Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 201/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA COMERCIAL ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.201
Ședința public din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare executare act administrativ, formulat de reclamanta- -, domiciliat în P,-,. 141,. A2,.12, județul P, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA DE PLȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTUR, cu sediul în B,-, sector 2.
Acțiunea a fost timbrat cu tax judiciar de timbru în cuantum de 1 leu, potrivit chitanței nr. -/24.06.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, care au fost anulate de instanț și atașate la dosar.
La apelul nominal fcut în ședinț public, au lipsit reclamanta - -- și pârâta Agenția de Plți și Intervenție pentru Agricultur.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, învederându-se instanței faptul c pârâta, în temeiul disp. art. 245 pr.civil, a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, timbrat cu tax judiciar de timbru în cuantum de 2,00 lei, potrivit chitanței nr.- din 29.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei (fila 111), de asemenea, a depus la dosar un certificat privind soluția pronunțat în dosarul nr- de Înalta Curte de Casație și Justiție, dup care:
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 245 pr.civil, la cererea pârâtei Agenția de Plți și Intervenție în Agricultur, repune cauza pe rol, iar faț de împrejurarea c pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lips, potrivit art.242 alin.2 pr.civil, constat cauza în stare de judecat și rmâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de suspendare de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta -- a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plți și Intervenție pentru Agricultur B, s dispun suspendarea executrii deciziei nr. 621 din 24.04.2009 emis de directorul general al pârâtei, pân la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ.
În motivarea cererii, s-a artat c, prin decizia nr. 621 din 24.04.2009, s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la Centrul Județean P din cadrul, ce a fost ocupat în mod legal de --, prin numire în funcție, ca urmare a concursului, decizia atacat fondându-se pe prevederile modificatoare ale Legii nr.188/1999 aduse prin OUG 37/2009, respectiv art. III alin.1.
S-a susținut de reclamant c sunt îndeplinite condițiile prevzute de art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, a respectat condiția prealabil impus de textul de lege, respectiv a sesizat autoritatea emitent cu plângere prealabil la 4.05.2009, exist un caz bine justificat reprezentat de argumentele juridice de natur a crea o îndoial în ceea ce privește actul contestat, precum și o pagub iminent în sensul definit de Legea contenciosului administrativ.
De asemenea, reclamanta a învederat instanței c decizia de desființare a funcției publice de conducere este nelegal, întrucât au fost nesocotite dispozițiile art. 100 din Legea 188/1999, referitoare la reducerea justificat a unui post de ctre o instituție public și legala înființare a unui post similar, de natura celui desființat, în termen de 1 an de la desființare, prin emiterea acestei decizii, directorul general al nu urmrește decât înlturarea sa de pe postul ocupat, atât timp cât desființarea postului nu se justific, atribuțiile aferente nu se modific în proporție de 50% și nu au fost modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
Referitor la paguba iminent, s-a artat c emiterea deciziei nr. 621/2009 o afecteaz în mod nemijlocit, i s-au înclcat drepturile, libertțile și îndatoririle prevzute de Constituție, respectiv dreptul la munc, la protecția social a muncii și la un nivel de trai decent, decizia este apt a produce un prejudiciu material și moral reclamantei, prin lipsirea acesteia de dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viaț, consecința imediat a deciziei nr. 621/2009 fiind încetarea raporturilor sale de serviciu și pierderea tuturor drepturilor de natur salarial, susținându-se c suspendarea executrii actului administrativ unilateral individual este în deplin concordanț cu nr.R(89)8 adoptat de Consiliul Europei.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar plângerea prealabil, înregistrat pe rolul pârâtei sub nr. 1935 din 4.05.2009, decizia nr. 621 din 24.04.2009, emis de ctre pârât.
La data de 21.07.2009, pârâta Agenția de Plți și Intervenție pentru Agricultur a formulat întâmpinare, pe calea creia, în primul rând, a invocat excepția puterii de lucru judecat, în baza art. 166 pr.civil și art. 1201 din Codul civil.
În motivarea excepției invocat, sus-numita instituție a artat faptul c într-o cauz identic cu prezenta, din punct de vedere al obiectului, prților și cauzei juridice a acțiunii, s-a pronunțat Curtea de APEL PLOIE ȘTI prin sentința nr. 93 din 25.05.2009, în sensul respingerii acțiunii sus-numitei.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu sunt întrunite dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, privitoare la cazul bine justificat și paguba iminent, ce ar putea s conduc la admiterea unei astfel de cereri de suspendare.
În susținerea întâmpinrii, pârâta a depus la dosar adresa nr. 12311/4.06.2009, prin care reclamantei i s-a rspuns la contestația ce a constituit plângere prealabil, precum și sentința nr. 93 din 25.05.2009 a Curții de APEL PLOIE ȘTI, Secția comercial și de contencios administrativ și fiscal.
La termenul de judecat din data de 22.07.2009, reclamanta - -- a solicitat respingerea excepției puterii de lucru judecat, susținând faptul c prezenta cerere ar fi fost formulat în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, în timp ce prima acțiune, soluționat prin sentința nr. 93/25.05.2009, ar fi fost întemeiat pe dispozițiile art. 14 din același act normativ.
La data de 14.09.2009, s-a dispus suspendarea judecții în prezenta cauz, pân la soluționarea definitiv și irevocabil a dosarului nr- al Curții de APEL PLOIE ȘTI, în care a fost pronunțat sentința nr. 93/25.05.2009, aflat la acel moment pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea recursului promovat de ctre reclamanta - --, împotriva acestei din urm hotrâri.
La data de 2.11.2009, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol, la cererea pârâtei, în susținerea creia a depus la dosar certificatul emis de ctre instanța suprem în dosarul nr-, din care rezult faptul c, prin decizia nr. 3870 din 22.09.2009, a fost constatat nul recursul declarat de ctre reclamanta din prezenta cauz, împotriva sentinței nr. 93/25.05.2009, care, astfel, a devenit irevocabil.
În cauz s-a administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, analizând actele și lucrrile dosarului, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul Curții de APEL PLOIE ȘTI, sub nr-, reclamanta - -- a solicitat instanței s dispun suspendarea executrii deciziei nr.621 din 24.04.2009, emis de ctre pârâta B, pân la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ, respectiv în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 93 din 25.05.2009, Curtea de APEL PLOIE ȘTI, Secția comercial și de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiat, cererea de suspendare, aceast hotrâre devenind irevocabil prin constatarea nulitții recursului promovat de ctre reclamant, ca urmare a deciziei nr. 3870 din 22.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut, în esenț, c nu sunt îndeplinite condițiile prevzute de art. 14 din Legea 554/2004, întrucât nu s-a fcut dovada cazului bine justificat, de natur s creeze o îndoial serioas în privința legalitții actului administrativ contestat, întrucât argumentele prezentate de reclamant, în ceea ce privește nelegalitatea deciziei nr. 621/2009, nu creeaz o astfel de îndoial, decizia fiind emis în executarea întocmai a OUG 37/2009, în vigoare la acel moment. A mai reținut instanța de fond c nu este îndeplinit nici condiția prevenirii unei pagube iminente, cât vreme reclamanta nu a fost lipsit de dreptul la salariu și la condiții rezonabile de viaț, întrucât, prin adresa nr.1735 din 4.05.2009, pârâta i-a pus la dispoziție o alt funcție public de conducere.
La data de 25.06.2009, reclamanta a promovat o nou cerere de suspendare a executrii aceleiași decizii nr. 621 din 24.04.2009, în susținerea creia invocat argumente identice cu cele susținute în motivarea cererii din dosarul anterior. Pe de alt parte, temeiul juridic al noii acțiunii a fost indicat ca fiind art. 15 raportat la art. 14, cu referire la art. 2 alin.1 lit.s și t din Legea nr. 554/2004.
În esenț, puterea de lucru judecat a unei hotrâri judectorești semnific faptul c o cerere nu poate fi judecat în mod definitiv, decât o singur dat, iar hotrârea este prezumat a exprima adevrul și nu trebuie s fie contrazis de o alt hotrâre. În mod obișnuit, puterea lucrului judecat este invocat într-un proces ulterior, prin intermediul excepției autoritții de lucru judecat, atunci când al doilea proces se poart între aceleași prți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauz (art. 1201 Cod civil), caz în care, autoritatea de lucru judecat reprezint acel efect al puterii lucrului judecat care este exclusivitatea.
Potrivit art. 1201 Cod civil, existența autoritții de lucru judecat presupune identitatea a trei elemente, și anume: a doua cerere de chemare în judecat s aib același obiect, s fie întemeiat pe aceeași cauz și între aceleași prți, fcut de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
În cauza ce face obiectul prezentului dosar, prțile sunt identice cu cele din dosarul nr- al Curții de APEL PLOIE ȘTI, în sensul identitții lor juridice, dar și fizice, atâta vreme cât, în ambele procese, reclamanta -- - cheam în judecat pe pârâta Agenția pentru Plți și Intervenție în Agricultur, ca organ emitent al deciziei nr. 621/24.04.2009.
Pe de alt parte, autoritatea lucrului judecat reclam și identitatea obiectului celor dou acțiuni, acesta fiind atât pretenția formulat prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat, existând aceast identitate, inclusiv în cazul în care obiectul este diferit în cele dou cereri, dar scopul final urmrit este același.
Atât în prezenta acțiune, cât și în procesul anterior, reclamanta a solicitat suspendarea executrii deciziei nr. 621 din 24.04.2009, emis de ctre autoritatea pârât, susținând, în esenț, aceleași argumente ca și cele invocate în primul proces, și anume nesocotirea dispozițiilor art.100 din Legea 188/1999, referitoare la reducerea justificat a unui post de ctre o instituție public și legala înființare a unui post similar, la scopul ilicit urmrit de ctre pârât, în sensul înlturri sale din postul ocupat, a crui desființare nu se justific, la înclcarea drepturilor, libertților și îndatoririlor sale constituționale, întrucât consecința imediat a deciziei contestate este încetarea raportului sale de serviciu și pierderea tuturor drepturilor de natur salarial, precum și la invocarea greșit a dispozițiilor OUG 37/2009, întrucât activitatea este reglementat de Legea nr. 1/2000, iar centrele județene sunt direct subordonate agenției, fiind prți componente ale unei singure instituții, funcția de conducere de director executiv nefiind o funcție public din categoria celor vizate de Ordonanța nr. 37/2009.
În sfârșit, al treilea element al autoritții lucrului judecat este identitatea de cauz între cele dou acțiuni, aceasta fiind reprezentat de fundamentul raportului juridic dedus judecții, temeiul juridic al cererii, care nu se confund nici cu cauza acțiunii și nici cu mijloacele de prob.
În legtur cu acest ultim aspect, reclamanta a susținut lipsa identitții de cauz între cele dou acțiuni, întrucât cea dintâi ar fi fost promovat pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, în timp ce, cea de a doua cerere își are ca temei juridic art. 15 al aceluiași act normativ.
În realitate, Curtea constat c aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât identitatea de cauz între cele dou acțiuni este evident, iar invocarea în susținerea prezentei cereri a disp. art. 15 a fost fcut tocmai pentru a se încerca înlturarea efectelor puterii de lucru judecat.
Astfel, în timp ce art. 14 reglementeaz cadrul legal al cererii de suspendare a unui act administrativ, dup sesizarea în condițiile art. 7 a autoritții publice, deci dup declanșarea procedurii prealabile administrative, dar pân la momentul sesizrii instanței de contencios administrativ cu o cerere în anulare a actului administrativ pretins vtmtor, art. 15 reglementeaz situația promovrii cererii de suspendare a executrii actului administrativ în același timp cu cererea adresat instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. rezid, așadar, în momentul promovrii cererii de suspendare, dar și în aceea c suspendarea întemeiat pe art. 14 dureaz pân la soluționarea cauzei pe fond, adic în prim instanț, nu și pe parcursul soluționrii recursului, în timp ce, în cazul reglementat de art. 15, cererea poate fi formulat pe tot parcursul judecrii fondului, îns suspendarea se prelungește, de drept, pân la soluționarea definitiv și irevocabil a cauzei, esențial fiind ca acțiunea în anulare s fi fost deja promovat pe rolul instanței de contencios administrativ.
Așa cum rezult din conținutul cererii, ce face obiectul prezentului dosar, dar și din actele administrate pân la momentul intrrii în dezbaterea excepției autoritții de lucru judecat, reclamanta nu a susținut niciun moment și nici nu a fcut dovada faptului c prezenta cerere reprezint o cerere de suspendare, ce însoțește acțiunea principal privind anularea actului considerat vtmtor, sau fcut separat de aceast acțiune, dar c instanța de contencios administrativ ar fi fost sesizat cu o cerere de anulare a deciziei nr. 621 din 24.04.2009, situație în care ar fi putut s fie aplicabil art. 15 din Legea nr. 554/2004. În afar de referirea generic la acest text de lege, în niciun moment din derularea prezentului proces nu a reieșit c ne-am afla în situația și în condițiile prevzute imperativ de art.15.
În considerarea acestor argumente, în temeiul art. 166 pr.civil, raportat la art. 1201 Cod civil, Curtea urmeaz s admit excepția autoritții de lucru judecat, invocat de ctre pârât prin întâmpinare și s resping prezenta cerere ca fiind inadmisibil, întrucât exist identitate de prți, obiect și cauz, cu aceea ce a fcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința nr. 93/25.05.2009 a aceleiași instanțe.
Fiind vorba de o excepție absolut, de ordine public și peremptorie, Curtea nu va mai pși la analizarea fondului cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOT R ȘTE:
Admite excepția autoritții de lucru judecat, invocat de pârâta Agenția de Plți și Intervenție pentru Agricultur B prin întâmpinare.
Respinge, ca inadmisibil, cererea formulat de reclamanta -, domiciliat în P,-,. 141,. A2,.12, județul P, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTUR, cu sediul în B,-, sector 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./24.11.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
