Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1928/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1928
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- --PREȘEDINTE SECȚIE
-- - -JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
GREFIER -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei nr. 7936 din data de 20 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns consilier juridic pentru intimatul Primarul Municipiului S, lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra contestației de față;
Consilier juridic pentru intimatul Primarul Municipiului S solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, arată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.318
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr. 297 din 10 mai 2007 Tribunalul Olta respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, privind anularea dispoziției nr. 209/11.01.2007, emisă de Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de a întocmi, opera în registru de casă și de a păstra documentele referitoare la plăți și încasări în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1991 și Decretul 209/1979 privind registrul operațiunilor de casă.
S-a mai reținut de asemenea că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau în calitate de administrator prin aceea că a înregistrat ca plată suma de 300 lei fără a se fi întocmit chitanța.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv actele depuse de reclamantă și depoziția martorului, din care rezultă că neregula singulară constatată de organele de control nu i s-a datorat în exclusivitate, că aceasta nu îi este imputabilă și că în rest activitatea desfășurată este ireproșabilă.
Recurenta reclamantă reluând apărările de fond din fața primei instanțe arătat că nu a avut cunoștință că numita nu mai avea dreptul să încaseze bani pentru SC. SA fiindu-i retrase toate chitanțierele, în data de 16.10.2006 plătindu-i acesteia din urmă suma de 3100 lei pentru care s- eliberat chitanța, ce însă i-a fost restituită, aceleiași persoane sub pretextul existenței unei neconcordanțe în evidența SC. SA
La data de 18.09.2007 intimatul pârât Primarul Municipiului Saf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat, pe de o parte, că acțiunea este prematură întrucât reclamanta nu a așteptat răspunsul la plângerea prealabilă potrivit art. 11 alin. 1 lit. a din Legea 554/2004, iar pe de altă parte că recursul este nefondat întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanta a încălcat obligațiile prevăzute de Legea 82/1991 și Decretul nr. 209/1976, întrucât a efectuat operațiuni în registrul de casă al Asociației de Proprietari, fără a fi anexată chitanța doveditoare a plății.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că reclamanta a operat la plăți suma de 300 lei fără a se elibera o chitanță justificativă în acest sens.
Prin decizia nr.7936 din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiovaa respins recursul reclamantei.
S-a reținut că starea de fapt reținută de prima instanță este în deplină concordanță cu întregul material probator administrat în cauză, arătându-se că reclamanta nu a păstrat chitanțele anexă la registrul de casă și de asemenea că a efectuat o plată în sumă de 300 lei către aceeași persoana fără a se elibera chitanța doveditoare în vederea anexării la registrul de casă.
Referitor la critica reclamantei privind lipsa vinovăției sale sau a existenței culpei unei alte persoane, s-a apreciat că abaterile reținute de organele de control privesc obligația ce reveneau în exclusivitate reclamantei în calitate de administrator și pe care aceasta nu și le-a îndeplinit, fiind fără relevanță eventualele fapte, chiar și de natură penală ale numitei.
Instanța de recurs a apreciat ca nefondată și critica recurentei reclamante vizând încălcarea principiului proporționalității în luarea măsurii retragerii atestatului prin dispoziția atacată, reținând pe de o parte gravitatea abaterilor, raportat la importanța obligațiilor încălcate (efectuarea de plăți fără a se păstra chitanțele sau chiar fără a se elibera), iar pe de altă parte, încălcarea repetată obligațiilor legale, potrivit depoziției martorului, reclamanta efectuând și alte plăți fără a se elibera chitanțe la data plății.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta recurentă.
În motivarea în fapt a contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs a acordat valoare probantă absolută unor declarații testimoniale și a omis să verifice temeinicia susținerilor sale, întemeiată pe înscrisurile premergătoare emiterii deciziei.
A invocat de asemenea inexistența unor inadvertențe cu privire la evidențierea încasărilor și plăților în numerar și că, în general, nu se poate pune în discuție nerespectarea prevederilor Legii 82/1991 privind înregistrarea corectă operațiunilor de casă.
S-a mai arătat că nu au fost comparate datele înscrise în chitanța -/16.10.2006 cu cele înregistrate în evidența asociației.
Contestatoarea a precizat că instanța nu a observat că procedura utilizată în materia înregistrărilor contabile efectuate este legală și că în nici un caz nu există abateri grave care să justifice măsura dispusă.
În cuprinsul contestației nu a fost menționat temeiul de drept al acesteia.
Examinând contestația în anulare, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Prin contestația în anulare se urmărește desființarea unei hotărâri judecătorești, în situația în care aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în art.317 și 318 Cod pr.civilă.
Având în vedere că reclamanta recurentă nu a precizat temeiul de drept, Curtea va examina dacă motivele de fapt invocate se încadrează într-una din cele două categorii de contestație în anulare, respectiv cea de drept comun reglementată de art.317 Cod pr.civilă sau cea specială.
Potrivit art.317 Cod pr,civilă, hotărârile irevocabile pot fi contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului.
Din enunțul motivelor contestației în anulare redat mai sus, se constată că reclamanta recurentă nu a invocat nici unul dintre motivele prevăzute de art.317 Cod pr.civilă.
Se va analiza în continuare și dacă motivele contestației în anulare se circumscriu dispozițiilor art.318 Cod pr.civilă, text care prevede posibilitatea formulării contestației în anulare, în cazul săvârșirii unei erori materiale sau al omisiunii cercetării vreunuia din motivele de recurs.
Așa cum au fost expuse motivele contestației în anulare, Curtea constată că recurenta contestatoare nu a invocat săvârșirea unei erori materia și nici omisiunea analizării vreunuia din motivele de recurs, ci criticile sale vizează modul în care instanța a apreciat asupra motivelor de recurs.
În ceea ce privește greșelile materiale, textul art.318 Cod pr.civilă se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării unui recurs, și nu cu privire la modul în care instanța soluționează cauza, pentru că în ultima ipoteză ar însemna ca părțile să aibă deschisă calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.
De asemenea, din cuprinsul hotărârii supuse prezentei analize, se reține că instanța de recurs a efectuat analiza tuturor motivelor de recurs.
Având în vedere analiza efectuată în prezenta decizie, Curtea constată că motivele contestației în anulare nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute de art.317 și 318 Cod pr.civilă, așa încât contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei nr. 7936 din data de 20 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/23.10.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
