Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1508/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.3776,-
DECIZIA NR.1508
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâții, domiciliat în Târgoviște, B-dul -,. 8.. 7,. 30, județul D, domiciliat în com., județul A, domiciliat în com., județul D, împotriva sentinței nr.499 din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în com., județul D, domiciliată în com., județul D, reclamantaCOMUNA PRIN PRIMARși intervenientulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,cu sediul în com., județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimata-reclamantă Comuna prin primar și intimatul-intervenient Consiliul Local al comunei, ambii reprezentați de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 29 dosar, lipsind recurenții-pârâți, și intimații-pârâți și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar copie de pe încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței recurate, de asemenea, s-au depus la dosar note scrise formulate de recurenți, după care:
Apărătorul intimaților-reclamant și, respectiv, intervenient, depune la dosar extras de pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind soluția dată în dosarul nr-, în sensul că prin decizia nr.462/27.10.2009, s-a respins recursul ca nefondat, precizează că, deși a făcut demersuri în acest sens, nu a putut obține un certificat de grefă; totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului celor doi intimați, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, pentru intimata-reclamantă Comuna - prin primar și intimatul-intervenient Consiliul Local al comunei, solicită respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În combaterea recursului, arată apărătorul intimaților că excepția nelegalității HG nr.1350/2001 a fost soluționată irevocabil prin decizia nr.462/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că recursul este inadmisibil, iar potrivit înscrisurilor de la dosar, acesta este nefondat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sesizarea cu excepția de nelegalitate înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, sub nr.3776,-, formulată de, și, având calitatea de pârâți în dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște, s-a solicitat constatarea nelegalității poziției nr.8 a Anexei nr.2 din Hotărârea Consiliului Local nr.14/31.05.1992 și a pct.86 din Anexa nr.63 a HG nr.1350/2001.
În motivarea excepției de nelegalitate, și au arătat că Hotărârea Consiliului Local nr.14/1992 cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public și privat al comunei, unde apare și terenul în suprafață de 200 mp închiriat de SC SRL, iar ulterior, prin HG nr.1350/2001, același teren apare ca aparținând domeniului public, însă terenul respectiv împreună cu suprafața de 103 mp, pe care au construit casa, este proprietatea lor, așa cum rezultă din certificatul nr.196 din 10.05.2007, procesul verbal de identificare a imobilului, încheiat la 10.05.2007, și certificatele nr.294 și 357, depuse la dosar împreună cu certificatul de deces al autorului lor, decedat la 11.05.2003.
Tribunalul a dispus disjungerea capătului de cerere privind excepția de nelegalitate a pct.86 din Anexa nr.63 a HG nr.1350/2001, având în vedere că soluționarea acesteia este de competența Curții de Apel Ploiești, urmând ca după înregistrarea dosarului să pună în discuție excepția de necompetență.
Comuna a formulat întâmpinare și precizări, prin care a susținut că terenul în litigiu nu a aparținut niciodată defunctului sau altor autori ai acestuia, dovadă fiind faptul că el nu a formulat în timpul vieții cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, o cerere în acest sens, înregistrată cu numărul 73/24.11.2005, a fost formulată de către numita, fostă, căreia i-a aparținut terenul, conform sentinței civile de partaj nr. 269/1934 a Tribunalului Județean, fiind respinsă, întrucât terenul aparține domeniului public.
S-a arătat de pârâtă că această suprafață de teren a fost cedată de fostului Consiliu Popular al comunei pentru a se înființa o piață comunală - utilitate publică pe care o are și astăzi, iar după anul 1990, în conformitate cu noile reglementări terenul a fost trecut în domeniul privat al comunei conform HCL nr.14/1992, a fost închiriat firmei SC SRL, în anul 1994 i-a fost concesionat pentru o perioadă de 25 de ani pentru realizarea unei investiții, fiind de utilitate publică potrivit Legii nr.213/1998, prin HCL nr.18/1999 a fost trecut în domeniul public al comunei, făcându-se publicarea ca atare în Monitorul Oficial nr. 276 bis/2002.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr.499 din 2 iulie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția de nelegalitate privind Hotărârea nr. 14/31.05.1999 -poziția nr. 8 Anexei 2, adoptată de Consiliul Local al comunei, excepție invocată de pârâții, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.4 alin.1 teza 1 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, verificarea legalității unui act administrativ presupune, potrivit prevederilor legale menționate, cenzurarea actului respectiv prin raportarea la dispozițiile legii.
Tribunalul a mai reținut că, așa cum se arată și în sentința nr. 90/21.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, la nivelul unității administrativ teritoriale - comuna, s-a procedat la inventarierea bunurilor proprietate publică în conformitate cu normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor, care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, emise de guvern în ședința din 17.06.1999 și aprobate prin HG nr. 548/1999, respectându-se dispozițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998. Astfel, prin hotărârea nr.18/28.08.1999, Consiliul local al comunei a aprobat inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunei, conform Anexei 1, unde la poziția 8 este evidențiat terenul în suprafață de 200 mp - Centru civic - In Piață, această hotărâre fiind completată prin Hotărârea nr. 12 /26.05.2000 a aceluiași consiliu local, hotărâri ce au fost adoptate după convocarea consilierilor locali în ședințe de lucru la care a participat și pârâtul, ulterior inventarul reactualizat fiind însușit de către Consiliul Local prin Hotărârea nr.14/24.05.2001; includerea acestui imobil în domeniul public al Comunei s-a făcut cu respectarea normelor legale ce au incidență în cauză, și respectiv a art. 7 din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia dreptul de proprietate publică se dobândește pe cale naturală, prin achiziții publice, prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, prin acte de donație sau legate, prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale în domeniul public pentru cauză de utilitate publică, sau prin alte moduri prevăzute de lege, Comuna făcând dovada că respectivul teren a intrat legal în domeniul său privat și, ulterior, în domeniul public.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții, și, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței, cu consecința admiterii excepției de nelegalitate a poziției nr.8 din Anexa nr.2 a Consiliului Local nr.14/31.05.1992.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a comis atâtultra petita, cât și minus petita, s-a pronunțat cu privire la legalitatea unui act administrativ prin care nu fusese sesizată, respectiv HCL 14/31.05.1999, fără a se pronunța cu privire la legalitatea sau nu a actului administrativ contestat.
S-a mai susținut că judecata cauzei în fond s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, referitoare la citarea părților, instanța soluționând dosarul în condiții de lipsă de procedură cu recurenții petenți, fiindu-le încălcat dreptul la un proces echitabil și la apărare, la 11.06.2009 s-a dispus amânarea pricinii, dându-se eficiență cererii de amânare pe motive medicale depuse de apărătorul recurenților, fără ca vreunul dintre aceștia să fie prezent în sală, iar pentru termenul din 25.06.2009, reclamanții nu au fost citați și nu au avut cunoștință de termenul acordat, fiind incident cazul de casare prevăzut de ar. 304 pct.5 pr.civilă.
Recurenții au mai învederat instanței că motivarea hotărârii cuprinde motive străine de natura pricinii, se invocă dispoziții ale unei sentințe a Curții de Apel Ploiești, ce nu au legătură cu această cauză, întrucât respectiva hotărâre verifică legalitatea unui act administrativ ulterior, respectiv o hotărâre de guvern din 1999, iar Tribunalul Dâmbovițaa fost investit cu cercetarea legalității unei hotărâri din 1992, fiind aplicabil cazul de modificare prevăzut de art. 304 poct.7 din pr.civilă.
De asemenea, hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul reținerii intrării în mod legal a terenului în litigiu în domeniul privat și, ulterior, în domeniul public al comunei, fără însă a se indica modalitatea de trecere în domeniul public a trenului în discuție, nefiind identificată situația exactă a acestei treceri.
Referitor la fondul cauzei, recurenții au susținut că terenul în litigiu se află în punctul " în Piață" și nu este o piață publică, ce s-ar încadra în categoria bunurilor proprietate publică, această situație rezultă chiar din apărările Consiliului Local, care arată că imobilul în discuție a fost închiriat unei societăți comerciale, ori în cazul în care ar fi fost piață publică, nu ar fi putut face obiectul închirierii, potrivit HCL 14/31.05.1992, prin care s-a aprobat Raportul Comisiei de inventariere a patrimoniului comunei, în Anexa nr. 2, apare terenul în litigiu în suprafață de 200 mp, ca fiind închiriat către SC SRL, iar la pct. 86 al Anexei 63 a HG 1350/2001, terenul în litigiu apare ca aparținând domeniului public al comunei, anul dobândirii fiind 1999, iar actul este Hotărârea Consiliului Local nr.18/1999, dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, și în niciun caz primăriei.
Recurenții au mai arătat că terenul în suprafață de 200 mp nu este cuprins nici în anexa la Legea 213/1998, pct. III, care atestă bunurile ce fac parte din domeniul public al comunei, în Anexa nr. 2 la HCL 14/1992, terenul în cauză apare ca făcând parte din domeniul privat al comunei, iar în contradicție cu această hotărâre, în HG 1350/2001, același imobil este evidențiat ca făcând parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, iar în certificatele nr.294 din 15.06.2007 și 357 din 3.07.2007, semnate de însuși primarul, se certifică existența în Registrul agricol al defunctului a imobilului compus din suprafața de 303 mp teren și construcție, acest teren a fost întotdeauna în proprietatea autorului reclamanților, nefiind niciodată trecut în proprietatea statului prin vreun act de trecere forțată sau prin o expropriere cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Prin întâmpinarea depusă la 04.09.2009, intimații Comuna și Consiliul Local au solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, întrucât terenul în litigiu nu a aparținut niciodată defunctului, ci numitei, care l-a cedat fostului Consiliu Popular în anul 1988, pentru înființarea unei piețe comunale, după anul 1990 terenul nu a fost revendicat de nimeni, a fost trecut în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, iar ulterior, în domeniul public al comunei, HCL 14 din 31.05.1992 fiind emisă în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare, arătându-se că instanța s-a pronunțat asupra legalității acestei hotărâri, și nu a HCL 14/1999, fiind vorba de o greșeală de dactilografiere, intimații au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, nesoluționată până în prezent, întrucât dosarul se află la Curtea de Apel.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Tribunalul Dâmbovițaa fost investit cu soluționarea excepției de nelegalitate a poziției nr. 8 a Anexei 2 din HCL 14 din 31 mai 1992, prin care s-a aprobat raportul Comisiei de inventariere a patrimoniului comunei, privind obiectivele ce constituie domeniu public și privat al acestei unități administrativ-teritoriale, în Anexa nr. 2, la poziția nr. 8 fiind menționat terenul în suprafață de 200 mp, închiriat către SC SRL, anexa în discuție cuprinzând bunurile ce constituie domeniul privat al localității.
Ulterior acestei hotărâri a Consiliului Local, a fost emisă Hotărârea nr. 18 din 18.08.1999, prin care s-a aprobat inventarul cu bunurile ce alcătuiesc domeniul public al Comunei, terenul în discuție fiind evidențiat în Anexa nr. 1, la poziția nr.8, această din urmă hotărâre a fost completată prin Hotărârea nr. 12 din 26 mai 2000, inventarul localității a fost aprobat și însușit de către Consiliul Local prin Hotărârea nr. 14 din 24 mai 2001.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a concluzionat că terenul în suprafață de 200 mp - Centru civic "În Piață"- a fost inclus în domeniul public al comunei, cu respectarea normelor legale ce au incidență în cauză, respectiv a art. 7 din Legea 312/1998, verificarea legalității unui act administrativ presupunând cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, respectiv HCL 14/1992, ci asupra HCL 14/1999, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât în practicaua și considerentele sentinței recurate, cât și în minută, se face referire la HCL 14 din 31 mai 1992, poziția nr. 8 a Anexei 2, astfel că menționarea în dispozitiv a anului 1999 este o greșeală de dactilografiere, ce a fost îndreptată de instanța de fond, prin încheierea din Camera de Consiliu din 1 octombrie 2009, în conformitate cu art. 281 pr.civilă.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs, potrivit căruia instanța de fond a soluționat cauza fără citarea legală a recurenților, întrucât, pentru termenul din 25.06.2009, toate părțile au avut termen în cunoștință, iar recurenții au fost prezenți prin apărătorul lor, la termenul din 30 aprilie 2009, de la acest moment sunt aplicabile dispozițiile art. 153 pr.civilă, nefiind necesară citarea ulterioară a părților, decât în cazurile limitativ enumerate de alineatul 2 al acestui text de lege, situație în care nu se regăsesc recurenții.
Nu este fondat nici motivul de recurs, potrivit căruia motivarea hotărârii conține motive străine de natura pricinii, invocându-se dispozițiile unei sentințe a Curții de Apel Ploiești, ce nu au legătură cu prezenta cauză, întrucât respectiva hotărâre judecătorească are legătură cu pricina dedusă judecății, în prezenta cauză s-a verificat legalitatea unei hotărâri de consiliu local, emisă în procedura inventarierii bunurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, iar dosarul Curții de Apel Ploieștia avut ca obiect excepția de nelegalitate a HG nr. 1350/2001, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce aparține domeniului public al comunei, competența de soluționare a celor două excepții de nelegalitate revenind Tribunalului, respectiv Curții de Apel, raportat la emitentului actului administrativ individual.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia instanța nu indică modalitatea în care terenul în discuție a intrat în domeniul public, însă se pronunță asupra legalității HCL 14/1992, nu este fondat, întrucât instanța de fond a fost investită cu excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual în conformitate cu art. 4 din Legea contenciosului administrativ, procedură în cadrul căreia se analizează respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii respectivului act administrativ, astfel că respectivul imobil a fost inclus în domeniul public al comunei, cu respectarea normelor legale ce au incidență în cauză, prin Hotărârea Consiliului Local contestată a fost aprobat raportul comisiei de inventariere a patrimoniului comunei, iar ulterior, prin HCL 18/1999, a fost aprobat inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unității administrativ teritoriale, în cercetarea excepției de nelegalitate instanța nu este îndrituită a stabili în concret situația juridică a imobilului.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia terenul în litigiu nu este piață publică, ci se află în punctul "în Piață", astfel că nu se încadrează în categoria bunurilor proprietate publică, cum rezultă din faptul că în prezent este închiriat către SC SRL, Curtea constată că nu este fondat, întrucât terenul în suprafață de 200 mp - Centru civic - "În piață" are destinația de piață publică, fiind, deci, prin natura sa, de uz și de interes public, conform art. 1 din Legea nr. 213/1998, regăsindu-se între bunurile enumerate de punctul III din anexa la Legea privind proprietatea publică și anexa 3 la Normele tehnice, aprobate prin HG 548/1999, iar prin HG 1350/2001, imobilul în discuție este atestat ca făcând parte din domeniul public al comunei, și nu din domeniul privat al acesteia.
De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea, potrivit căreia terenul a fost întotdeauna proprietatea autorului recurenților, nefiind trecut niciodată în proprietatea statului, fiind evidențiat în Registrul agricol la rolul defunctului, reclamanta nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, întrucât instanța de fond a fost investită cu excepția de nelegalitate a HCL 14/1992, în cadrul căreia verifică conformitatea actului administrativ cu prevederile legale ce au incidență în materia inventarierii bunurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, ce se finalizează prin aprobarea inventarului acestor bunuri, și nu cu o acțiune în anularea actului administrativ individual sau o altă acțiune prin care să se urmărească realizarea dreptului pretins, în cadrul unor astfel de pricini instanța fiind obligată a analiza și compara pretinsele titluri de proprietate ale părților litigante.
Nu este fondată nici susținerea, potrivit căreia terenul în litigiu apare în proprietatea primăriei, deși dreptul de proprietate publică aparține unităților administrativ-teritoriale, întrucât prin Hotărârea nr.14/1992 s-a aprobat Raportul Comisiei de inventariere privind patrimoniul comunei, ulterior prin HCL 18/1999 a fost aprobat inventarul domeniului public al aceleiași unități administrative, inventarul a fost completat prin HCL 12/2000, iar prin HG 1350/2001 a fost aprobat inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei, și nu al Primăriei, structură funcțională în cadrul unității administrativ-teritoriale.
Față de toate considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția de nelegalitate a HCL 14/ 31.05.1992, reținându-se că includerea terenului în suprafață de 200 mp în - Centru civic "În piață"-, în domeniul public al comunei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinice, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții, domiciliat în Târgoviște, B-dul -,. 8.. 7,. 30, județul D, domiciliat în com., județul A, domiciliat în com., județul D, împotriva sentinței nr.499 din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în com., județul D, domiciliată în com., județul D, reclamantaCOMUNA PRIN PRIMARși intervenientulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,cu sediul în com., județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./19.11.2009
3776,- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
