Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 212/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 212/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta Bejinaru
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3412/16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.3412/COM/16.10.2007 a Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul în numele și pentru membrii de sindicat prevăzuți în tabelul anexat acțiunii introductive, în contradictoriu cu intimații: Penitenciarul d e Maximă Siguranță -, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și în consecință:
Au fost obligați intimații Penitenciarul d e Maximă Siguranță -, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale reprezentând prima de concediu pe anii 2004 - 2006, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, după cum urmează:
Nr crt
NUME
SUMA
1.
2452.
2.
-
1986
3.
.HG-
1724
4.
2430
5.
2086
6.
1824
7.
-
1653
8.
-
1925
9.
3683
10.
I-
748
II.
.
2369
12.
:
1943
13.
- IO AN
1433
14.
-
1793
15.
1918
16.
-
2079
17.
2566
18.
1654
19.
1
1872
20.
2263
21.
-
1954
22.
-
1920
23.
ST.
1928
24.
1870
25.
()
2393
26.
ST.
2133
27.
2036
28.
U -
1683
29.
-
1538
30.
.
1632
31.
-
1211
32
2110
33.
2096
34.
215
35.
2051
36.
-
1236
37.
1772
38.
CENTIU IO AN
1588
39.
1019
40.
-
1703
41.
1752
42
GH.
2128
43.
1280
44.
.
1975
45
-
1761
46.
AN -
1865
47.
2466
48.
-
2076
49.
-
2173
50.
-
2005
51.
-
1564
52.
1826
53.
-
1689
54.
2214
55.
2380
56.
2056
57.
-
1823
58.
1733
59.
2463
60.
-
2038
61.
-
3944
62.
ST.
1791
63.
-
1760
64.
2086
65.
2206
66.
2415
67.
2396
68.
1881
69.
1771
70
3438
71
2538
72.
2142
73.
1881
74.
2177
75.
2489
76.
1846
77
-
1836
78.
1CH1M ST.
1805
79.
-
1754
80.
1529
81.
.
2244
82.
-
2111
83.
.
2452
84.
1611
85.
.
1593
86.
2466
87.
IO AN
1849
88.
1446
89.
-
1626
90.
-
1722
91.
2212
92.
-
1389
93.
2461
94.
.
1895
95.
1849
96.
1335
97.
2167
98.
2271
99.
1209
100.
-
2206
101.
-
2394
102
-
1909
103
U
1912
104.
U D-
2364
105.
-
2296
106.
1094
107.
-
986
108.
-
1304
109
2683
110
SCU-
2202
111
1292
112.
1840
113.
1540
114.
2246
115.
2550
116.
1762
117.
PATRU
1954
118.
.
2041
119.
1919
120.
2578
121.
.
1941
122.
.
2411
123.
2008
124.
1788
125.
-
1695
126.
-
1805
127.
2237
128.
.
2234
129.
.
1960
130.
2788
131.
-
1505
132.
2449
133.
2249
134.
.
1593
135.
-
3080
136.
-
1807
137.
2441
138.
2425
139.
ESCU
1983
140.
2455
141.
1262
142.
1986
143.
--
1396
144.
2262
145.
1903
146.
-
1868
147.
-
2289
148.
2228
149.
2093
150.
1930
151.
.
2070
152.
-
1910
153.
-
1578
154.
-
2023
155.
-
1897
156.
2482
157.
1799
158.
1468
159.
TA
2388
160.
1599
161.
1733
A fost obligat intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure intimaților fondurile necesare plății drepturilor salariale în cauză și a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de intimata Administrația Națională Penitenciarelor.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: reclamanții, membrii ai Sindicatului " " sunt încadrați ca funcționari publici la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță -.
Art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, coroborat cu art. 34, lit. f din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, stipulează că " Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. "
Aceste texte însă au rămas fără conținut, întrucât prin legile anuale ale bugetului de stat au fost suspendate succesiv până la 31.12.2006.
Instanța de fond a constatat că dispozițiile privind suspendarea dreptului la primă de concediu contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece prima de concediu reprezentând un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discreționar și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul muncii conform cărora: "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate."
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de efecte juridice suspendarea acordării primei de concediu și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare, înseamnă că dreptul respectiv a existat pe întreaga perioadă și că se impune a fi acordat retroactiv.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta a fost respinsă, deoarece primii doi intimați, instituții ierarhic superioare ale Penitenciarului Codlea și ordonatori de credite, au obligația să prevadă în buget fondurile necesare plății drepturilor salariale ale angajaților acestuia.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, întrucât, gestionând bugetul de stat în temeiul nr.HG 208/2005, are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare plății drepturilor salariale ale angajaților.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea și ia obligat pe intimați, Penitenciarul Codlea, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, în funcție de competența pe care o au, să plătească reclamanților sumele reprezentând prima de concediu, conform tabelului de la dosar.
În baza art. 1082 și 1084 cod civil coroborate cu art. 161, alin. 4 din Codul muncii, tribunalul a stabilit că sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății efective, pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin neplata la termen a drepturilor în cauză.
Instanța de fond a obligat pe intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure intimaților fondurile necesare plății sumelor în cauză.
În cauză au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea recursurilor și casarea sentinței atacate. Recurentul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii cu privire la acest recurent, care nu ar putea fi obligat alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor bănești solicitate de reclamant în numele membrilor de sindicat, deoarece nu există raporturi de muncă directe cu membrii de sindicat, nu există obligație legală de a le asigura plata drepturilor bănești, această obligație fiind dată de lege în sarcina Administrației Naționale a Penitenciarelor și a Penitenciarului Codlea, în cadrul căruia sunt încadrați membrii de sindicat incluși pe tabelul atașat acțiunii.
În plus, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că acest pârât nu poate fi obligat la plata de drepturi pentru salariații altor instituții, neavând astfel calitate procesuală pasivă.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților au Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, raporturile de muncă există între reclamanții și instituțiile pârâte, fără ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Aduce la cunoștință ca în spețe asemănătoare instanțele judecătorești din B au scos din cauză Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive, aceeași soluție fiind data și de alte instanțe din țară.
La pronunțarea sentinței instanța de fond nu a ținut cont de deciziile pronunțate cu privire la prima de concediu de către Curtea Constituțională prin care s-a statuat că: " beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile invocate din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă".
Astfel art. 41 alin. 2 din Constituție prevede că salariații au dreptul la instituirea unui salariu minim brut pe țară, repaus săptămânal și concediu de odihnă plătit.
Prin urmare, contrar celor arătate mai sus, drepturile salariale suplimentare, cum sunt sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anuale.
S-a arătat că dreptul la concediu de odihnă plătit, ca măsură de protecție socială garantată de prevederile constituționale, nu se confundă cu dreptul la prima de concediu, astfel că nu se poate reține încălcarea prevederilor Constituției.
Constituția la enumerarea drepturilor fundamentale, conținutul acestora fiind reglementat de legi speciale în acord cu prevederile constituționale, deoarece legea fundamentală a unui stat nu poate cuprinde o reglementare exhaustivă a acestora. În legislația în vigoare aplicabilă reclamanților se face distincție clară între indemnizația pentru concediu de odihnă și prima de concediu, reglementându-le ca fiind două drepturi distincte.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții legale nu echivalează cu o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Arată că, legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de-o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.3412/COM/2007 a Tribunalului Brașov sunt nefondate.
Asupra recursului formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de recurs constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive: reclamanții, membri ai Sindicatului sunt funcționari publici la Penitenciarul Codlea și, potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată coroborat cu art.34 lit. f din Legea nr.293/2004 modificată privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, aceștia au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste dispoziții legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, respectiv prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005.
Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu pentru anii 2004- 2006 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art. 16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr. 38/2003.
Prima de concediu reprezintă drepturi de remunerare care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
De altfel, prin Ordonanța de Urgență nr.146 din 19 decembrie 2007, Guvernul României a optat pentru plata din oficiu a primelor de concediu (numite și prime de vacanță), în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative de salarizare, în perioada 2001-2006, legiuitorul recunoscând astfel existența dreptului funcționarilor la primele de vacanță, respectiv legitimitatea și temeinicia categoriilor de cereri prin care se solicită plata acestor prime, precum și împrejurarea întreruperii cursului prescripției extinctive pe perioada suspendării acestor drepturi bănești.
Prin neacordarea acestor prime de vacanță în perioada 2004-2006, pârâtele au produs reclamanților membri de sindicat un prejudiciu care, potrivit art.1084 Cod civil, trebuie reparat integral, prejudiciul efectiv fiind acoperit prin achitarea sumelor actualizate cu rata inflației.
În privința calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este corectă, întrucât
rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivi HG 208/2005 și HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin1 lit. A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evidentă a libertății de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plății unor drepturi salariale care nu fuseseră incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetară a acelui ordonator principal de credite, plăți impuse pe calea hotărârilor judecătorești.
Pe de altă parte, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are printre atribuțiile sale și pe acelea de: a pregăti proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; de a aproba clasificațiile bugetare și modificările acestora, de a analiza propunerile de buget; de a asigura monitorizarea execuției bugetare; de a bloca sau de a reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
De asemenea, legea mai stabilește că proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești
În privința recursului formulat de Ministerul Justiției, instanța de recurs constată că acesta este, de asemenea, nefondat, deoarece acest recurent este ordonatorul principal de credite pentru întreg sistemul penitenciar, fiind forul tutelar care aprobă și asigură fondurile necesare pentru toți ordonatorii secundari și terțiari din subordinea sa. De altfel, art.1 din HG nr.1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor stabilește că ANP este organizată în subordinea Ministerului Justiției, iar finanțarea se face atât din fonduri proprii ale ANP și unităților subordonate, cât și din subvenții acordate de la bugetul de stat, evident prin intermediul ordonatorului principal de credite, potrivit disciplinei financiare stabilite de legea bugetului de stat, conform art.21 și art.22 din Legea nr.500/2002.
Prin urmare, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și urmează a fi menținută în tot, cu completarea motivării de mai sus.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursurile pârâților, nefiind întrunite condițiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casare sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentantul în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 3412/COM/16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. B-24.04.2008
Dact. 25.04.2008/2 ex
Jud. fond. /T
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
