Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 201/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.201
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr.2485 pronunțată la 13 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, Bd. -, -. 6,. 19, Cod poștal -, Județ B și pârâții INSPECȚIA cu sediul în B, sector 2, nr. 14, Cod poștal -, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE cu sediul în B, sector 1,., nr. 2-4, Cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă Inspecția reprezentată de consilier juridic, lipsind recurentul-pârât Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, intimatul-reclamant G și pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantei intimatei-pârâte, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic declară că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția, deci nu are calitate în acest recurs.
Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.2485 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, Inspecția și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, s-a admis excepția lipsei calității pasive a pârâtei Inspecția, fiind obligați pârâții Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse la calcularea și plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță ce se cuveneau pentru perioada 2001-2006, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială invocată de instanța a constatat că este neîntemeiată și în consecință a respins-o având în vedere faptul că reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtului B, autoritate administrativă subordonată acestuia, astfel că în conformitate cu dispoziția art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, modificată și completată, Tribunalul Buzău este instanța competentă să soluționeze cauza de față.
În ceea ce privește excepția de prescripție invocată de pârâtul instanța a constatat că este neîntemeiată și în consecință a dispus respingerea acesteia reținând că, în condițiile suspendării acordării dreptului la prima de concediu pe perioada 2001-2003 nu se poate considera că a fost împlinit termenul de prescripție atâta timp cât prin dispozițiile legale bugetare succesive nu a fost afectată existența dreptului, ci doar exercițiul acestuia.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, tribunalul a constat de asemenea, că este neîntemeiată și în consecință a respins-o, având în vedere calitatea de ordonator principal de credite al acestuia, precum și dispoziția art. 6 alin.1 lit.a din Legea nr.108/1999 și dispozițiile HG nr.767/1999.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Inspecția, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, admițând-o, întrucât Inspecția este constituită ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, prin care se exercită atribuții de autoritate de stat în domeniul muncii, relațiilor de muncă, securității și sănătății muncii în subordinea acesteia funcționând în fiecare județ inspectorate teritoriale de muncă, unități cu personalitate juridică, astfel că, această instituție nu poate răspunde în cauză, între aceasta și reclamant neexistând nici un fel de raporturi juridice.
S-a mai reținut de instanța de fond că reclamantul, funcționar public în cadrul B are dreptul la prima de concediu aferentă anilor 2001-2005, indexată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății, astfel cum prevede dispoziția art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, modificată și completată.
De asemenea, tribunalul a reținut că, într-adevăr, dreptul respectiv a fost suspendat succesiv, anual prin dispoziția art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art. 12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art. 8 alin.7 din Legea nr.511/2004.
Conform dispozițiilor art. 41 din Constituția României, instanța a constatat că salariații au dreptul la măsuri de protecție specială care se referă la concediu de odihnă plătit, că dreptul la prima de concediu intră în conținutul complex al dreptului la muncă, iar statul de drept garantează realizarea deplină a drepturilor acordate, în consens cu dispoziția art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Instanța de fond a apreciat că suspendarea succesivă a dreptului la prima de concediu a operat asemenea unei îngrădiri nelegitime a exercitării acestuia, fiind în contradicție cu dispoziția art.16 alin.1, art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României.
Împotriva sentinței nr.2485 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzăua declarat recurs Pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B criticând-o potrivit disp. art. 304 pct.9 și art.3041Cod pr. Civilă.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, potrivit disp.art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare" funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Se mai precizează că, aplicarea textului legal citat a fost suspendată anual prin acte normative succesive (OUG 33/2001, Legea nr. 744/2001, Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004).
Potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr.379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006:" prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006".
S-a mai susținut că acordarea primei de concediu a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006 prin acte normative - legi, care au fost emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă, iar suspendarea a operat până la 31.12.2006.
Cererea de acordare a primelor de concediu este neîntemeiată și din prisma prevederilor Constituției României, potrivit cărora, măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege și numai legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pentru o anumită durată determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, drepturi care sunt prevăzute expres în Codul Muncii.
De asemenea, precizează pârâtul că susținerea referitoare la încălcarea unor norme constituționale și a dispozițiilor aret.38 din Codul Muncii, în vigoare la data suspendării dreptului la primele de vacanță, potrivit cărora drepturile încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări este neîntemeiată. În acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională care a statuat că drepturile suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate de către legiuitor.
Mai arată recurentul-pârât faptul că, legea bugetului de stat constituie norma specială în ceea ce privește finanțarea resurselor bugetare și repartizarea acestora, iar dispozițiile referitoare la primele de vacanță sunt suspendate prin Legea bugetului de stat. În acest context trebuie avute în vedere și dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice care stabilesc pe de o parte că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte, că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, ca fiind netemeinică, motivat de faptul că Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Bar espectat actele normative în vigoare în perioada respectivă.
Curtea analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurente, având în vedere și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile recurentului referitoare la nelegalitatea sentinței sunt nefondate, deoarece potrivit art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999, republicată, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Este adevărat că până la data de 31.12.2006 prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecării în concediu de odihnă au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum și prin acte normative anuale de salarizare a funcționarilor publici.
In speță, reclamantul avea calitatea de funcționar public, iar acordarea primelor de vacanță aferente anulilor 2001- 2006 ce constituie obiectul actiunii, a fost suspendată prin Legea 379/2005.
Dar, așa cum a reținut și instanța de fond suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente, este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
In consecință, acordarea primelor de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și, chiar dacă acordarea dispozițiile legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării acordarea acestora este un drept legal, motiv pentru care instanța de fond a pronunțat o soluție legală atunci când a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale constând în primele de vacanță aferente anuilor 2001- 2006.
S-a reținut de asemenea corect de către instanța de fond că recurentul are calitate procesuală pasivă, acesta fiind ordonator principal de credite și obligat să asigure fondurile necesare în vederea plății drepturilor acordate.
În consecință, instanța de fond a apreciat în mod legal că suspendarea succesivă a dreptului la prima de concediu a operat asemenea unei îngrădiri nelegitime a exercitării acestuia, fiind în contradicție cu dispozițiile art.16 alin.1, art.41 alin.2 și art. 53 din Constituția României.
Condorm dispozițiilor art.41 din Constituția Românieri, pe drept cuvânt, prima instanță a constatat că salariații au dreptul la măsuri de protecție specială care se referă atât la concediul de odihnă plătit, cât și la prima de concediu sau de vacanță, ce intră în conținutul complex al dreptului la muncă, drept fundamental, iar statul de drept garantează realizarea deplină a drepturilor acordate, în consens cu disp.art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omunlui și libertăților fundamentale.
Față de considerentele de mai înainte, Curtea în raport cu art.312 alin.1 proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr.2485 pronunțată la 13 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, Bd. -, -. 6,. 19, Cod poștal -, Județ B și pârâții INSPECȚIA cu sediul în B, sector 2, nr. 14, Cod poștal -, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE cu sediul în B, sector 1,., nr. 2-4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 28.02.2008
f- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
