Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 189/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.189/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 4046/CA din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru datele de 18 și 25 martie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 2 noiembrie 2007, reclamanții, -, -, G, și I, angajați ai Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ pe pârâta B solicitând:
Obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001 - 2006, respectiv:
- suma de 30444 reprezentând prima de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001-2006;
- suma de 6733 reprezentând diferența în urma aplicării indicelui de inflație la sumele cuvenite cu titlul de prime de vacanță pe perioada 2001-2006 calculate la data de 31.09.2007, conform indicelui de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică - Direcția Județeană de Statistică B prin adresa nr.847/23.10.2007;
- suma de 11860 reprezentând dobânda legală stabilită conform nr.OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările ulterioare; sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației aferentă de la scadența fiecărei obligații până la data plății efective.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr.- al Tribunalului Brașov, în care instanța de fond în urma probelor administrate s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 4046/CA/07.12.2007, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, G, și I în contradictoriu cu parata Direcția Generala a Finanțelor Publice B si in consecință a obligat parata la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanta egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării în concediu aferenta anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, calculată corespunzător perioadelor în care reclamanții și-au desfășurat activitatea, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data efectuării plătii efective; a obliga pârâta la plata dobânzii legale aferenta de la scadenta fiecărei obligații până la plata efectivă a sumelor reprezentând prima de vacanță.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții in calitate de funcționari publici în cadrul au solicitat obligarea instituției la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanta pe anii 2001- 2006 conform situației anexate la acțiune (fila 12 dosar fond).
Prima de concediu a funcționarilor publici are originea in art.34, alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu care se impozitează separat".
in anii care au urmat aplicare acestui articol de lege a fost suspendat prin nr.OUG33/2001 si prin legile bugetului de stat la 31.12.2006.
la aceasta data 31.12.2006, fiind suspendat prin lege dreptul la prima de vacanta a fost suspendat si dreptul la acțiune al reclamanților pentru valorificarea lui, dreptul la acțiune începând să curgă de la data de 31.12.2006.
Instanța retine ca, dispozițiile legale privind suspendarea aplicării prevederilor art.34, alin.2 din legea nr.188/1999 referitoare la acordarea primei de vacanta nu conține nici o referire cu privire la desființarea dreptului, respectiv ci numai cu privire la suspendare exercițiului ori la prelungirea termenului de punere in aplicare, ceea ce înseamnă că acest drept exista.
Examinând dispozițiile de suspendare se constata ca acestea contravin art.41 si art.53 din Constituția României, deoarece prima de vacanta reprezintă un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la munca, acest drept nu poate fi restrâns in mod discriminatoriu si contrar echității impuse de o societate democratica.
Suspendarea acordării drepturilor in cauza contravin si dispozițiilor art.38 din Codul muncii, conform cărora"Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovita de nulitate.
Având in vedere ca normele de suspendare nu mai sunt in vigoare la data sesizării, nu mai este posibila sesizarea Curții Constituționale, astfel încât, controlul legalității lor revine instanței care concluzionează in sensul celor de mai sus.
În consecință, se impune acordarea drepturilor bănești reprezentând primele de vacanta, astfel cum au fost solicitate prin acțiune.
În ceea privește actualizarea sumelor reprezentând primele de vacanta, instanța constata ca neachitarea lor in termenul legal, s-a cauzat celor îndreptățiți un prejudiciu, ca urmare lipsei de folosință a banilor respectiv, prejudiciu care trebuie reparat potrivit art.1082 si 1084 Cod civil, precum si la dobânda legala.
de aceste considerente, apreciind ca fiind lipsita de efecte juridice suspendarea acordării primelor de vacanta pe anii 2001- 2006 in baza art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicata, instanța urmează să admită acțiunea si sa oblige pe parata sa plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de vacanta pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 si 2006, conform dispozitivului de mai jos.
Instanța nu va avea in vedere cuantumul drepturilor calculate de reclamanți, având in vedere ca pe de o parte aceasta cuantificare emana de la aceștia, iar pe de alta parte in cauza nu s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile care sa stabilească întinderea drepturilor cuvenite fiecărui reclamant.
În temeiul art.274 Cod procedura civila instanța va dispune obligarea paratei DGFP la plata către reclamanți a sumei de 472, 60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului declarat, iar în consecință modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă a arătat următoarele:
Temeiul de drept al acțiunii reclamanților este art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici, în sensul că pe lângă salariul de bază, au dreptul la o indemnizație de concediu de odihnă, respectiv o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste drepturi m nu au fost acordate, ca urmare a suspendării aplicabilității dispozițiilor legale sus indicate, printr-o serie de acte normative succesive, respectiv prin art. 3 alin. 1 din OG33/2001, apoi prin art. 10 alin.3 din Legea nr. 631/2002 din Legea bugetului de stat pe anul 2003.
Ulterior au fost suspendate prevederile art. 34 alin.2 din Legea 188/1999 privind plata primelor de concediu prin art. 9 alin.7 din Legea 507/2003, Legea bugetului de stat pentru anul 2004, suspendare până la 31.12.2004.
Prin art. 8 alin.7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, a fost suspendată acordarea primei de vacanță până la 31.12.2005.
Întrucât prin dispozițiile legale sus menționate plata primelor de vacanță pentru funcționarii publici au succesiv suspendate fără ca acest eveniment legislativ să conducă la respingerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, astfel încât cererea reclamanților este neîntemeiată prin prisma prevederilor legale sus arătate dar și prin prisma prevederilor Constituționale referitoare la acest drept.
Recurenta a mai arătat că potrivit Legii 500/2002, care reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar cheltuielile cu aceste prime nu pot fi înscrise în buget fără o bază legală pentru aceasta.
În concluzie, recurenta pârâtă Bas olicitat instanței de judecată admiterea recursului ca fondat, și modificarea sentinței civile în tot, nr. 4046/CA/07.12.2007 a Tribunalului Brașov și respingerii acțiunii.
A solicitat judecarea recursului în lipsă.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Față de recursul declarat în cauză, intimații reclamanți, -, -, G, și I, au formulat întâmpinare, filele 13-16 dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat, față de prevederile legale aplicabile și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 4046/CA/07.12.2007 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs de pârâta B și față de prevederile legale aplicabile în cauză, constată recursul declarat ca nefondat.
Astfel, se constată că în mod corect și legal a apreciat instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre corectă și legală.
Reclamanții au calitate de funcționari publici în cadrul recurentei pârâte, ca atare le sunt aplicabile dispozițiile legale din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit art. 34 alin.2 din această lege, funcționarii publici au dreptul ca pe lângă salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu și la indemnizația de concediu, adică la o primă egală cu salariul de bază înainte de plecarea în concediu.
Acest drept este consacrat prin lege, prin Constituție și trebuie valorificat și respectat.
Faptul că plata drepturilor pretinse de reclamanți - a primei de concediu a fost suspendată prin acte normative succesive nu conduce la ideea că dreptul în sine nu există sau nu a existat pe perioada 2001 - 2006.
Dimpotrivă suspendarea executării plății privind primele de concediu, nu înlătură dreptul respectiv recunoscut de lege.
În esență, referitor la prima critică din recurs, prin care se invocă de recurentă că aceste prime de vacanță au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență nr.32/2001 și că prin Legile bugetului de stat nr. 631/2002; Legea nr. 507/2003; Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005, au aplicare pentru anul 2006, instanța de recurs apreciază că această critică este neîntemeiată și nelegală deoarece, așa cum s-a arătat mai sus suspendarea executării prin ordonanțe de Guvern, nu înlătură dreptul prevăzut de lege privind acordarea primei de vacanță.
Acest lucru rezultă și din dispozițiile Legii 188/1999, dar și din prevederile art. 38, din Codul muncii și din dispozițiile Constituției, sens în care se va înlătura această critică.
În ce privește poziția și critica recurentei în sensul că cererea de acordare a primelor de concediu este neîntemeiată și prin prisma prevederilor constituționale, de asemenea urmează aoî nlătura, deoarece nu se pot aduce limitări și restrângeri ale drepturilor salariale, iar dreptul la plata muncii prestate este un drept fundamental și nu poate fi încălcat prin acte normative, câtă vreme prin lege este prevăzut acest drept și în concordanță cu dispozițiile Constituției.
Referitor la critica adusă de recurentă, cu privire la faptul că prin Legea bugetului de stat, ca și normă de finanțare a resurselor de la buget și de repartizare a acestora pe destinații nu poate fi angajată nici o cheltuială din fonduri publice, dacă aceasta nu este aprobată prin lege, și că cheltuielile respective nu se pot efectua dacă nu sunt înscrise în buget,neavând o bază legală, nu poate fi primită această critică, deoarece dreptul la prima de concediu există, el trebuie respectat și se impune efectuarea plății acestor drepturi. Se va respinge critica respectivă ca neîntemeiată.
Așa fiind, se va respinge și această critică ca fiind nejustificată și nelegală, neputând reține apărarea recurentei în sensul că instituție publică nu are fondurile necesare pentru astfel de plăți, cheltuieli cu primele de vacanță.
În concluzie, față de cele reținute mai sus, și față de sentința atacată, urmează a respinge toate criticile formulate în recurs ca neîntemeiate și nelegale, iar în consecință constată recursul B ca nefondat.
În baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr.4046/CA/07.12.2007 a Tribunalului Brașov, care va fi menținută ca temeinică și legală.
În ce privește apărarea intimaților reclamanților, -, -, G, și I, formulată prin întâmpinarea de la dosar (filele 13-16) se reține ca fiind justificată în cauză și conformă cu prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentant al pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.4046/CA/7.12.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 25 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - -
Grefier,
Red.: / 25.04.2008
Tehnored.: / 14.05.2008 /- 2 ex -
Judecător fond: C
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
