nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției, așa cum este cazul salariului de merit.
Dreptul polițistului de a primi sporul de fidelitate a fost suspendat prin art.2 din OUG nr.118/2004.
Acest act normativ a suspendat plata sporului, fără a abroga dreptul, fără a-l înlătura.
Dreptul polițistului de a i se plăti sporul de fidelitate a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată.
Dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță printr-un act normativ cu putere de lege, dreptul la sporul de fidelitate, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata sporului de fidelitate
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care mențin pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata sporului de fidelitate.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Și motivul privind condiționarea plății sporului de fidelitate, de existența fondurilor este neîntemeiat.
Interpretarea art.57 din OG nr.38/2003 nu poate fi făcută în sensul că plata tuturor drepturilor salariale este condiționată de existența fondurilor.
Dacă s-ar admite această teză ar însemna că inclusiv salariul de bază să nu se plătească decât în limita fondurilor.
Ori o astfel de abordare este în afara legii, a Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care interzice limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
S-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care aparține unei activități profesionale, ceea ce ar contraveni legislației naționale analizate mai sus, dar și interpretării art.6 din CEDO.
Eventuala nealocare a resurselor de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege, chiar de către stat, prin legea bugetului anual, constituie neîndeplinirea de către acesta a unei obligații legale.
Așa cum recent s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul îndeplinirii unei obligații legale, "statul nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat în această privință cu unangajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat".
Alături de aceste considerente, Curtea mai are în vedere și faptul că plata sporului de fidelitate este prevăzută imperativ, și nu supletiv.
În consecință având în vedere considerentele expuse, urmează să fie anulată decizia nr. 947 din data de 13 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-. Se va admite recursul. Se va modifica în parte sentința nr. 603 din data de 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în sensul că vor fi obligați pârâții la plata către reclamant a primei de concediu și pentru anii 2005-2006 actualizată la data plății și a sporului fidelitate aferent anului 2005, actualizat la data plății efective. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. nr. 947 din data de 13 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Admite recursul.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâții la plata către reclamant a primei de concediu și pentru anii 2005-2006 actualizată la data plății și a sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehred. / 4 ex. / 09.10.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
