Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.289/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT, împotriva sentinței civile nr. 571/03.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimații CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
La data prezentului termen s-a depus la dosar, de către reclamanții-recurenți concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 571 din 03.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT " " Z, în numele și pentru membrii de sindicat, și pentru obligarea pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI la calcularea și plata drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii și respectiv a indemnizației pentru refacerea capacității de muncă, a primei de C și a primei de Paști, începând cu data de 01.06.2008 și în continuare, până la încetarea efectelor Acordului Colectiv de Muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, acestea sunt în realitate veritabile "drepturi salariale suplimentare", ce contravin scopului urmărit de legiuitor prin art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 precum și legislației speciale în materie de salarizare a funcționarilor publici (OG nr. 6/2007 modificată prin nr.OG 9/2008).
Prin urmare, respectivele clauze contractuale se întemeiază pe o cauză falsă sau ilicită, fiind lovite de nulitate absolută, în lipsa unui element esențial, (din cele prevăzute de art. 948 Cod civil) pentru valabilitatea contractului și ca atare nu își pot produce nici un efect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT " " Z, în numele și pentru membrii de sindicat, și, solicitând modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că motivarea sentinței este contradictorie și nu rezultă din conținutul acesteia dacă dispozițiile din Acordul colectiv de muncă trebuie sau nu trebuie să fie respectate de către părțile semnatare.
Susține reclamantul că prin cererea de chemare în judecată nu se invocă o divergență în aplicarea Acordului colectiv de muncă, ci dimpotrivă, se solicită respectarea dispozițiilor acestui act de către pârâți și plata drepturilor stabilite prin acord.
Cu privire la cele stabilite de instanța de fond în privința cauzei actului juridic, reclamantul susține că instanța de fond s-a substituit părților și a făcut aprecieri nelegale, cu privire la valabilitatea și legalitatea dispozițiilor cuprinse în Acordul colectiv de muncă.
Susține reclamantul că excepția nulității absolute nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, ci a fost invocată și analizată doar în motivarea sentinței, încălcându-se astfel dreptul esențial la apărare.
În continuarea motivării recursului, reclamantul a reiterat susținerile prezentate și în cadrul acțiunii introductive.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041.pr.civ.
Pârâtul Primarul comunei a arătat în întâmpinarea depusă că va dispune plata drepturilor prevăzute în Acordul colectiv de muncă, în situația în care instanța de judecată va considera legală acordarea acestor drepturi.
În concluziile scrise depuse, reclamantul a reiterat cele expuse anterior în privința excepției nulității absolute a clauzelor contractuale pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Criticile reclamantului referitoare la excepția nulității absolute și a modului de soluționare a acesteia de către instanța de fond, nu sunt întemeiate.
Instanța de fond a procedat la analiza cererii de chemare în judecată din perspectiva clauzelor contractuale pe care se întemeiază susținerile reclamantului.
A constatat cu prilejul analizei temeiniciei cererii că, în realitate, acele clauze contractuale sunt lovite de nulitate absolută, generată de încălcarea încă de la momentul semnării Acordului colectiv de muncă a dispozițiile legale referitoare la salarizarea funcționarilor publici.
Instanța de fond nu a analizat o excepție de nulitate absolută, ci o apărare de fond în urma căreia a constatat că existența unei cauze de nulitate absolută, de natură a determina respingerea cererii de chemare în judecată ca urmare a lipsei temeiniciei acesteia.
În mod greșit reclamantul se declarată surprins de analiza realizată de către instanța de fond din perspectiva unei cauze de nulitate absolută, deoarece, în realitate, cu prilejul analizei temeiniciei cererii de chemare în judecată, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamantului sunt nefondate, deoarece acele clauze contractuale pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, încalcă dispoziții legale cu caracter imperativ, astfel încât cererea de chemare în judecată nu poate fi admisă.
Raportul de serviciu al funcționarului public nu are o natură contractuală obișnuită, specifică oricărui alt salariat și reglementată de dispozițiile Codului muncii, iar drepturile salariale nu sunt stabilite prin liberul acord de voință a celor două părți contractuale, respectiv angajat și angajator.
Salarizarea funcționarilor publici se realizează de la bugetul de stat și este reglementată prin dispoziții legale cu valoare imperativă.
Art. 72 din Legea nr. 188/1999 permite încheierea acordurilor colective de muncă și stabilirea unor drepturi salariale suplimentare, însă numai în domeniile care nu au cunoscut deja o reglementare sub aspect pecuniar a statutului salarial al funcționarului public.("art. 72 al.1 Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindănumaimăsuri referitoare la:
a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;
b) sănătatea și securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecționarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.")
În speță, drepturile prevăzute în Acordul colectiv de muncă se suprapun și adaugă drepturilor salariale prevăzute deja în actele normative ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, încălcând astfel dispozițiile legale imperative.
Sancțiunea încheierii unui act juridic cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative este nulitatea absolută, astfel încât în mod corect instanța de fond a constatat că acest viciu fundamental al actului, născut concomitent cu încheierea raportului juridic, împiedică executarea lui ulterioară, de bunăvoie sau silit.
Față de cele menționate anterior, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT Z, împotriva sentinței civile nr. 571/03.04.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red.
Dact.C/12 ex./
Jud.fond.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Axente Irinel
