Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.883/2008
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de - PENTRU, recurent -, împotriva sentinței civile nr. 638/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N și CONSILIUL NAȚIONAL PT. COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari spor 30%, 40%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 08.10.2008 s-a depus la dosar, de către intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, întâmpinare. De asemenea, la data de 27.11.2008, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B-N a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, după deliberare, față de conținutul întâmpinărilor, apreciază că nu se mai impune comunicarea acestora, astfel că, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 638/CA din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și în consecință, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată și ulterior precizată, intentată de reclamantul -, reprezentat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - BIROUL TERITORIAL DIN B-N, în privința sporului prevăzut de nr.OUG 43/2002 pentru perioada 1.02.2003 - 10.12.2004, ca fiind prescrisă.
A fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată și ulterior precizată, intentată de reclamantul - reprezentat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL DIN B-N, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, precum și cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII în ce privește acordarea sporului prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002, începând cu data de 11.12.2004 până la zi și în continuare până la eliminarea discriminării, precum și celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că eclamantul este ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului B-N și nu a fost detașat la Direcția Națională Anticorupție, și astfel, salarizarea sa se face potrivit nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în care nu se prevede acordarea sporului de 30%, respectiv 40% pretins prin acțiunea introductivă.
Salarizarea reclamantului se face după regulile stabilite prin nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, iar salariul polițiștilor din structură nu cuprinde sporul de 30% - 40%, prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.
Este real că ofițerii de judiciar detașați la. au beneficiat de sporul în discuție, motiv pentru care reclamantul a invocat că este discriminat față de aceștia.
Având în vedere caracterul dirimant al excepției ridicate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinare, văzând punctele de vedere ale părților cu privire la această excepție, tribunalul stabilește că dreptul la acțiune al reclamantului, pentru perioada de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, s-a prescris, după cum rezultă din dispozițiile art. 3 raportat la art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Susținerile reclamantului privind nașterea dreptului la acțiune în data de 4.04.2002, ca argument al cererii de respingere a excepției, au fost apreciate ca fiind irelevante, deoarece data de la care se solicită despăgubiri este ulterioară intrării în vigoare a nr.OUG 43/2002, astfel că, sub aspectul perioadei pentru care dreptul la acțiune s-a prescris, raportarea trebuie făcută la data introducerii acțiunii și la cei trei ani anteriori acestei date.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea în contencios este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă, în considerarea temeiurilor ce vor fi redate mai jos.
Așa cum s-a reținut anterior, reclamantul a pretins că este discriminat, sub raportul drepturilor salariale acordate față de ofițerii de poliție judiciară detașați la. întrucât aceștia din urmă beneficiază de un spor salarial de 30% - 40%, spor care nu este prevăzut pentru ofițerii ce nu sunt detașați la.
Este mai mult decât evident că problema litigioasă ce trebuie soluționată este aceia, dacă este încălcat principiul nediscriminării și al egalității de tratament prin modalitatea în care legiuitorul a stabilit salarizarea pentru ofițerii de poliție în discuție.
Tribunalul a constatat din practica judiciară și din hotărârile depuse la dosar, că atât instanțele judecătorești cât și organul de specialitate s-au pronunțat cu privire la situația dedusă judecății în prezenta cauză, dar soluțiile sunt contradictorii.
Din spiritul și litera nr.OG 137/2000, republicată, privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, ca și din practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în considerarea art. 14 din Convenție, rezultă că diferența de tratament devine discriminatorie când prin reglementări diferite "se indică distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă" (Thilimmenos contra, 6 aprilie 2000).
Tribunalul a constatat că ofițerii de poliție judiciară din cadrul inspectoratelor de poliție se află în situație analogă cu ofițerii de poliție judiciară detașați la. sub aspectul pregătirii profesionale de bază și a unor atribuții concrete în cadrul urmăririi penale, dar în ce privește activitatea desfășurată, situația nu este comparabilă deoarece ultimii lucrează într-o activitate specializată de urmărire și cercetare a infracțiunilor de corupție care implică nu numai o altă subordonare ci și alte medii de exercitare a profesiei, cu pericol mai ridicat, cu atribuții la nivelul întregului teritoriu al României, așa cum se menționează în dispozițiile art. 1 alin. 2 și art. 10 din nr.OUG 43/2002.
De altfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000, aprecierile asupra încălcării/neîncălcării principiului egalității între cetățeni trebuie să se circumscrie sferei de analiză privind respectarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la salariul egal pentru muncă egală.
În sensul celor de mai sus, tribunalul a constatat că nici unul din drepturile (principiile) menționate mai sus nu sunt încălcate în cazul reclamantului prin salarizarea diferită față de ofițerii detașați la. deoarece există o justificare obiectivă a diferențierii rezultată din situația detașării în cadrul, așa încât nu se încalcă principiul egalității. Este firesc ca pentru situații diferite legiuitorul să adopte soluții diferite în cazul unor categorii de salariați. Că ofițerii detașați la. constituie o categorie aparte față de situația reclamantului, rezultă cu claritate din dispozițiile art. 10 din nr.OUG 43/2002, care prevăd expres că primii constituie poliția judiciară a Direcției Naționale Anticorupție, că își desfășoară activitatea sub autoritatea exclusivă a procurorului șef, că efectuează numai actele de cercetare penală dispuse de procurorii și în numele procurorului, că nu primesc de la organele ierarhic superioare nici o însărcinare, iar salarizarea se face conform art. 28 alin. 8 "din fondurile acestui departament".
Spre deosebire de situația ofițerilor detașați la. reclamantul și ceilalți polițiști sunt salarizați din fondurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care prevede coeficienți de ierarhizare în raport cu atribuțiile funcțiilor ce le dețin, complexitatea muncii, gradul, răspunderea, solicitările la efort și cu eșalonul în care își desfășoară activitatea (art. 2 și 3), precum și sporurile de care aceștia pot beneficia printre care nu figurează și sporul în litigiu (art. 20-22).
Așa fiind, tribunalul a apreciat că nu este vorba de un tratament diferit care să nu aibă la bază justificări obiective și rezonabile chiar dacă, în anumite privințe, cele două categorii de salariați se află în situații oarecum analoge. Existând o justificare obiectivă și rezonabilă (detașare, subordonarea directă, specializarea) nu se poate susține că există discriminare.
În raport de cele de mai sus, tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată, respingând- ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs " " în numele membrului de sindicat, reclamantul - de la SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul - BIROUL TERITORIAL din B- solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 2 Cod procedură civilă "în caz de admitere a recursului hotărârea atacată poate fi modificată sau casată în tot sau în parte".
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul-recurent arată că, hotărârea atacată în cauză este nelegală și neîntemeiată.
Drepturile salariale sunt prevăzute de nr.OUG 43/2002; nr.OUG 27/2006. Dreptul la sporul anticorupție este un drept prevăzut de lege și având în vedere și practica judiciară în materie consideră că acesta este temeinic și legal.
Atâta timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au beneficiat de sporul anticorupție, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul IPJ B-N, care nu au beneficiat de acel spor deși acel spor anticorupție, în caz contrar, având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume un salariu egal pentru o muncă egală.
Instituirea unor asemenea sporuri doar în favoarea unei categorii de ofițeri de poliție judiciară, în realitate o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită, exemplu Hotărârea nr. 219 din 2007
De asemenea, s-a relevat faptul că Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitatea de ordonator principal de credite și poate fi obligat să aloce fondurile necesare angajatorului respectiv Inspectoratul Județean de Poliție B-N în vederea acordării acestor drepturi salariale.
Intimații MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N prin întâmpinările depuse au solicitat respingerea recursului formulat în cauză. ( 10-11, 12)
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Salarizarea ofițerilor de poliție delegați sau detașați s-a realizat în condițiile art. 28 alin. 3 din nr.OUG 43/2002, privind Parchetul Național Anticoruptie, text legal în prezent abrogat de art. 41 din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial nr. 314/07.04.2006.
În prezent, salarizarea ofițerilor de poliție încadrați, fie direct, fie prin delegare sau detașare la. se realizează în condițiile pct. 28 de la lit. A din anexa la.OUG nr. 27/2006 iar aceștia beneficiază și de drepturile salariate prev. în anexa 4 la OG nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor
Diferența de salarizare, sub aspectul sporurilor acordate celor detașați la. rezultă din chiar faptul detașării.
În condițiile art. 89 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, pe perioada detașării, funcționarul public beneficiază de salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat, dacă acesta este mai mare. - art. 89 al 4)-"Pe perioada detașării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul. Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat este mai mare, el are dreptul la acest salariu."
Dispoziții corespunzătoare sunt cuprinse și în art. 47 alin. 2 din Codul muncii, aplicabil speței, în considerarea art. 117 din Legea nr. 188/1999.
Diferența salarială, sub aspectul sporului, rezultă deci din legea ce reglementează funcția publică ce o exercită reclamantul. (Legea nr. 360/2002, privind Statutul politistului, cu trimitere la Legea nr. 188/1999, realizată de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002).
Se constată așadar că prin acte normative au fost stabilite sporuri de o anumită natură ofițerilor de poliție detașați, față de cei care nu au fost detașați, în speță la.
S-a cerut a fi constatată discriminarea în considerare disp. art. 1 alin. 2 lit. e pct. i - " art. 1 al. 2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: e ) drepturile economice, sociale și culturale, în special: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;" și art. 2 alin. 1" Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."din nr.OUG 137/2002, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prevederile art. 1 din nr.OUG 137/2000, în integralitatea lor, au fost declarate ca neconstituționale prin nr. 818-821/2008.
În deciziile menționate se arată următoarele: "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Reclamanții, în funcție de natura muncii și locul în care își desfășoară activitatea beneficiază de anumite sporuri la salariul de bază.
În considerarea faptuluidetașăriilor, polițiștii detașați la. beneficiază și de alte sporuri decât reclamanții.
Fiecare cele două categorii au salarizări distincte, generate de locul de muncă diferit în care își desfășoară activitatea.
Întrucât nu are calitatea de ofițer de poliție detașat la. reclamantului, pe temeiul unei eventuale discriminări, nu-i pot fi acordate sporurile solicitate, întrucât astfel, instanța de judecată nu ar face altceva decât să înlocuiască dispozițiile legale ce reglementează salarizarea reclamantului cu alte prevederi cuprinse în alte acte normative, respectiv cele care reglementează salarizarea ofițerilor de poliție detașați la.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ " " în numele membrului de sindicat reclamantul - de la SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul - Biroul Teritorial din B-, împotriva sentinței civile nr. 638/CA din 24 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./09.12.2008.
Jud.fond:L.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
