Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2288/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2288/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERNIARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR S și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței nr. 506/2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanții SINDICATUL LIBER AL REȚELEI SANITARE VETERINARE DIN JUDEȚUL S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) rejudecare dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul Sindicatul Liber al Rețelei Sanitare Veterinare din Județul S, consilier juridic Cota, cu delegație la dosar, din cadrul "Cartel " filiala C, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, pentru prezentul termen de judecată, recurenta Direcția Sanitară Veterniară și pentru Siguranța Alimentelor Saf ost citată cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinare la recursul form,ulat în cauiză de către pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Reprezentanta intimatului Sindicatul Liber al Rețelei Sanitare Veterinare din Județul S arată că nu mai are alte cereri de solicitat, motiv pentru care Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatului Sindicatul Liber al Rețelei Sanitare Veterinare din Județul S solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că prima instanță în mod corect a respins excepția de competență materială, raportat la prevederile legale incidente (Legea nr. 188/1999).
În ceea ce privește excepția lipsei calitătății procesuale pasive invocate de către pârâta-recurentă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, reprezentanta intimatului Sindicatul Liber al Rețelei Sanitare Veterinare din Județul S solicită respingerea, apreciind că aceasta se justifică prin aceea că Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor are calitatea de ordonator principal de credite, astfel că titlu trebuie să fie opozabil și acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 506/2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, s-a disjuns cererea reclamantelor, și de prezenta acțiune și o transpune la completul de litigii de muncă, acordând termen pe data de 14 aprilie 2009.
S-a respins excepțiile formulate de pârâta II.
S-a admis acțiunea reclamanților membrii ai Sindicatului Liber al Rețelei Sanitare Veterinare S:, și a fost obligați pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor S și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la plata către reclamanți a diferenței de 45% din sporul pentru condiții deosebit de periculoase pentru personalul care lucrează în laboratorul sanitar veterinar, aferent perioadei 09.12.2006 - 31.12.2007, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, dintre reclamanții care au formulat acțiunea numitele, și nu au calitatea de funcționari publici motiv pentru care cu privire la aceștia cererea de chemare în judecată urmează să fie disjunsă și a fi transpusă la completul de litigii de muncă, cu termen pe 14 aprilie 2009.
Cu privire la acțiunea celorlalți reclamanți instanța a reținut următoarele.
S-a invocat de către pârâți excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj în soluționarea cauzei pe motiv că este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului.
Această excepție nu a fost admisibilă atâta timp cât reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar raportul juridic dedus judecății este unul de contencios administrativ, vizând acordarea de drepturi salariale de către o autoritate administrativă cu personalitate juridică (DSVSA - S) a cărei acte sunt cenzurate, conform art. 2 lit. d Cod procedură civilă, de către tribunal. Incidente sunt în cauză și prevederile art. 9 Cod procedură civilă, care arată că cererea formulată împotriva mai multor pârâți poate fi înaintată la instanța competentă printre oricare dintre ei.
S-a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Această excepție nu a fost admisibilă pentru următoarele:
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, este reglementarea cadru în materia funcției publice.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată (fost art. 911, introdus prin Legea nr. 251/2006:
Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Legea nr. 188/1999 face referire la condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 numai în art. 106 alin. (1), care dispune în sensul că:
Art. 106 - (1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici se realizează prin acte normative cu caracter special.
În anul 2006, reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici s-a realizat prin nr.OG 2/2006. potrivit art. 31 al Capitolului III - "Litigii":
Art. 31 - (1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite.
(2)
(3)
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
În anul 2007, reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici s-a realizat prin nr.OG 6/2007. Potrivit art. 31 al Capitolului III - "Litigii":
Art. 31 - (1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite.
(2)
(3)
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.
În speță, reclamanții nu au contestat stabilirea salariilor ci neplata unor drepturi motiv pentru care această procedură prealabilă prevăzută de lege nu trebuia urmată.
De altfel reclamanții s-au adresat în 19.01.2007 cu o cerere, către pârâta de rândul II, care însă a refuzat plata sporului.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a, este de reținut că această autoritate administrativă, conform art. 1 alin. (1) din HG nr.130/2006, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare în domeniul sanitar veterinar. fiind ordonator principal de credite. Această calitate, de ordonator principal de credite, conferă pârâtei legitimitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin art. 14 lit. d) din Legea nr. 435/2006 s-a stabilit acordarea unui spor de până la 75% din salariul de bază personalului din laboratorul sanitar veterinar care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
Personalul din cadrul Laboratorului Sanitar Veterinar de Stat Z, printre care și membrii de sindicat, funcționari publici reprezentați în această cauză de către Sindicatul Liber al Rețelei Sanitare Veterinare din județul S, își desfășoară activitatea în condiții periculoase și deosebit de periculoase de muncă, fiind expuși pericolului de îmbolnăvire prin contagiune directă și indirectă sau de inhalare de substanțe chimice nocive. Această împrejurare, de altfel necontestată, este dovedită în cauză cu Buletinul nr. 2 de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de Sănătate Publică S la data de 24 ianuarie 2007.
Prin Ordinul nr. 56232/11.06.2007, Președintele aprobă plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase, însă începând cu 1 ianuarie 2007, iar nu de la data nașterii acestui drept - 9 decembrie 2006, când Legea nr. 435/2006 a intrat în vigoare.
Prin întâmpinare, pârâta de rândul II recunoaște că sporul în discuție a fost acordat în cuantum diferit pentru anul 2007, față de anul în curs, invocând faptul că doar la data de 19.06.2007 au fost acordate avize de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății Publice.
A fost însă de observat că Ordinul nr. 56232/2007 produce efecte începând cu 01.01.2007 fără ca sporul pentru condiții deosebit de periculoase să fie cuantificat, în timp ce Anexa nr. 1 din Regulamentul privind acordarea și a acestui spor stabilește un procent de 75%, începând cu data de 01.01.2007 (art. 15 din Regulament).
Așa fiind, refuzul pârâților de a recunoaște reclamanților și de a le plăti pentru perioada 09.12.2006 - 31.12.2007 sporul pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 75 % este nejustificat, drept pentru care în baza art. 14 din Legea nr. 435/2006, art. 5 și art. 295 din Codul Muncii și văzând prevederile Ordinului nr. 56232/2007 a Președintelui, acțiunea de față a fost admisă, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERNIARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR S, solicitând admiterea acestuia pentru motivele prevăzute de art.309, pct.9 din pr.civ. și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii intimatei reclamante formulate de Sindicatul Liber al Rețelei Sanitare Veterinare din jud. S, în numele și pentru membrii de sindicat, funcționari publici nominalizați în sentința recurată.
În motivarea recursului pârâta arată că, hotărârea pronunțată de prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate de intimați și obligării pârâtelor DSVSA S și la plata de către aceștia a drepturilor bănești, adică diferența de 45% din sporul pentru condiții deosebit de periculoase pentru personalul care lucrează în laboratorul sanitar-veterinar, aferent perioadei de 09.12.2006-31.12.2007 actualizat cu rata inflației la data plății efective, este netemeinică și nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale.
Instanța a apreciat că Ordinul nr.56232/2007 al Președintelui produce efecte juridice din data de 01.01.2007, respectiv plata sporului în condiții deosebit de periculoase de până la 75% se aproba începând cu data de mai sus, dar fără ca acel cuantum al sporului să fie cuantificat.
Procedura cuantificării se realizează prin Anexa nr.1 din Regulamentul privind stabilirea și acordarea sporului la salariile de bază în conformitate cu art.14 din Legea nr.435/2006.
Arată că aceste sporuri se acordă în anumite condiții, fiind acordate numai cu AVIZUL MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE ȘI AL MINISTERULUI SANATAȚII PUBLICE, în cazul acestora acestea au fost obținute în data de 19.06.2007.
Regulamentul sus menționat avizat de instituțiile abilitate a stat la baza emiterii Ordinului nr.56232/11.06.2007, care ulterior a suferit modificări, materializate în ordinul nr.56507/18.12.2007, în vederea aplicării unitare și echitabile pentru toți angajații în sistemul sanitar-veterinar.
Din aceste motive întemeiate, DSVSA S, în calitate de ordonator secundar de credite, nu a putut acorda aceste sporuri cu data aprobării Regulamentului pentru stabilirea și acordarea sporurilor la salariile de bază, acesta fiind aplicat abia după obținerea avizelor sus menționate și a concretizărilor comunicate de către instituției pârâte, prin Ordinul nr.56232/11.06.2007 și nr.56507/18.12.2007, privind punerea în aplicare a prevederilor legale ce țin de plata acestor drepturi.
În concluzie, pentru motivele invocate mai sus, consideră că sentința recurată este lipsită de temei legal, solicitând instanței admiterea recursului și să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii formulate de intimații-reclamanți.
Împotriva aceleiași hotărâri a mai declarat recurs și pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, solicitând admiterea acestuia pentru motivele prevăzute de art.304, pct.3 și 9.pr.civ. și casarea în totalitate a sentinței recurate, precum și pe fond, solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de intimatul-reclamant Sindicatul Liber al Rețelei Sanitare Veterinare din jud. S, în numele și pentru funcționarii publici din cadrul DSVSA
În motivarea recursului pârâta arată că Tribunalul Sălaj - Secția Civilă nu avea competența materială și funcțională să judece litigiul pe fond, instanța competentă din punct de vedere material și funcțional să judece litigiul fiind Curtea de APEL CLUJ - Secția Contencios Administrativ Fiscal.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează, în fond, de tribunalele administrative -fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".
Art. 1 alin. 1 din nr.HG130/2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordine prevede:"Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale.".
Potrivit art. 3 alin. 1 din pr.civ.:
"Curțile de Apel judecă:
1.în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale."
În virtutea considerentelor invocate, apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 punctul 3.pr. civ.
În continuare, învederează instanței de recurs că instanța de fond a respins în mod netemeinic excepția lipsei calității procesuale pasive a
Singura instituție în măsură a fi obligată, baza raporturilor de serviciu existente, la plata unor eventuale sporuri este S, intimații - reclamanți neavând raporturi de serviciu directe cu în sensul celor prevăzute în art. 1 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, aceștia fiind funcționari publici în cadrul S, aceasta fiind instituția care le plătește drepturile salariale.
În realitate, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana despre care se afirmă că este obligată în raportul juridic dedus judecății.
procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligarea de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea va trebui să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă.
În speță, intimații - reclamanți nu au raporturi de serviciu directe cu, fiind funcționari publici în cadrul S, astfel că aceștia se găsesc într-un raport juridic având ca obligație plata sporurilor cu S și nu cu aceasta, organul ierarhic superior.
Prin urmare, nu poate avea calitate procesuală pasivă, intimații-reclamanți nefăcând nicio dovadă a existenței unui raport juridic obligațional în care subscrisa să fie subiect pasiv în cadrul acestui raport.
În plus, art. 5 lit. c din OG nr. 42/2004 statuează următoarele:
"Serviciile veterinare de stat se organizează după o concepție unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial, ca sector distinct și autonom, având următoarea structură:
c) direcțiile veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului B, autorități veterinare județene și a municipiului B,cu personalitate juridică.
Anexa nr. 2 nr.HG 130/2006 enumeră unitățile care funcționează în subordine a, instituții publice finanțate din subvenții acordate de la bugetul de stat și din venituri proprii:
" 1.Unități cu personalitate juridică:
4.direcțiile sanitar-veterinare ș; pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului."
Art. 15 al hotărârii menționate mai sus prevede:
"Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Autorității și ale unităților din subordinea sa, prevăzute în Anexa nr.2,se asigură din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat".
În virtutea actelor normative invocate mai sus, direcțiile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor sunt unități din structura cu personalitate juridică, conform anexei nr. 2 la.OG nr. 42/2004, având astfel capacitate procesuală.
Așa fiind, a rezultat că instituția care trebuia să plătească intimaților - reclamanți eventualele sporuri este S, instituție cu care aceștia au raporturi directe de serviciu, fiind inadmisibilă obligarea la plată a altor subiecți de drept.
Pe fondul cauzei, prima instanță a admis acțiunea formulată de intimații-reclamanți obligând pârâții și DSVSA S la plata drepturilor bănești reprezentând diferența de 45% din sporul pentru condiții deosebit de periculoase pentru personalul care lucrează în laboratorul sanitar-veterinar, aferente perioadei 09.12.2006-31.12.2007, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Hotărârea pronunțată de prima instanță a fost netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9.pr.civ.
Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că prin ordinul nr.56232/2007 al Președintelui s-a aprobat plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase începând cu data de 01.01.2007 și nu cu data de 09.12.2006 când a intrat în vigoare dreptul la acest spor.
Instanța de fond s-a pronunțat în sensul ca ordinul nr. 56232/2007 al Președintelui produce efecte începând cu data de 01.01.2007 fără ca acel cuantum al sporului să fie cuantificat, în timp ce Anexa nr. 1 din Regulamentul privind acordarea acestui spor stabilește un procent de 75% începând cu data de 01.01.2007.
În conformitate cu art. 14 al Legii nr.435/2006, aceste sporuri pot fi acordate cu avizul MINISTERULUI MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministerului Sănătății Publice, avize care au fost acordate numai în data de 19.06.2007.
"(1)În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu avizul MINISTERULUI MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Sănătății Publice, următoarele categorii de sporuri:
"d) pentru condiții deosebit de periculoase: morfopatologie, TBC, bruceloza bovina, ovina și porcina, medicina legală, epizootii sau zoonoze deosebit de grave și altele asemenea, stabilite prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, un spor de 50-75% din salariul de baza."
Ca urmare a avizării Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 435/2006, doar la acel moment Președintele a putut emite Ordinul nr. 56232/11.06.2007.
Datorită existenței unor discrepanțe între modul de expertizare a locurilor de muncă aparținând aceluiași tip de unități sanitar-veterinare, sa demarat procedura consultării în vederea întocmirii unui nou Regulament, care să fie uniform și echitabil pentru toți lucrătorii din domeniul sanitar-veterinar.
Precizează că prin Ordinul nr.56507/ 18.12.2007 emis de Președintele a fost modificat și completat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariul de bază în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr.435/2006 aprobat prin Ordinul nr. 56232/11.06.2007 emis de Președintele.
Acesta este motivul întemeiat pentru care nu a putut aplica aceste sporuri începând cu data Regulamentului privind stabilirea și acordarea sporurilor la salariul de bază prin Ordinul nr. 56232/11.06.2007 emis de Președintele, precum și necesitatea întocmirii unui buletin de expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de Sănătate Publică, care trebuia să fie și avizat de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Instituția pârâtă a depus diligențele pentru a întocmi Buletinul de expertizare a locurilor de muncă din cadrul și a solicitat avizul Inspectoratului Teritorial d e Muncă, noul Regulament pentru stabilirea și acordarea sporurilor la salariile de bază urmând a fi aplicat după obținerea tuturor avizelor menționate mai sus.
Pentru toate considerentele invocate, apreciază că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată de reclamantul Sindicatul Liber al Rețelei Sanitare Veterinare din jud. S, solicită respingerea recursului ca nefundat cu menținerea sentinței nr.506 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția civilă ca legală și temeinică.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
1. Cu privire la critica ce constă în încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor privitoare la competența materială a instanțelor judecătorești motivul de recurs prevăzute la art. 304 pct. 3.pr.civ. invocat de recurenta B nu este fondat.
Prin însăși memoriul de recurs aceasta arată că singura instituție care are nemijlocit raporturi directe cu reclamanți în calitate de funcționari publici este pârâta DSVSA
Așadar, raportul de serviciu în virtutea căruia au acționat reclamanții și în temeiul căruia aceștia invocă drepturile consacrate legislativ în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici este direct legat cu pârâta DSVSA S, structură teritorială a.
Astfel fiind, competența în materie este dată în principal de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 care conține o normă de trimitere la Legea contenciosului administrativ care prin prisma dispozițiilor art. 29 din această lege impun aplicare dispozițiilor corespunzătoare relativ la competență din cuprinsul Legii nr. 554/2004.
Cum dispozițiile art. 10 alin. 1 din această lege disting ca și criteriu de alegere a competenței materiale între tribunale și curți de apel prin prisma criteriului locului și poziției ocupate de autoritatea publică în cadrul sistemului administrației publice, se reține că dat fiind că DSVSA S este o autoritate locală a administrației publice dezmembrământ al, instanța competentă să tranșeze în fond pricina este Tribunalul Sălaj.
Împrejurarea că a fost chemată în judecată și B în calitate de coparticipant procesual alături de DSVSA S, pârâta ce figurează ca parte în raportul de serviciu, nu schimbă cu nimic raționamentul expus mai sus privitor la criteriul esențial ce se reține în materia stabilirii competenței de soluționare a unui atare litigiu.
De aceea, motivul de recurs ce vizează excepția de necompetență materială a Tribunalului Sălaj este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
2. În ceea ce privește critica ce se axează pe invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei B, Curtea reține că aceasta a fost chemată în judecată, așa cum pertinent au evocat reclamanții și cum în mod întemeiat a reținut instanța de fond, în calitate de ordonator principal de credite, calitate ce rezultă din prevederile art. 1 alin. 1 din HG nr. 130/2006 și care justifică astfel calitate de pârât într-un litigiu ce vizează raportul de funcție publică al reclamanților, mai cu seamă că acesta este generat și de refuzul pârâtei de a recunoaște și efectua plata sporului solicitat de reclamanți.
Din această perspectivă, motivul de recurs consacrat acestei chestiuni de drept se va respinge ca neîntemeiat.
3. Pe fondul cauzei, analizând ambele recursuri, Curtea constată că sunt nefondate și urmează a fi respinse, în considerarea motivelor ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea poate fi acordat, cu avizul MINISTERULUI MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Sănătății Publice, între altele, sporul pentru condiții deosebit de periculoase: morfopatologie, TBC, bruceloză bovină, ovină și porcină, medicină legală, epizootii sau zoonoze deosebit de grave și altele asemenea, stabilite prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, un spor de 50-75% din salariul de bază. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 această lege are drept scop reglementarea salarizării personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar.
După cum rezultă din actele dosarului executarea dispoziției legale de către autoritățile pârâte privind recunoașterea efectivă a sporului a fost realizată efectiv abia în luna iulie 2007, când prin Ordinul Președintelui nr. -. 06. 2007 s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 435/2006.
Deși personalul prevăzut de lege are dreptul la spor în cuantum de 75% acesta a beneficiat în cursul anului 2007 doar de spor doar în cuantum de 30% din salariul de bază, abia începând cu data de 01.01.2008 s-a pus efectiv și complet în aplicare dispozițiile legale, personalul beneficiind de sporul în cuantum de 75%.
Justificarea pârâtelor privind neplata diferenței de spor în cuantum de 45% pentru perioada 09.12.2006 - 31.12.2007 nu are nicio bază legală deși s-a încercat a se crea în aparență o bază factuală a acestei conduite.
Astfel, împrejurarea că avizul prealabil a fost dat de către autoritatea indicată la art. 14 lit. d) abia la data de 19.06.2007 și că doar în temeiul acestui aviz președintele Bap utut emite regulamentul de punere în aplicare a legii nu poate fi opusă cu succes reclamanților.
de ordin administrativ ale autorităților care sunt chemate prin lege să pună în executare și aplicare dispoziții normative consacrate de legile în vigoare nu pot paraliza drepturile recunoscute de lege particularilor.
A admite o interpretare contrară ar însemna să fie pusă în pericol executarea legii, securitatea juridică a drepturilor particularilor, drepturile recunoscute prin lege fiind astfel golite de orice conținut tocmai prin conduita ilicită a autorităților chemate de lege să le de-a eficiență.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond în mod întemeiat și legal a sancționat refuzul pârâtelor vizând recunoașterea în beneficiul reclamanților a dreptului la diferența de spor în cuantum de 45% solicitat de aceștia pentru perioada 09.12.2006-31.12.2007.
Prin urmare, motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9.pr.civ. invocat de ambele recurente nu este dat în cauza de față.
Pe cale de consecință, recursurile se vădesc a fi nefondate și drept urmare, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312.pr.civ. se vor respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERNIARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR S și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, împotriva sentinței civile nr. 506/20.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red.U/Dact.M/27 ex./9 oct. 2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Axente Irinel
