Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 198
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Lupea JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
- - JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr
- - Președinte secție
Grefier:
*******
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței nr. 696 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și STATUL AL FORȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant și consilier juridic, pentru intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII și STATUL AL FORȚELOR, lipsind intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII și STATUL AL FORȚELOR, solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și STATUL AL FORȚELOR, obligarea acestora să-i restituie sumele reținute în mod nelegal ca impozit pe salariu în perioada mai 2003 - martie 2006.
În motivarea cererii, se arată reclamantul a fost ofițer în cadrul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE fiind încadrat la UM 02628 C, conform contractului privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate depus în copie.
A arătat că în baza Brevetului dat prin Decretul Prezidențial nr.963 din 26.11.2001 a fost decorat cu SEMNUL Onorific " În Serviciul Armatei" pentru 25 ani vechime în activitate și rezultate meritorii ca ofițer, însemn ce a substituit ordinul " Meritul militar Clasa I" potrivit căruia conform art. 10 din Legea nr. 80/1995 ce se referă la statutul cadrelor militare, beneficia de o reducere cu 50% a impozitului pe venit.
A precizat că nu a beneficiat de reducerea impozitului pe venit, ca urmare a distincției conferite, pârâții în mod nelegal continuând să aplice dispozițiile OG 73/1999, care a fost abrogată de OG nr. 7/2001 care la rândul ei a fost abrogată de Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal.
Reclamantul a apreciat că prin respingerea de către Parlament a acestor ordonanțe au rămas în vigoare prevederile art. 10 din Legea nr. 80/1995, interpretare care se dă în temeiul art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor administrative.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin art.86 din OG 73/1999 au fost abrogate mai multe acte normative sau numai prevederi ale actelor normative, inclusiv dispozițiile art.9 lit.C și art.10 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, care i-au conferit reclamantului dreptul la reducerea impozitului pe venit, chiar dacă această ordonanță a fost respinsă prin Legea 206/2002, întrucât abrogarea dispusă are caracter definitiv. Au invocat și prevederile art.1 alin.3 Cod fiscal.
Prin sentința nr.696 din 31 octombrie 2007, Tribunalul Olta respins acțiunea reclamantului.
S-a respins cererea de chemare în garanție a MFP și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de către pârâtul MEF.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că temeiul legal al cererii, respectiv art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost abrogat prin art. 86 din OG 73/1999.
In acest mod s-a stabilit și prin decizia nr.55 din 4 iunie 2007 emisă de Secțiile Unite ale ICCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și s-a apreciat că persoanele ce au calitatea de cadre militare în activitate și au fost decorate prin Ordinul " Meritul Militar" clasele I - III și care beneficiau de reducerea impozitului pe venit cu 50 - 30%, conform art. 10 din legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, dispoziția legală a fost abrogată cu caracter definitiv prin OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
S-a avut în vedere și faptul că Legea 571/2004 privind Codul Fiscal al României nu menține dreptul pretins de reclamant.
Împotriva sentinței Tribunalului Olta declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs formulate s-a arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile în speță, că OG 73/1999 a fost abrogată, situație în care se reiau facilitățile prevăzute în Legea 80/1995.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a avut calitatea de ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale în perioada mai 2003 - martie 2006 la UM 02628 C și i s-a conferit semnul onorific "În Serviciul Armatei", însemn care a substituit ordinul " Meritul Militar Clasa I".
Reclamantul a apreciat că poate beneficia de prevederile art. 9 și 10 din Legea 80/1995, în sensul acordării de reduceri sau scutiri la impozitul pe venit, întrucât OG 73/1999, care a abrogat beneficiul drepturilor cuprinse în textele de mai sus, a fost respinsă prin Legea 206/2002.
Instanța de fond corect a soluționat cauza, reținând că începând cu data abrogării prevederilor art.10 din Legea 80/1995 ofițerii nu mai beneficiază de reducerea impozitului pe salariu.
Potrivit art.86 liniuța a noua din OG 73/1999 s-au abrogat prevederile art.9 lit.c și art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare.
Textul abrogat se referea la acordarea de scutiri sau reduceri la impozit pe venit, pentru cadrele cuprinse în sfera de reglementare a Legii 80/1995.
OG 73/1999 a fost abrogată expres prin OG 7/2001.
Astfel, în art.85 alin.1 lit.a din OG 7/2001 se prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă prevederile OG 73/1999.
Ulterior, OG 73/1999 a fost respinsă de către Parlamentul României.
În cauza de față nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art.62 alin.3 teza finală din Legea 24/2000.
În speță, teza supusă analizei nu se încadrează în textul reținut de judecătorul fondului, în sensul că acesta a apreciat că fac excepție de la caracterul definitiv al abrogării ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament.
Aceasta deoarece la data adoptării legii de respingere a OG 73/1999, ordonanța era abrogată și în consecință ea nu mai exista din punct de vedere juridic.
În acest context, se impune să precizăm că ordonanța guvernamentală face parte din categoria delegării legislative sau a legislației delegate, reglementate de art.115 din Constituția României, situație în care ordonanța are aceeași putere ca și legea pe perioada cât ea este în vigoare.
OG 73/1999 a fost abrogată prin OG 7/2001, deci printr-un act normativ cu aceeași putere juridică, încetându-și astfel aplicabilitatea ca efect al abrogării.
Împrejurarea că ulterior abrogării s-a adoptat și o lege de respingere a OG 73/1999 nu poate să conducă la repunerea în vigoare a normelor pe care ordonanța le abrogase, întrucât legea de respingere nu constituie o reglementare propriu-zisă.
În situația respingerii unei ordonanțe, Parlamentul înlătură doar reglementarea instituită anterior prin ordonanța respinsă, însă în cazul OG 73/1999 dispozițiile erau deja înlăturate prin abrogarea acestora de către OG 7/2001.
Abrogarea este o modalitate de încetare a ființei juridice a unui act normativ și prin OG 7/2001 au încetat orice efecte juridice ale OG 73/1999, în timp ce respingerea unei ordonanțe constituie o infirmare a politicii legislative.
Așa cum s-a exprimat în doctrina de specialitate, dacă domeniul reglementării abrogate, prin ordonanța respinsă a format obiectul unei reglementări anterioare, prezumția repunerii ordonanței ce abrogase acea reglementare nu se justifică, întrucât chiar din ipoteza textului rezultă că ordonanța abrogată nu a mai fost supusă legiferării.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere, ca urmare a respingerii, prin lege, a unei ordonanțe abrogate s-ar ajunge la ipoteza legiferării negative, întrucât s-ar legifera negativ într-un domeniu deja existent
Având în vedere considerentele decurgând din textul art.62 al Legii 24/2000, precum și cele care izvorăsc din teoria ordonanței guvernamentale, Curtea constată că judecătorul fondului a dat o corectă interpretare prevederilor legale aplicabile în materia abrogării unei norme de drept.
Dispozițiile art.62 alin.3 teza finală au caracter de excepție, iar excepțiile sunt de strictă reglementare și aplicabilitate.
În afara acestor argumente din care rezultă că abrogările succesive au fost irevocabile, urmează a se avea în vedere prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, lege în vigoare la data introducerii acțiunii.
Chiar dacă ar mai fi fost în vigoare prevederile art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare, facilitățile respective nu se mai puteau acorda, pentru că nu sunt prevăzute în Codul fiscal.
Codul fiscal stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art.2, între acestea figurând și impozitul pe venit.
și scutirile sunt, în cazul impozitului pe venit, expres și limitativ prevăzute în Codul fiscal, ele fiind de strictă interpretare.
În titlul III Impozitul pe venit - Cod fiscal reglementează contribuabilii, sfera de cuprindere a impozitului, veniturile neimpozabile și veniturile din salarii etc.
Din prevederile art.55 alin.2 lit.c, rezultă că dreptul de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi sunt asimilate salariilor, veniturile din salarii se impozitează cu o cotă de 16%, așa cum reiese din prevederile art.43 Cod fiscal.
Din examinarea prevederilor Titlului III al Codului Fiscal privind impozitul pe venit, se constată că legiuitorul nu a prevăzut nici un fel de facilitate pentru cadrele militare sau cele asimilate decorate.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, lege care reglementează impozitele și taxele și precizează contribuabilii, în materie fiscală dispozițiile acestui cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict între acestea se aplică dispozițiile Codului fiscal.
Suntem așadar în prezența unei reglementări exprese, privind prevalența unei norme de drept, în raport cu altă normă.
De altfel, teza din art.1 alin.3 Cod fiscal se regăsește în principiile generale de aplicare a normei de drept în timp, consacrată în legislația civilă română.
Astfel, în cazul unui conflict între o normă specială, cuprinsă într-o lege specială și o altă normă specială cuprinsă într-o lege generală prevalează norma specială din legea ulterioară.
Așadar, prevalează în speță norma specială de natură fiscală cuprinsă în Codul fiscal.
Întrucât această lege nu conține reglementări privind reducerea sau scutirea impozitului pe venit pentru persoanele decorate, urmează că facilitățile cuprinse în Legea 80/1995 nu mai sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a Codului fiscal.
Având în vedere toate motivele expuse mai sus, Curtea găsește recursul reclamantului nefondat și în baza art.312 Cod pr.civilă, urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 696 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și STATUL AL FORȚELOR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. red. -
MB/ 29.01.2008
Jud. Fond. GI
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Iuliana Rîciu, Elena Canțăr
