Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1993/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1993
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr.1085 din 15 aprilie 2008, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru intimatul pârât. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DGFP D, recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimații reclamanți, -, intimatul pârât TRIBUNALUL DOLJ, intimata pârâtă CURTEA DE APEL CRAIOVA și intimatul reclamant CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DGFP D, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală. Arată că MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1085 din 15.04.2008 TRIBUNALUL DOLJa respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente anului 2004.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A obligat pârâții TRIBUNALUL DOLJ, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiției să plătească reclamanților drepturile salariale restante reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 14.11.2004-01.06.2006 pentru reclamanta; 14.11.2004 - 01.05.2005 pentru reclamanta; 14.11.2004 - 01.03.2006 pentru reclamantul; 15.08.2005 - 01.06.2007 pentru reclamantul; 14.11.2004 - 01.01.2005 pentru reclamanta și 14.11.2004 - 01.01.2005 pentru reclamantul, sume actualizate potrivit indicelui de inflație, precum și la plata de daune interese reprezentând dobânda legală aplicată drepturilor salariale restante.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 16 din OG137/2000, "Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte", iar potrivit art. 18 din același act normativ, "Consiliul este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. Consiliul elaborează și aplică politici publice în materia nediscriminării. În acest sens, Consiliul va consulta autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale, sindicatele și alte entități legale care urmăresc protecția drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării.
De asemenea, potrivit art. 20 din OG137/2000, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, hotărârile emise cu ocazia soluționării sesizării, neatacate în termen de 15 zile constituind titlu executoriu.
Dispozițiile legale citate anterior, conferă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării atribuții în aplicarea dispozițiilor legislației în materie de nediscriminare, constatării și sancționării faptelor de discriminare, pronunțându-se cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate, tocmai aceasta fiind rațiunea dispozițiilor art. 27 alin 3 din OG137/2000 potrivit cărora judecarea cererii formulată de persoana care se consideră discriminată direct la instanța de judecată are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Dispozițiile în discuție nu conferă însă calitate procesuală activă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, neexistând identitate între persoana sa și cel obligat prin raportul juridic dedus judecății, acesta figurând în cauză în calitate de instituție abilitată să-și prezinte poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare, așa încât excepția urmează să fie admisă.
Întemeiată este și excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În conformitate cu dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal, de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, acestuia incumbându-i obligația legală de a depune diligențele necesare Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești aferente perioadei solicitate, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
In consecință, Ministerului Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalului Dolj, în calitate de ordonatori de credite le revine obligația plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți, în privința acestora fiind justificată calitatea procesuală pasivă.
Ca atare, constatând că pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor nu au calitate procesuală în cauză, instanța urmează să respingă acțiunea cu privire la aceștia.
Asupra fondului cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a constat că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte.
Astfel, potrivit art. 125 din Legea nr. 304/2004, republicată " Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Național Anticorupție, curțile de apel, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunalele și parchetele de pe lângă tribunale au în structură câte un departament economico-financiar și administrativ, condus de un manager economic. economic este subordonat președintelui instanței sau, după caz, conducătorului parchetului în cadrul căruia funcționează".
Potrivit art. 126 din același act normativ, "personalul din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ este încadrat de către președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție, președintele curții de apel sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, pe bază de concurs sau probă practică", atribuțiile managerului economic fiind stabilite de art. 127 din lege.
De asemenea, potrivit art. 128 din Legea 304/2004 managerii economici, informaticienii și personalul de specialitate din activitatea financiar-contabilă și din birourile locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile au calitatea de funcționari publici, având drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Dispozițiile legale citate anterior, conferind calitatea de funcționar public managerilor economici și personalului de specialitate din cadrul departamentelor economico financiare stabilesc condiții de recrutare și atribuții identice pentru aceștia indiferent de nivelul instanței în structura cărora funcționează.
În ce privește însă salarizarea, dispozițiile nr.OUG 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, OUG 92/20004, OG2/2006 și OG6/2007, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anii 2005, 2006 și 2007 stabilesc o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu funcționarii publici ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Ori, un astfel de tratament, nefiind justificat de un scop legitim, plasează funcționarii din cadrul departamentelor economico financiare și administrative ai tribunalelor și curților de apel într-o situație defavorabilă în raport cu funcționarii publici care, având aceleași atribuții își desfășoară activitatea în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, încălcând fără o justificare obiectivă principiul egalității stabilit de dispozițiile din Constituția României, Declara Universală a Drepturilor Omului și celelalte tratate internaționale din domeniul drepturilor omului ratificate de România.
Astfel, potrivit art. 7 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ratificată de România la data de 14.12.1956 "toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta declarație împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare", iar conform art. 23 "orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condițiile echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului. Toți oamenii au dreptul fără nicio discriminare la salariu egal pentru muncă egală"
Tot astfel, art.7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, ratificat de România în anul 1974stabilește că "Statele părți la prezentul recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi: remunerația care asigură ce puțin un salariu echitabil și o remunerație egală pentru muncă de valoare egală, fără nicio distincție", iar potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, nașteresau orice altă situație".
În ce privește legislația internă, art. 41 alin. 2 din Constituția României stabilește că salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar art. 5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art. 2 alin 1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că " prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizată precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Art. 2 alin. 2 din același act normativ stabilește că " sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv cu un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
În raport de dispozițiile legale citate anterior, stabilirea unei salarizări diferite pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu funcționarii publici ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel fără nicio altă justificare ( legată de atribuțiile și îndatoririle de serviciu ale acestora, condițiile de studii, recrutare și încadrare în muncă) decât nivelul instanței în structura cărora funcționează, creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru categoria profesională din care fac parte reclamanții, tratament discriminatoriu căruia nu îi corespunde un scop legitim în condițiile art. 2 alin. 2 din OG137/2000.
Ori, această împrejurare atrage incidența art. 27 alin 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind în speța de față, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 Cod civil, egală cu diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, sume actualizate potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului, precum și dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma motivului de casare prev. de art. 304 pct. 4 Cod pr. civilă și a celui de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În motivare s-a arătat că hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond, adăugând la lege, a creat un nou sistem de salarizare a funcționarilor publici.
Prin al doilea motiv de recurs s-a arătat că între funcționarii publici din cadrul instanței supreme și funcționarii publici, din cadrul celorlalte instanțe, nu sunt situații comparative deoarece situația nu trebuie analizată doar prin prisma calității de funcționar public, ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestuia, responsabilitățile funcției.
Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu implică uniformitatea (Deciziile Curții Constituționale nr. 168/1998 și nr. 294/2001).
Cât privește art. 1 Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție, acesta a fost reținut în mod greșit de prima instanță deoarece el nu are rostul de a împiedica statele să schimbe sistemele de salarizare, să atragă sau să prevadă drepturi în alt conținut.
În considerarea argumentelor expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Dolj, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
La dosar a fost depusă, la 29.07.2008 note de ședințe de către pârâtul Ministerul Justiției.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentului prin care se arată că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare nu pot fi reținute, deoarece atunci când instanța de judecată constată că o lege încalcă dispozițiile reglementărilor internaționale, are obligația, în baza art.20 alin.2 din Constituția României de a aplica cu prioritate aceste prevederi.
Pe fond, având în vedere cel de al doilea motiv de recurs, TRIBUNALUL DOLJa reținut corect că reclamanții au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării Hotărârii 262/21 iunie 2007 CNCD, aceasta reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prev. la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel că raportând la această dată - data formulării prezentei cereri, 11 decembrie 2007, instanța constată că nu a operat prescripția extinctivă, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă în termenul de prescripție și reclamanților li se cuvin despăgubiri pentru repararea prejudiciului, iar repararea prejudiciului trebuie să fie integrală.
Astfel, OG nr. 137/2000 în forma sa inițială, a prevăzut expres că se acordă "despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit", iar în forma actuală prevede că "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Potrivit art. 1084 Cod civil, reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată și art. 269 Codul Muncii "angajatul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Așadar, despăgubirile trebuie acordate integral, pentru întregul prejudiciu produs reclamanților iar nu parțial, limitat doar pe ultimii 3 ani.
Ca urmare, instanța va respinge excepția prescripției invocată de recurentul Ministerul Justiției pentru perioada 14 noiembrie 2004 - 14 noiembrie 2007.
Pe fond, TRIBUNALUL DOLJa reținut corect că salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit. b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art.20 din Constituția României republicată, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
Pentru aceste considerente, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
În consecință, în baza art. 312 Cod pr. civilă va fi respins recursul pârâtului Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr.1085 din 15 aprilie 2008, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red. Jud. M
Ex.2//09.10.2008
Jud. fond GDD. C
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
