Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 198/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 198/CA/2008
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de Apel Alba -I și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.2041/CA/15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă: doamna în calitate de reclamantă-intimată și în calitate de împuternicit al reclamanților-intimați, lipsă fiind pârâții-recurenți Curtea de Apel Alba -I, Ministerul Justiției, pârâții-intimați Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Hunedoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții-intimați, C,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamanții-intimați au depus la dosar concluzii scrise, scrisoarea nr.18/13.02.2008 a Asociației funcționarilor publici "Justiția", copie dosar nr- de pe portalul Curții de Apel București, completare la concluzii scrise, directiva consiliului, sentința nr. 3075/ 02 11 2007, raportul la proiectul de lege privind aprobarea OUG 100/2007.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar împuternicirea de reprezentare, note scrise, extras din Regulamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la atribuțiile departamentului economic-financiar și administrativ, extras din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, tablou sinoptic al atribuțiilor managerului economic definite la art. 127 din Legea nr.304/2004, tablou sinoptic al atribuțiilor departamentelor economico-financiar și administrative din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, copia sentinței nr.1708 din dosar nr- al Tribunalului Botoșani, învederând instanței că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea recursurilor formulate, menținerea sentinței atacate pentru considerentele expuse în scris. În fața instanței de fond, reclamanții au probat faptul că există o discriminare directă. Instanța de fond nu a folosit Hotărârea Colegiului Director al Consiliului de Combatere a Discriminării nr.262/2007, hotărâre care nu este opozabilă reclamanților. Instanța a motivat existența unei fapte de discriminare în ce-i privește pe reclamanți. Totodată, consideră că acțiunea civilă în despăgubiri a persoanelor discriminate nu poate fi condiționată, circumscrisă sau supusă unei hotărâri a Colegiului Director al CNCD, care nu este instanță administrativă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- reclamanții, C și, funcționari publici în cadrul Tribunalul Hunedoara au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calculare și plata despăgubirilor reprezentând sumele ce li s-ar fi cuvenit cu titlu de diferență de salariu pe perioada 01.09.2004 - 30.09.2007 până la pronunțarea sentinței, calculate conform anexei nr.1 din nr.OUG 192/2002 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 228/2003, anexa nr. 1 din nr.OUG 82/2004, așa cum a fost aprobat prin legea nr. 9/2005, anexei nr. 1 din nr.OUG 92/2004 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 76/2005, anexei nr. 1 din nr.OG 2/2006așa cum a fost aprobată prin legea nr. 417/2006 și anexei nr. 1 din nr.OG 6/2007 așa cum a fost aprobată prin legea nr. 232/2007.
Reclamanții au mai solicitat ca plata despăgubirilor constând în drepturi bănești cuvenite și neachitate să fie actualizate cu indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la dobândirea plății efective a acestora, conform art. 1084-1086 Cod Civil.
S-a mai solicitat ca pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI să includă în bugetul de stat respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței a sumelor datorate reclamanților cu titlu de despăgubiri solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Reclamanții au solicitat și obligarea acordării în continuare către reclamantă a acelor drepturi salariale cu cele prevăzute în legislația de salarizare pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție B - pentru a elimina situația de discriminare statuată prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007 a
În aceeași acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să vireze sumele anterior menționate în contul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA, care să-i vireze Tribunalului Hunedoara urmând ca acesta să fie obligat să procedeze la plata efectivă către fiecare reclamant a acestor despăgubiri.
De asemenea se solicită obligarea pârâtului Curtea de APEL ALBA IULIA să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare precum și la operarea și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant cu evidențierea corectă și completă a evoluției profesionale și a veniturilor realizate, astfel cum vor fi dispuse de instanța de judecată prin sentința civilă ce urmează a fi pronunțată.
În motivarea acțiunii au arătat în esență că beneficiază de o salarizare diferită, discriminatorie față de aceeași categorie de personal care funcționează la și, deși sunt recrutați și au același atribuții ca și aceștia. Reclamanții au susținut că în calitate de persoane discriminate au dreptul la despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor.
Prin sentința nr. 2041/CA/2007 tribunalul a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, C și, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și în consecință a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, pentru perioada 01.09.2004 - 01.09.2007 actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective, raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
A obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA să plătească reclamanților, C și drepturile salariale precizate mai sus și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici. A obligat pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI să includă în bugetul propriu și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale mai sus menționate.
A obligat pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare în muncă precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă a fiecărei reclamante conform prezentei hotărâri.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și a respins acțiunea reclamanților formulată față de acesta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Tribunalului Hunedoara, că organizarea și funcționarea acestui departament este aceeași ca și la J, activitatea desfășurată de funcționari are același conținut, dar salarizarea este diferită, inechitabilă și discriminatorie pentru reclamanți. În aceste împrejurări, potrivit art. 2 alin. 11 din nr.OG 137/2000 și art. 1092, 1084 cod civil s-a reținut că reclamanții au dreptul la repararea prejudiciului cauzat.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției.
Recurenta Curtea de APEL ALBA IULIAa susținut că hotărârea este nelegală întrucât reține în mod greșit existența unei situații discriminatorii în speță. Din contră, reclamanții nu pot fi considerați ca fiind victime ale unei discriminări deoarece se află într-o situație deosebită de aceea a funcționarilor din departamentul similar al, au un alt conținut concret al atribuțiilor de serviciu, de o altă complexitate și responsabilitatea funcției. Recurenta a invocat prev. art. 4 din OG6/2007, decizia nr. 168/1998 și practica CEDO - cauza Marks împotriva Belgiei, 1979. mai arătat că hotărârea CNCD nr. 262/21.06.2007 nu are caracter obligatoriu pentru instanțe și a fost atacată în contencios administrativ de către Ministerul Justiției.
Recurentul Ministerul Justiției și-a întemeiat în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civ. solicitând pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
O primă critică vizează acordarea de către Tribunal a unor drepturi neprevăzute de legislația în vigoare inclusiv pentru viitor, dispoziție prin care prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare. În argumentația adusă, recurentul arată că este incorectă invocarea în sentință a declarației Universale a drepturilor Omului prin raportare la art. 20 din Constituție, întrucât numai Curtea Constituțională poate declara neconstituțională o dispoziție legală intrată în vigoare ulterior ratificării unui pact sau tratat internațional privitor la drepturile omului, în speță OG6/2007. De asemenea nici referirile la art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale nu sunt concludente, întrucât în cauză nu există un drept în patrimoniul reclamanților care să fie indisolubil legat de exercitarea unui drept garantat de Convenție. În consecință, nu există discriminare.
Al doilea motiv de recurs vizează reținerea incorectă de către Tribunal a unei situații de discriminare în materie de salarizare, cât timp suntem în prezența unor categorii de salariați cu atribuții diferite la locul de muncă, întrucât nivelul la care se prestează activitatea este diferit, respectiv central sau local.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza dispozițiilor art. 125 - 128 ale Legii 304/2004, relative la organizarea și funcționarea departamentelor economico-administrative din cadrul instanțelor judecătorești, Curtea reține că legiuitorul a stabilit o reglementare unitară a principalelor atribuții și a modului de recrutare a funcționarilor publici din cadrul acestor departamente, indiferent de nivelul central sau local al instanțelor judecătorești cărora le aparțin.
De asemenea, motivarea că președintele instanței supreme are calitatea de ordonator principal de credite, spre deosebire de președinții tribunalelor și ai curților de apel, care sunt ordonatori terțiari și secundari de credite, ceea ce ar conferi atribuții diferite managerilor economici nu poate fi reținută întrucât Legea 500/2002 privind finanțele publice nu diferențiază responsabilitățile ordonatorilor de credite în funcție de rangul acestora, principali,secundari și terțiari. Nici unul dintre recurenți nu aduc argumente concrete care să definească situația diferită a funcționarilor față de cea a reclamanților.
Față de acestea, Curtea reține că tratamentul diferențiat aplicat reclamanților constituie o faptă de discriminare potrivit OG137/2000, așa cum în mod just a apreciat și Tribunalul. O astfel de faptă contravine prevederilor art. 7 alin. 1 lit. b din 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Pactului cu privire la drepturile civile și politice, art. 4 pct. 3 din 74/1999 pentru ratificarea Cartei Sociale Europene revizuite și art. 1 alin. 2 din Legea 103/2006 pentru ratificarea Protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Toate aceste acte au în vedere principiul excluderii discriminării în exercitarea dreptului la muncă și asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală.
Susținerile recurentului că prin soluția adoptată s-au depășit atribuțiile judecătorești nu pot fi reținute de curte deoarece, atunci când instanța de judecată constată că au fost încălcate dispoziții constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, are obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite de legislația internă și internațională. Ori, măsurile trebuie dispuse până la înlăturarea discriminării, deci și pentru viitor, până când legiuitorul va adopta un sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
Urmare celor expuse, întrucât motivele de recurs formulate de recurenți nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civ. și în cauză s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art. 312 Cod pr. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.2041/CA/15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. LE
Dact./ex.2/13 03 2008
Jud.fond.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI NR. 198/CA/2008
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.2041/CA/15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 Februarie 2008.
Președinte, indescifrabil | Judecător, indescifrabil | Judecător, indescifrabil |
Judecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Iosif Morcan
