Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 20/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 20
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal au lipsit reclamantele și și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care, Curtea constatând cauza în stare de judecată și avându-se în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă, a trecut la deliberări.
INSTANȚA
La data de 09.10.2007 reclamantele și în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtelor la plata primei de concediu pe anul 2006.
În motivarea cererii, s-a arătat că au calitatea de funcționari publici de la data de 02.04.2001 ca urmare a deciziei nr. 33 emisă de G, iar prin Ordinul Președintelui ANOFM nr. 51/14,02.20006 au fost transferate înm interesul serviciului la aceasta din urmă autoritate.
Reclamantele au susținut că potrivit art. 24 alin. 2 din Legea 188/1999 au dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21.11.2007, pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca nefondată cu motivarea că dispoz. art. 25 alin. 2 din Legea 188/1999 au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat pe anii 2006-2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază întemeiată acțiunea reclamantelor urmând aoa dmite pentru următoarele considerente
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază întemeiată acțiunea reclamantelor, urmând aoa dmite, obligând pârâta către reclamante la plata primei de concediu pentru anul 2006 actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Obligă pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă către reclamante la plata primei de concediu pentru anul 2006 actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti | JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie |
Grefier, |
Red. Jud.
5 ex/14.02.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
