Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 203/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 203/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 3771/C din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru datele de 18 și 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.3771/C/27.11.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 733 lei reprezentând prime de concediu pentru anii 2001 și 2002, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației și dobânda de referință a la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanta a îndeplinit calitatea de funcționar în cadrul pârâtei Casa Județeană de Pensii în perioada 01.02.2001 - 01.08.2002, conform adeverinței depusă la fila 8 din dosar.
Relativ la excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța de fond a respins-o, întrucât prin suspendarea succesiva a acordării acestor drepturi salariale a fost suspendat și cursul prescripției dreptului la acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (astfel cum era numerotat în perioada 2001-2003) "funcționarul are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Acest text a rămas fără conținut, întrucât prin legile bugetului de stat a fost suspendat până la 31 decembrie a anului pentru care are aplicabilitate legea bugetului din anul respectiv.
Drepturile respective însă există,deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor reprezentând prima de concediu pe perioada 2001, 2002, sumă actualizată cu rata inflației și dobânda de referință a la data plății efective conform prev.art.1081, 1082 Cod civil.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că acțiunea reclamantei nu mai are obiect deoarece a fost adoptată nr.OUG146/19.12.2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006, iar drepturile reclamantei nu pot fi achitate decât în octombrie 2008.
La dosar a depus întâmpinare intimata prin care solicită respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de pârâtă, precum și din prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Motivele de recurs invocate de recurentă sunt nefondate deoarece adoptarea nr.OUG146/19.12.2007 nu lipsește de conținut sau de obiect cererea reclamantei, obligațiile pârâtei nefiind înlăturate prin acest act normativ.
Prin art.35 din Legea nr.188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici s-a prevăzut că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat." Rezultă că, dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani. Aceste dispoziții legale au fost suspendate în mod succesiv, până la data de 31.12.2006, prin art.3 alin.1 din G nr.33/2001, și ulterior, prin legile de stat. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu nu mai sunt în vigoare, dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcare dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece, dreptul la prima de vacanță nu a fost înlăturat, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus menționate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituția Românei. De asemenea, normele legale de suspendare contravin și art. 16 alin. 1 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Prima de concediu este un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamantă, iar, acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor bănești necesare, deoarece, s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamantei.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, împotriva sentinței civile nr.3771/C/27.11.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. M - 25.03.2008
Tehnored. - 27.03.2008/ 2 ex
Judecător fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
