Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 2/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2/CA
Ședința publică de la 04 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea introdusă de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor - în numele și pentru Membrii de Sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Vaslui sub nr. 3813/89/ din 2 decembrie 2008, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " a solicitat ca pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului V să fie obligați să repare prejudiciul cauzat polițiștilor - membrii de sindicat - ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5%, începând cu data de 1 ianuarie 2007, cu 2%, începând cu data de 1 aprilie 2007 și cu 11%, începând cu data de 1 octombrie 2007 să plătească dobânda legală, calculată începând cu luna ianuarie 2007, până la efectuarea plății, precum și indexarea sumelor datorate, considerând că în mod nejustificat persoanele pe care le reprezintă au fost excluse de la majorările salariale acordate prin Legea nr.232/2007 și Ordonanța Guvernului nr.10/2007.
Prin sentința civilă nr.115/CA din 23 aprilie 2009, Tribunalul Vasluia respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului V; declinând competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Curții de APEL IAȘI, prin raportare la dispozițiile art. 3 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Această sentință, în întregul ei, a rămas definitivă și irevocabilă, ca urmare a respingerii de către Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr. 533/CA din 19 octombrie 2009, recursului formulat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea cererii pe motiv că, începând cu data de 01.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr.491/2006 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.57/2006; angajarea unor noi cheltuieli putându-se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Acțiunea intentată pârâtului Ministerul Administrației și Internelor a fost înregistrată la Curtea de APEL IAȘI sub nr-.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că persoanele pe care reclamantul le reprezintă și în numele cărora a promovat prezenta acțiune sunt angajați ai Inspectoratului de Poliție al Județului V, având calitatea de funcționari publici cu statut special și că, nemulțumiți de faptul că nu au beneficiat de prevederile Legii nr.232/2007 și ale Ordonanței Guvernului nr.10/2007, acestea s-au considerat discriminate, în raport cu alte categorii de funcționari publici, drept pentru care au promovat prezenta acțiune, întemeiată pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000, apreciindu-se că, în mod nejustificat, au fost lipsiți de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii de angajați din sistemul public.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că nici unul din funcționarii publici pe care reclamantul îi reprezintă nu se află în raporturi de serviciu directe cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ei desfășurându-și activitatea în cadrul Inspectoratului Poliției Județean V; persoană juridică care are competența de a calcula și plăti drepturile salariale cuvenite celor în cauză.
Chiar dacă polițiștii, pe care reclamantul îi reprezintă, fac parte din sistemul Ministerului Administrației și Internelor, și chiar dacă acesta din urmă are calitatea de ordonator principal de credite, nu există temei de drept pentru a se cere angajarea răspunderii pârâtului pentru modul în care instituția publică cu care reclamanții se află în raporturi de serviciu a aplicat normele legale referitoare la plata drepturilor salariale cuvenite polițiștilor.
Pe de altă parte, chiar dacă, în principiu, pârâtul este răspunzător de implementarea politicilor salariale la nivelul sistemului public de care este răspunzător, fapt ce-i conferă și calitatea procesuală necesară și permite chemarea sa în judecată în prezenta cauză, acesta nu are dreptul de a decide extinderea sferei majorărilor salariale și la alte categorii de personal bugetar decât cele anume stabilite de legiuitor.
Ori, atâta timp cât prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, cu modificările ulterioare, nu s-a prevăzut că polițiștii pot beneficia de majorările prevăzute de Legea nr. 232/2007 și respectiv de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, nici pârâtul din prezenta cauză și nici o altă autoritate, inclusiv cea judecătorească, nu se pot substitui legiuitorului și impune în mod voluntar norme create pe cale judiciară sau prevederi cuprinse în alte acte normative, doar pentru că ar aprecia normele criticate ca fiind discriminatorii, misiunea constituțională a instanțelor, astfel precum a stabilit Curtea Constituțională, prin decizia nr. 821 din 03.07.2008, fiind aceea de a aplica legea și nu de a se transforma în legiuitor pozitiv, încălcând principiul separației puterilor, consacrat de art. 1 alin.4 din Constituție.
De altfel, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod constant, principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective, numai legiuitorul putând stabili dacă și în ce măsură anumite categorii de salariați pot beneficia de creșteri salariale, singura condiție ce se impune în astfel de situații fiind că de aceste majorări de salarii să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
Ori, din moment ce funcționarii publici nu beneficiază de aceleași drepturi ce sunt acordate polițiștilor, prin legi speciale, nici aceștia din urmă nu pot reclama că sunt discriminați, în raport cu alte categorii de personal bugetar, cu atât mai mult cu cât nici măcar reclamantul nu pretinde că, urmare aplicării Legii nr. 491/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 57/2006, de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, polițiștii au beneficiat în perioada de referință de creșteri salariale, ca urmare a creșterii coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor.
Ca atare, constatând că dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde majorările salariale solicitate ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate și că respectarea principiului constituțional "pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală", nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii de personal, în comparație cu alta, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004, va respinge acțiunea promovată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, excepție ridicată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", având sediul în B,-,.23, sector 2, în numele membrilor săi de sindicat în contradictor cu pârâtul Ministerul și Internelor, având sediul în B, nr. 1A, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE,
- - -
GREFIER,
-
Red.
Tehnored.
2 ex./06.01.2010
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
