Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1881/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1881
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice O și DGFP O, împotriva sentinței nr. 185 din data de 7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP O, lipsind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice S și intimata reclamantă Asociația Familială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursurile în dezbaterea părții prezente:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP O solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.185 din 7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost admisă contestația formulată de Asociația Familială " ", în contradictoriu cu DGFP O și Administrația Finanțelor Publice S și s-a dispus anularea deciziei nr.372 din 18 decembrie 2007,a deciziei de impunere nr.43823/7.09.2007 și a raportului de inspecție fiscală din 7 2007, emise de DGFP
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în mod eronat s-a stabilit în sarcina reclamantei obligațiile de plată în cuantum de 18969 lei, aferente perioadei 26 mai 2002 - 30 aprilie 2007, deoarece nu a fost înregistrată niciodată ca plătitoare de taxă pe valoare adăugată, fapt ce a fost confirmat și de organele fiscale prin raportul de inspecție fiscală.
S-a mai reținut că în perioada 2002-2003, contestatoarea nu putea fi înregistrată ca plătitor TVA, întrucât încasările realizate au fost sub plafonul prevăzut de dispozițiile Legii 345/2002 privind TVA, în vigoare la acea dată, iar susținerile intimatei referitoare la posibilitatea legală pe care reclamanta o avea de a solicita scoaterea din evidențe ca plătitor TVA în baza unei cereri depuse la S până la data de 30.09.2002 sunt neîntemeiate, în condițiile în care nu a fost înregistrată ca plătitor de TVA.
Cu privire la prescripția stabilirii obligațiilor fiscale, tribunalul a constatat că această apărare nu poate fi primită, având în vedere că termenul general de prescripție de 5 ani prevăzut de art.91 alin.1 din OG 92/2003 nu a fost depășit, în condițiile în care controlul a vizat perioada 1 aprilie 2002 - 30 aprilie 2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele DGFP O și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că împrejurările reținute de instanța de fond nu sunt în concordanță cu situația fiscală ce a generat litigiul, deoarece calitatea de plătitor TVA a reclamantei- începând cu 01 februarie 2001- a fost atribuită în urma procesului verbal de control nr.58186/12 noiembrie 2001, întocmit de S, prin care s-a constatat că în luna decembrie 2000 reclamanta a depășit cifra de încasări de 50 milioane lei și avea obligația ca până la 15 ianuarie 2001 să depună declarația de mențiuni privind plătitorii de TVA.
Au mai susținut că noul control fiscal a vizat perioada 01.04.2002 - 30.04.2007, stabilindu-se în sarcina acesteia o obligație suplimentară de plată în sumă de 18.969 lei, reprezentând TVA, la calculul acesteia avându-se în vedere faptul că reclamanta figura în continuare ca plătitoare de TVA, deși veniturile realizate au fost sub plafonul de 1,5 miliarde lei, iar reclamanta nu a făcut dovada formulării unei cereri de scoatere din evidență ca plătitor de TVA.
Examinând sentința sub aspectul criticilor formulate și a legislației aplicabilă în materie, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente.
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea actelor fiscale, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei AF, cu titlul de TVA suplimentar, pentru perioada 1 aprilie 2002- 30 aprilie 2007, obligații fiscale în sumă de 18969 lei.
Din actele depuse la dosar rezultă că anterior raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.43823/07.09.2007, organele de inspecție fiscală din cadrul S au constatat prin procesul verbal nr.58186 din 12 noiembrie 2001 că în luna decembrie 2000 reclamanta a depășit cifra de încasări de 50 milioane lei vechi și potrivit OG 17/2000 privind TVA avea obligația ca până la data de 15 ianuarie 2001 să depună declarația de mențiuni privind plătitorii de TVA.
Procesul verbal de control din 12 noiembrie 2001 fost semnat de către reclamantă, luând la cunoștință astfel că a dobândit calitatea de plătitor de TVA, începând cu data de 01.02.2002, ca urmare a depășirii cifrei de încasări prevăzute de dispozițiile OG 17/2000, proces verbal pe care nu l-a contestat.
Inspecția fiscală efectuată ulterior, în urma căreia s-a încheiat raportul cu nr.43823/07.09.2007, a constatat că veniturile realizate de reclamantă pe perioada verificată, 1 aprilie 2002 - 30 aprilie 2007, au fost sub plafonul prevăzut de Legea 345/2002, însă calcularea TVA-ului suplimentar a fost determinată de lipsa unei cereri din partea reclamantei de a fi scoasă din evidență ca plătitoare de TVA.
Dispozițiile art.23 alin.2 din HG nr.598/2002, privind aprobarea normelor de aplicare a Legii 345/2002 privind TVA, prevăd pentru persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, care au realizat venituri din operațiuni taxabile sub plafonul de 1,5 miliarde lei, posibilitatea de a solicita scoaterea din evidență ca plătitor de TVA, în baza unei cereri depuse la organul fiscal teritorial până la data de 30.09.2002.
De asemenea, și dispozițiile art.153 Cod fiscal reglementează aceeași posibilitate pentru persoana impozabilă înregistrată ca plătitor pe valoare adăugată, tot în baza unei cereri, condiție pe care reclamanta nu a îndeplinit-
Susținerea acesteia că niciodată nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA nu poate fi reținută, întrucât, așa cum s-a arătat această calitate i-a fost atribuită prin procesul verbal de control nr.58186 din 12 noiembrie 2001, care a rămas în vigoare prin necontestarea sa, iar faptul că a refuzat să aducă la îndeplinire măsura dispusă de organul fiscal - privind depunerea declarației de mențiuni privind plătitorii de TVA până la data de 15 ianuarie 2001- nu-i înlătură această calitate.
În consecință, soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, în condițiile în care nu s-a depus de către reclamantă o cerere expresă de scoatere a sa din evidență ca plătitor de TVA, astfel că obligațiile fiscale suplimentare au fost stabilite legal în sarcina acesteia.
Astfel față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod pr.civilă se vor admite recursurile declarate, va fi modificată sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice O și DGFP O, împotriva sentinței nr. 185 din data de 7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/17.10.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
